Sanzienele si Dragaica

[Admin]

    Sanzienele sunt niste entitati feminine foarte des confundate cu Ielele, acestea fiind de obicei binevoitoare fata de om. Sunt asemanatoare Ielelor, acestea traind in paduri, in vazduh, la marginea raurilor. Zilele in care acestea isi fac cel mai bine simtita prezenta sunt in "Noaptea de Sanziene" si "Dragaica". Numele acestora este compus din "Sant - ziene", "Sant" care inseamna "sfant" si "ziene" care inseamna "zana" sau "zeita". Superstitiile difera de la zona rurala la alta, iar una dintre ele ne spuna ca acestea "iau glasul Cucului", unde incepand de pe 24 Iunie, cucul nu mai canta, iar din mila, acestea ii redau uneori glasul o data sau de doua ori, dar dupa 24 Iunie, cine il aude, acela v a stii ca este semn rau si bine ar fi ca nimeni sa nu il auda.

    Ultima zi de culegere a florilor de leac fiind in "Ziua de Sanziene", dupa aceasta florile incep sa isi piarda puterile vindecatoare si de obicei fetele culeg florile de Sanziene in aceasta zi pentru a le folosi in scopuri curative si vindecatoare. In "Noaptea de Sanziene" acestea pot fi vazute dansand in hora in aer deasupra caselor, lanurilor de grau sau porumb, atarna de streasina caselor. Baietii pentru a isi afla aleasa culeg o floare de Sanziene si il pun la geam in afara casei, iar Sanzienele ii aduc acestuia o suvita din parul fetei sau ceva asemanator, iar dimineata daca flacaul nu gaseste nimic se spune ca acela nu se va insura anul respectiv. Sanzienele incurajeaza iubirea dintre doua persoane care se iubesc. In "Noaptea de Sanziene" se spune ca "cerurile se deschid" iar firul care desparte lumea vazuta de cea nevazuta fiind foarte subtire, permitand entitatilor de toate felurile sa patrunda in lumea noastra. In noaptea aceasta comunicarea dintre oameni si spiritele Naturii este la apogeu, putand fi facute lucrari de dragoste, vraji si ritualuri de tot soiul, dar de preferat sa nu, deoarece este o noapte sfanta si trebuie tratata ca atare. Cu o saptamana inainte de Dragaica, eventual doua, este recomandat sa nu se scalde nimeni in rauri si lacuri, deoarece acestea din urma fiind lucruri sacre pentru Sanziene si cine pateaza apa poate suferi foarte mult de pe urma aceasta, si presupun ca ati auzit si voi destule cazuri de inec in aceasta perioada a anului si nu dupa aceasta. Am uitat sa mentionez ca, de multe ori copiii sufera, iar blestemul aruncat de Iele si de Sanziene cade pe copiii oamenilor care defaimeaza aceste lucruri sacre.

    Dragaica este un ritual de origine agrara, pagana, si se mai numeste si "Cap de Vara" iar acest ritual este facut pentru a proteja culturile, si pentru a aduce prosperitate.

    De obicei, in "Noaptea de Sanziene" oamenii din sat se strang si aprind focuri foarte mari pentru a marca Solstitiul de Vara, focul reprezentand Soarele si acesta din urma fiind incurajat prin buturugile aruncate in focul mistuitor, unde se mai incurajeaza fertilitatea si roadele Pamantului, aceasta noapte fiind punctul culminant in care ziua este mai lunga iar noptea mai scurta. Se observa aici elemente apartinand paganismului care s au pastrat pana in ziua de astazi, aceasta sarbatoare fiind una "legala", iar acest lucru nu a avut un impact negativ asupra simbolisticii Sanzienelor, acestea fiind considerate entitati binevoitoare. Se danseaza si se chiuie in jurul focului, iar flacaii si batranii satului dau cu biciul in rauri sau pe Pamant pentru a le imbuna pe Sanziene.

    In ziua de Sanziene, dis de dimineata fetele si batranele satului se duc sa stranga roua de pe campurile curate, crezand ca acolo au dantuit Sanzienele noaptea, roua stransa fiind folosita in scopuri curative. Se fac ghirlande de flori ( Sanziana) si se arunca pe casa, iar ghirlandele care raman acestea fiind un semn de prosperitate si buna voie pentru tot restul anului. Fecioarele dis de dimineata odata cu rasaritul Soarelui se duc intr un loc necalcat de om se dezbraca si se spala cu roua care sta pe iarba Pamantului, aceasta avand un rol purificator, de energizare si de purificare a trupului si sufletului, dar nu in ultimul rand, de infrumusetare.

    Acestea au fost spuse despre Sanziene, acestea fiind partea pozitiva a Ielelor si despre Dragaica, si sper sa sa faca distinctia dintre acestea, deoarece foarte des sunt confundate din pacate.

Superstitii :
  "Luatul din iele" -cine vedea ielele dansand,sau le vorbea sau mergea la ele ramanea pocit
-cine le aude cantand ramane surd
-locurile in care danseaza raman arse de foc,iarba nu mai creste
-cine nu le raspunde la chemare,ramane mut
-te poti apara de ele purtand 3 catei de usturoi la brau
-se spune ca locuies in varf de munte,intr-un loc ascuns numit "palatul ielelor",iar portiile acelui palat nu pot fi deschise decat cu planta numita "iarba fiarelor" care descuie orice incuietoare.

     In Maramures se spune despre haiducul Pintea ca avea "iarba fiarelor" pe care o primise de la moasa lui; depinde de actiunea lor in vis - te ajuta - apelezi la ea - sau iti face rau? Simti ca nu mai ai controlul asupra problemelor tale, ori au devenit prea mari si ti se pare ca esti sub influenta unor ghinioane, ori dai vina pe alte forte, pentru ca nu-ti poti recunoaste vina la greselile comise. Daca visul pune accent pe dragoste, esti atras nebuneste de cineva, desi logica iti spune ca nu merita dragostea ta; daca are legatura cu planul intelectual, financiar sau profesional, dai piept cu tot felul de piedici carora nu le gasesti rezolvarea si nici macar explicatia; ai impresia ca cineva iti face rau, teama ca aui dusmani puternici, incapacitatea de a depasi problemele actuale, dand vina pe altii sau asteptand solutii de la altii; te temi de destin sau de viitor, esti implicat in evenimente de destin in fata carora te lasi in voia sortii - teama de forte oculte, ti se pare ca cineva iti vrea raul;

     Etimologia numelui  " iele ", este controversată şi ipotetică. Lazăr Şăineanu consideră că numele vine de la cuvântul cuman yel care înseamnă vânt. B.P. Haşdeu crede că este în legătură cu sanscritul Vel , a se mişca, sau vela , moarte năpraznică, boală. Alţi folclorişi cred că pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronunţat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit " Stăpânele vântului ".
     In mitologia română Ielele zboară (având sau nu aripi), de cele mai multe ori sunt dezbrăcate, sau poartă văluri albe şi părul despletit pe umeri, în general sunt nevăzute de oameni , dar uneori noaptea se fac văzute, au voce extrem de frumoasă, le place să danseze iar jocul specific lor este hora pe care o incing în poieni rotunde, în jurul unui copac ale cărui frunze sunt apoi ca arse de foc iar pe locul unde au dănţuit iarba este pălită, iar când creşte este întunecată şi nu e păscută de vite. Pe acest loc cresc ciupercile comestibile "lingura zânei". Copacul în jurul căruia dansează este considerat de mulţi cercetători ,în sensul hermetic al mitologiei folclorice "  Axis mundi"...hora ielelor are o semnificaţie centripetă, nu numai de rotire în sens închis, dar de constrângere a lumii la o mişcare perpetuă, o împiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o mişcare centrifugă (existentă în tendinţa fizică a oricărei rotiri naturale), adică de a se dizolva în nefiinţă. ( Victor Kernbach – Universul mitic al românilor).

     Legenda sau mitul dansului ielelor poate fi pus în legătură cu dansurile din tradiţia Bacanalelor, sărbătoare romană dedicată zeului Bachus. Ele nu umblă printre oameni decât cinci săptămâni, adică până la Rusitori. Ielele când sunt apucate de furie devin foarte rele: ucid oameni şi vite, aduc inundaţii, usucă pomii, distrug baraje, mori de apă, incendiază case şi acareturi, zmulg acoperişuri, fură copii, ridică în trombe şi vârtejuri pe cei care lucrează şi nu respectă zilele dedicate lor (Rusaliile, Todorusaliile, Stratul, Sfredelul Rusaliilor sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de după Paşte, Marina, Sf. Foca) îi chinuiesc şi îi înebunesc de cap, iar cei care păşesc pe locurile unde dănţuiesc, sunt obligaţi să intre în hora lor şi să joace până îşi pierd minţile, adică se imbolnăvesc foarte grav de o boala numită in limbaj popular "luat de Rusalii" " luat de Şoimane ", îi schilodesc sau îi paralizează parţial, neutralizează însuşirile plantelor de leac (dar numai pe perioada până la Sânziene), şi pelinul şi usturoiul pus noaptea sub pernă sau purtat la brâu, la pălărie, sau în sân , le poate pune pe fugă iar cu avrămeasa, odolean şi cârstineasă se făceau vrăji de însănătoşire.

     Usturoiul şi pelinul purtat de Rusalii trebuie ţinut în casă până la următoarele Rusalii, astfel eşti ferit de farmece şi necazuri un an întreg. ( Gh.F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român).
Credinţa în horele ielelor este foarte veche, astfel istoricul, omul politic şi scriitorul Publius Cornelius Tacitus (55-120) în " Istoriile " sale aminteşte de nişte soldaţi romani care ,ar fi văzut o nimfă a unui izvor, după care au fost brusc cuprinşi de delir şi s-au năpustit cu săbiile scoase asupra centurionului-. ( V. Kernbach).
     In tradiţia populară se crede că există 9 iele, fiecare având caracteristici psihologice proprii care, ar fi determinat naşterea anumitor ritmuri şi forme muzicale folclorice.
     Iată ce ne dezvăluie T. Rudică şi D. Costea în cartea " Aspecte psihologice , în mituri, legende şi credinţe populare ", citându-l pe R. Vulcănescu: " Dintre cele nouă şoimane, patru sunt cunoscute de folclorişti: Doina, Hora, Avrămeasa şi Creştineasa. Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce...( ).... Concepută eminamente ca zână a cântecului liric, Doina se transformă uneori prin contrast în zână epică, a cântecului războinic de apărare a fiinţei neamului. Indiferent de categorie (de jale, de dragoste sau războinică) doina îndeplineşte o funcţiune cathartică.
     Cea de a doua şoimană, " Hora ", este o zână a dansului magico-mitic al soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de adorare a sfântului Soare, în toate condiţiile domestice, comunitare şi istorice de viaţă. Şi Hora la rândul ei îndeplineşte o funcţie cathartică, prin conţinutul şi interpreţii ei. " Avrămeasa "! şi "  Creştineasa " ( nume dat şi unor plante de leac) deşi considerate a fi două " eroine cereşti de lumină " sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului..
Odată luat de Iele, existau două modalităţi de exorcizare: Dansul ritual Căluşarii şi farmecele, descântecele şi vrăjile babelor satului, făcute cu apă neâncepută, luată într-un ulcior nou, la anume ceas al zilei, într-un anume loc...

Descântec de iele:

" Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zănatecelor,/ Bătrânelor,/ Urâtelor,/ Răşchiratelor,/ Ţâfnoaselor,/ Scârboaselor,/ Ce v-a făcut / de nu v-a plăcut? / De ce l-aţi pocit şi nenorocit?/ pe omul iubit?/ De ce i-aţi luat/ glasul de bărbat?/ şi glas de femeie i-aţi dat?/ De ce i-aţi luat bărăbţia?/ De ce i-aţi luat mândria?/ De ce l-aţi nenorocit/ în câmp înverzit?/ Daţi-i înapoi,/ tot ce i-aţi luat,/ glasul,/ bărbăţia/ şi mândria,/ c-am să vă bat,/ cu vergeaua de alun înodurat,/ în pădure, / în câmp înflorit / şi-am să vă toc,/ cu melitorul,/ cu toporul,/ cu securea până aţi pieri, / şi zâne n-aţi mai fi./ Fireaţi voi să fiţi,/ de fete bătrâne,/ urâte şi spâne,/ de zâne spurcate, / de babe-nţărcate,/ de destrăbălate  " ...

Descântec de cuţit şi iele... :
Cuţite din Sfintele,
Milostivele,
m-au izbit,
m-au pocit,
cuţite în furca pieptului,
mi-a înfipt,
veniţi Şoimanelor,
Şoimanilor,
veniţi de-mi luaţi din piept,
cuţitele,
ascuţite,
uncitele,
şamcele,
ace înţăposate,
săbii însăbiete,
veniţi de-mi luaţi,
boala ce mi-aţi dat,
şi-mi aduceţi,
sănătatea ce mi-aţi luat,
şi lăsaţi-mă,
curat,
Luminat,
ca lumina Cerului,
ca soare când răsare,
ca câmpul când înfloare....

sursa:superstitii.ro,wordpress,emaraures