- Bun venit pe Forum - Paranormal.ro.
Mesaje Recente
#1
Vampirii
Probabil cele mai cunoscute creaturi ale epocii in care traim, vampirii erau raportati ca fiind fiinte intunecate, cu pielea de culoare inchisa si ochi patrunzatori, desi fictiunea moderna a inceput odata cu secolul 19 sa-i infatiseze ca avand o piele foarte palida si cu un aspect rigid. In trecut, superstitiile din Europa legate de vampiri au condus la o isterie in masa, foarte multi oameni fiind acuzati ca ar practica vampirismul.
Aswang
Aswang, specifica folclorului filipinez, este descrisa ca o combinatie de vampir cu vrajitoare si este aproape intotdeauna o femela.
Este considerata ca fiind devoratoare de cadavre si canibala si de obicei pot lua forma unui caine negru imens sau a unui porc mistret.
Se crede ca usturoiul si apa sfintita indeparteaza aceste creaturi care urmaresc si mananca fiintele umane pe timp de noapte.
Encantado
Un encantado este o entitate legendara in cultura braziliana despre care se spune ca este o creatura a apelor care are abilitatea de a se preschimba in fiinte umane si de a folosi tehnici de control mental ce pot conduce la boala, nebunie si chiar moarte. Creaturile sunt cunoscute pentru rapirile oamenilor, foarte multi fiind de parare ca au intrat in contact cu una dintre aceste fiinte.
Wendigo
Wendigo este o creatura intalnita in mitologia poporului Algonquian, fiind descrisa ca o bestie canina de dimensiuni mari care obtine placere din ucisul si devorarea oamenilor. Aceste fiinte sunt infatisarea excesului si a lacomiei si, conform legendei, orice om care savarseste un act de canibalism se va transforma intr-un Wendigo.
Puca
Puca este o creatura legendara intalnita in folclorul celtic, intalnita cel mai notabil in Irlanda, vestul Scotiei si Wales. Creatura poate sa isi asume o varietate de forme, cel mai adesea intruchipand animale precum cai, iepuri, capre, goblini sau caini.
Desi cunoscuti pentru sfaturile utile pe care le ofera, Puca se folosesc de abilitatea de a folosi dialectul uman pentru a induce in eroare sau a speria oamenii.
Kitsune
Este o creatura ce este considerata in folclorul japonez o fiinta inteligenta si cu abilitati magice. Este infatisata ca o vulpe cu noua cozi si este capabila sa adopte forma umana cand atinge o anumita limita de varsta.
Despre Kitsune se spune ca poate patrunde in visurile oamenilor si ca poate crea iluzii atat de elaborate incat sunt percepute ca fiind reale.
Berserker
Berserker-ii erau un grup de luptatori si erau cunoscuti datorita faptului ca, desi erau umani, in timpul unei lupte intrau intr-un fel de transa, devenind incontrolabili, luand forma de lupi, ursi si tauri.
Sunt caracterzizati de ochii foarte rosii, forta bruta incredibila si rezistenta in lupte, fiind adesea folositi de regii scandinavi ca parte din armata sau garde de corp ale familiei regale.
Selkie
Este o creatura ce apartine de mitologiile scotiene si irlandeze. Sunt cunoscute pentru faptul ca pot trece de la forma de sirena la forma umana. Exista foarte multe povesti atribuite acestor creaturi iar majoritatea sunt tragedii romantice - se spune ca au voie sa intre in contact cu oamenii insa doar pentru o perioada limitata de timp, de unde si povestirile si legendele despre barbati sau femei atrasi de aceste fiinte.
Leshy
Nu sunt considerati neaparat "rai", insa prin spiritul lor inselator, le face placere sa orienteze gresit oamenii si sa rapeasca femei tinere. Leshy este un spirit masculin al padurii, intalnit in mitologia slavica si se spunea ca protejeaza animalele salbatice si padurile. Aratarea se arata de obicei in postura unui barbat inalt dar, conform mitologiei, are abilitatea de a lua orice forma si masura, animal sau planta.
Sursa: http://www.metalhead.ro/Top_10_creaturi_mitologice-aid73995-l1
Probabil cele mai cunoscute creaturi ale epocii in care traim, vampirii erau raportati ca fiind fiinte intunecate, cu pielea de culoare inchisa si ochi patrunzatori, desi fictiunea moderna a inceput odata cu secolul 19 sa-i infatiseze ca avand o piele foarte palida si cu un aspect rigid. In trecut, superstitiile din Europa legate de vampiri au condus la o isterie in masa, foarte multi oameni fiind acuzati ca ar practica vampirismul.
Aswang
Aswang, specifica folclorului filipinez, este descrisa ca o combinatie de vampir cu vrajitoare si este aproape intotdeauna o femela.
Este considerata ca fiind devoratoare de cadavre si canibala si de obicei pot lua forma unui caine negru imens sau a unui porc mistret.
Se crede ca usturoiul si apa sfintita indeparteaza aceste creaturi care urmaresc si mananca fiintele umane pe timp de noapte.
Encantado
Un encantado este o entitate legendara in cultura braziliana despre care se spune ca este o creatura a apelor care are abilitatea de a se preschimba in fiinte umane si de a folosi tehnici de control mental ce pot conduce la boala, nebunie si chiar moarte. Creaturile sunt cunoscute pentru rapirile oamenilor, foarte multi fiind de parare ca au intrat in contact cu una dintre aceste fiinte.
Wendigo
Wendigo este o creatura intalnita in mitologia poporului Algonquian, fiind descrisa ca o bestie canina de dimensiuni mari care obtine placere din ucisul si devorarea oamenilor. Aceste fiinte sunt infatisarea excesului si a lacomiei si, conform legendei, orice om care savarseste un act de canibalism se va transforma intr-un Wendigo.
Puca
Puca este o creatura legendara intalnita in folclorul celtic, intalnita cel mai notabil in Irlanda, vestul Scotiei si Wales. Creatura poate sa isi asume o varietate de forme, cel mai adesea intruchipand animale precum cai, iepuri, capre, goblini sau caini.
Desi cunoscuti pentru sfaturile utile pe care le ofera, Puca se folosesc de abilitatea de a folosi dialectul uman pentru a induce in eroare sau a speria oamenii.
Kitsune
Este o creatura ce este considerata in folclorul japonez o fiinta inteligenta si cu abilitati magice. Este infatisata ca o vulpe cu noua cozi si este capabila sa adopte forma umana cand atinge o anumita limita de varsta.
Despre Kitsune se spune ca poate patrunde in visurile oamenilor si ca poate crea iluzii atat de elaborate incat sunt percepute ca fiind reale.
Berserker
Berserker-ii erau un grup de luptatori si erau cunoscuti datorita faptului ca, desi erau umani, in timpul unei lupte intrau intr-un fel de transa, devenind incontrolabili, luand forma de lupi, ursi si tauri.
Sunt caracterzizati de ochii foarte rosii, forta bruta incredibila si rezistenta in lupte, fiind adesea folositi de regii scandinavi ca parte din armata sau garde de corp ale familiei regale.
Selkie
Este o creatura ce apartine de mitologiile scotiene si irlandeze. Sunt cunoscute pentru faptul ca pot trece de la forma de sirena la forma umana. Exista foarte multe povesti atribuite acestor creaturi iar majoritatea sunt tragedii romantice - se spune ca au voie sa intre in contact cu oamenii insa doar pentru o perioada limitata de timp, de unde si povestirile si legendele despre barbati sau femei atrasi de aceste fiinte.
Leshy
Nu sunt considerati neaparat "rai", insa prin spiritul lor inselator, le face placere sa orienteze gresit oamenii si sa rapeasca femei tinere. Leshy este un spirit masculin al padurii, intalnit in mitologia slavica si se spunea ca protejeaza animalele salbatice si padurile. Aratarea se arata de obicei in postura unui barbat inalt dar, conform mitologiei, are abilitatea de a lua orice forma si masura, animal sau planta.
Sursa: http://www.metalhead.ro/Top_10_creaturi_mitologice-aid73995-l1
#2
Cu totii am auzit de mitica pasare care renaste din propriai cenusa. Aria de raspandire este foarte mare fiind intalnita de la greci, la egipteni (pasarea Benu) pana la chinezi chiar si in Alchimie.
Aceasta este o pasare care se autoincendiaza, facandu si cuib din tamaie, smirna si plante aromatice apoi dandu si foc si arzand pana se revine la stadiul de cenusa. Din cenusa respectiva renaste o alta pasare Pheonix care aceasta o va ingropa pe precedenta in cenusa si smirna in forma unui ou, ducand o la sanctuarul de la Heliopolis. Se spune ca aceasta are o viata longeviva, durata de viata a acesteia diferind de la autor la autor, de la 500 de ani pana la 13.000 de ani. Se spune ca a aparut dintr un ou de aur care plutea in Oceanul Primordial, vechimea ei neputand fi estimata.
Grecia antica
Grecii antici au vazut pasarea Pheonix ca fiind o pasare superba, magica fiind unica in lume, avand un colorit splendid predominat de pete de purpura si aur. Hesiod spune despre aceasta ca durata de viata a acestei pasari este de 957 de ani.
In lucrarea "Istorii", Herodot descrie pasarea Pheonix ca avand pene aurii si rosii, aparand in Egipt la Heliopolis atunci cand ii moare tatal, odata la 500 de ani :
...pornind din Arabia, isi transporta tatal, invelit in smirna, pana la templul Soarelui, unde il inmormanteaza. Si il cara astfel : intai face din smirna un ou atat de mare cat il poate duce si apoi incearca daca e in stare sa il poarte. Dupa aceasta proba, isi baga tatal inauntru dupa ce mai inainte a scobit oul, dupa aceea astupa tot cu smirna gaura prin care si a introdus tatal in ou. Chiar si cu pasarea tata in ou, greutatea oului nu se schimba
In "Idile", Claudius Claudianus portretizeaza pasarea Pheonix :
Ochii sai scanteind de o lumina tainica, in jurul gatului penele ii stralucesc ca flacara, deasupra capului are o creasta rosie al carei varf luceste ca o stea si revarsa in intunericul noptii o lumina senina, picioarele ii sunt rosii ca purpura de Tyr, un cerc de azur ii invaluie aripile, iar partea superioara ii este impodobita cu pene aurii
Egiptul antic
Egiptenii antici au vazut pasarea Pheonix ca fiind simbolul renasterii Soarelui, atunci cand se ridica dimineata si apune seara, si ciclul inundatiilor Nilului. Acestia au numit o pasarea Bennu, fiind cea mai batrana fiinta de pe Pamant. Cand prima bucata de Pamant iesise din apele intunecate ale Haosului, stralucitoarea pasare Bennu coborase pe movila primordiala. Tipatul ei era primul sunet auzit vreodata. Cele timpurii referiri la pasarea Bennu o descriu ca fiind o codobatura galbena, dar ulterior va fi prezentata ca un batlan.
Pasarea Bennu - Pasarea Pheonix la egiptenii antici
Termenul de benu provine dintr un verb de origine egipteana, care are sensul de "a rasari" , "a straluci". Se poate ca initial pasarea Bennu sa fi fost identificata cu Venus ca Luceafarul de Dimineata, fiind astfel precursorul reinnoirii creatiei in zorii zilei. Tipatul pasarii Bennu reprezinta punctul cand timpul incepuse. Totodata, ea era pasarea care anunta sfarsitul timpului si reintoarcerea in lumea haosului.
Bennu
In Textele de la Piramide, pasarea Bennu este asociata cu zeul creator al Soarelui. La Heliopolis, centrul inchinarii solare, pasarea s ar aseza pe piatra de benben (un obelisc primitiv) sau in ramurile unei salcii sacre. Cand faraonii ar ajunge la o perioada de domnie de 30 de ani, acestia rugau pasarea sacra sa le reinnoiasca puterea si vitalitatea.
Pasarea Bennu purtand coroana Atef
Zeii Ra si Osiris pot fi identificati cu pasarea Bennu, expresie a "cunoasterii secrete" corelate cu cei doi zei. Ca manifestare a lui Osiris, pasarea Bennu conduce spiritele celor morti prin pericolele lumii subterane. Unele vraji din Cartea Mortilor invoca transformarea mortilor in pasari Bennu, pentru a putea calatori liber intre cele 2 lumi.
Se pare ca pasarea benu a fost prototipul mitului clasic al pasarii Phoenix, creatura unica pe Pamant, neavand semeni. In sec 5 i.Hr, Herodot afirma ca a vizitat Heliopolisul si ca i se povestise despre o pasare grandioasa numită Phoenix. Aceasta era colorata în auriu si purpuriu, iar pasarea vizitase templul soarelui la Heliopolis odata la 500 de ani, carand cenusa parintelui ei intr un ou de smirna. Se presupune ca din acest ou va iesi urmatoarea pasare Phoenix. Astfel, grecii adopta pasarea Phoenix ca emblema a ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa.
China
In mitologia chineza exista o fiinta fabuloasa, asemanatoare Phoenixului. In opera anonima "Shan hai jing" ("Cartea muntilor si marilor"), ni se prezinta perechea de phoenixi numita "fenghuang":"feng" este masculul, iar "huang" este femela. Desi pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singura pasare, avand o semnificatie superioara si rang imperial.
Fenghuang - Pasarea Pheonix la chinezi
Fenghuang este descrisa in enciclopedia chineză "Shou weng" ("Explicarea semnelor") din secolul 1 e.n astfel:
Fenghuang are cioc de cocos, gusa de randunica, gat de sarpe, pe trup desene ca de dragon, coada de peste; din fata arata ca o lebada, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broasca testoasa.
Fenghuang
Apariţiile acestei pasari sunt foarte rare, iar orice aparitie a acesteia este semnul instaurarii unei paci magnifice in lumea subcelesta.
Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Pasărea_Phoenix
Aceasta este o pasare care se autoincendiaza, facandu si cuib din tamaie, smirna si plante aromatice apoi dandu si foc si arzand pana se revine la stadiul de cenusa. Din cenusa respectiva renaste o alta pasare Pheonix care aceasta o va ingropa pe precedenta in cenusa si smirna in forma unui ou, ducand o la sanctuarul de la Heliopolis. Se spune ca aceasta are o viata longeviva, durata de viata a acesteia diferind de la autor la autor, de la 500 de ani pana la 13.000 de ani. Se spune ca a aparut dintr un ou de aur care plutea in Oceanul Primordial, vechimea ei neputand fi estimata.
Grecia antica
Grecii antici au vazut pasarea Pheonix ca fiind o pasare superba, magica fiind unica in lume, avand un colorit splendid predominat de pete de purpura si aur. Hesiod spune despre aceasta ca durata de viata a acestei pasari este de 957 de ani.
In lucrarea "Istorii", Herodot descrie pasarea Pheonix ca avand pene aurii si rosii, aparand in Egipt la Heliopolis atunci cand ii moare tatal, odata la 500 de ani :
...pornind din Arabia, isi transporta tatal, invelit in smirna, pana la templul Soarelui, unde il inmormanteaza. Si il cara astfel : intai face din smirna un ou atat de mare cat il poate duce si apoi incearca daca e in stare sa il poarte. Dupa aceasta proba, isi baga tatal inauntru dupa ce mai inainte a scobit oul, dupa aceea astupa tot cu smirna gaura prin care si a introdus tatal in ou. Chiar si cu pasarea tata in ou, greutatea oului nu se schimba
In "Idile", Claudius Claudianus portretizeaza pasarea Pheonix :
Ochii sai scanteind de o lumina tainica, in jurul gatului penele ii stralucesc ca flacara, deasupra capului are o creasta rosie al carei varf luceste ca o stea si revarsa in intunericul noptii o lumina senina, picioarele ii sunt rosii ca purpura de Tyr, un cerc de azur ii invaluie aripile, iar partea superioara ii este impodobita cu pene aurii
Egiptul antic
Egiptenii antici au vazut pasarea Pheonix ca fiind simbolul renasterii Soarelui, atunci cand se ridica dimineata si apune seara, si ciclul inundatiilor Nilului. Acestia au numit o pasarea Bennu, fiind cea mai batrana fiinta de pe Pamant. Cand prima bucata de Pamant iesise din apele intunecate ale Haosului, stralucitoarea pasare Bennu coborase pe movila primordiala. Tipatul ei era primul sunet auzit vreodata. Cele timpurii referiri la pasarea Bennu o descriu ca fiind o codobatura galbena, dar ulterior va fi prezentata ca un batlan.
Pasarea Bennu - Pasarea Pheonix la egiptenii antici
Termenul de benu provine dintr un verb de origine egipteana, care are sensul de "a rasari" , "a straluci". Se poate ca initial pasarea Bennu sa fi fost identificata cu Venus ca Luceafarul de Dimineata, fiind astfel precursorul reinnoirii creatiei in zorii zilei. Tipatul pasarii Bennu reprezinta punctul cand timpul incepuse. Totodata, ea era pasarea care anunta sfarsitul timpului si reintoarcerea in lumea haosului.
Bennu
In Textele de la Piramide, pasarea Bennu este asociata cu zeul creator al Soarelui. La Heliopolis, centrul inchinarii solare, pasarea s ar aseza pe piatra de benben (un obelisc primitiv) sau in ramurile unei salcii sacre. Cand faraonii ar ajunge la o perioada de domnie de 30 de ani, acestia rugau pasarea sacra sa le reinnoiasca puterea si vitalitatea.
Pasarea Bennu purtand coroana Atef
Zeii Ra si Osiris pot fi identificati cu pasarea Bennu, expresie a "cunoasterii secrete" corelate cu cei doi zei. Ca manifestare a lui Osiris, pasarea Bennu conduce spiritele celor morti prin pericolele lumii subterane. Unele vraji din Cartea Mortilor invoca transformarea mortilor in pasari Bennu, pentru a putea calatori liber intre cele 2 lumi.
Se pare ca pasarea benu a fost prototipul mitului clasic al pasarii Phoenix, creatura unica pe Pamant, neavand semeni. In sec 5 i.Hr, Herodot afirma ca a vizitat Heliopolisul si ca i se povestise despre o pasare grandioasa numită Phoenix. Aceasta era colorata în auriu si purpuriu, iar pasarea vizitase templul soarelui la Heliopolis odata la 500 de ani, carand cenusa parintelui ei intr un ou de smirna. Se presupune ca din acest ou va iesi urmatoarea pasare Phoenix. Astfel, grecii adopta pasarea Phoenix ca emblema a ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa.
China
In mitologia chineza exista o fiinta fabuloasa, asemanatoare Phoenixului. In opera anonima "Shan hai jing" ("Cartea muntilor si marilor"), ni se prezinta perechea de phoenixi numita "fenghuang":"feng" este masculul, iar "huang" este femela. Desi pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singura pasare, avand o semnificatie superioara si rang imperial.
Fenghuang - Pasarea Pheonix la chinezi
Fenghuang este descrisa in enciclopedia chineză "Shou weng" ("Explicarea semnelor") din secolul 1 e.n astfel:
Fenghuang are cioc de cocos, gusa de randunica, gat de sarpe, pe trup desene ca de dragon, coada de peste; din fata arata ca o lebada, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broasca testoasa.
Fenghuang
Apariţiile acestei pasari sunt foarte rare, iar orice aparitie a acesteia este semnul instaurarii unei paci magnifice in lumea subcelesta.
Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Pasărea_Phoenix
#3
Cine nu a auzit de prea raspanditii Dragoni de prin filme, jocuri, povesti, superstitii si mass media ? Nu sunt tocmai acele creaturi intalnite in jocurile de pe calculator sau prin filme. Dar orice poveste are un strop de adevar in esenta. Cu totii stim ca sunt fapturi magice avand un aspect reptilian si detinand o pereche de aripi.
Aceste fapturi magice sunt raspandite pe tot Globul, in toate superstitiile si mitologiile diferitelor popoare. De la mayasi (Quetzatcoatl) la chinezi (Dragonul chinezesc), din Biblie (Leviathan) pana la mitologiile elene (Hydra). Acestia au diferite roluri, infatisari si aspecte (pozitive sau negative). Sunt gardieni ai comorilor pretioase, deschizatori de drumuri, si totodata cei care tin cheile misterelor. Privind diferite teorii despre acestia putem spune ca acestia sunt oarecum legati de un Element anume cum ar fi Focul, Apa, Aerul si Pamantul. Acest lucru poate aparea si in infatisarea lor, spre exemplu Serpii sau Dragonii apelor (vezi Phaya Naga) sau ai Pamantului.
Alta ipoteza privitoare la aceste fiinte magice ne spune ca acestia sunt de doua feluri. Dragonii "buni" : acei Dragoni care sunt de partea Luminii, ai puritatii fiind infatisati ca purtand o pereche de aripi de lebada. Si acei Dragoni "rai" : dragoni detinand o pereche de aripi de liliac fiind dragoni razbunatori, malefici, de partea intunecata facand parte (vezi Balaurul si/sau Zmeul din mitologia romaneasca).
Cativa Dragoni din diferite mitologii :
- Iason furand Lana de Aur pazita de un Dragon - "Legendele Olimpului" - Dragonul fiind vazut in ipostaza de pazitor al unei comori.
- Quetzalcoatl - Zeul aztec infatisat ca un Sarpe cu pene
- Hydra - "Legendele Olimpului" - Dragon/Sarpe al Apei
- Leviathan - Sarpe/Dragon al Apei regasit in Biblie
- Dragonul chinezesc
- Jormungand - mitologia nordica
Aceste fiinte sunt foarte des intalnite si acestea fiind foarte populare, gasindu se aproape pe fiecare continent, fiind vazuti deseori in diferitele mitologii traind in apele marilor sau oceanelor, in aer, sau pe/in Pamant.
Aceste fapturi au ajuns sa fie dezbatute si de catre oamenii de stiinta spunand despre acestia ca de fapt Dragonii ar fi fost vechii dinozauri care au calcat odata pe acest Pamant.
Un mic articol preluat de pe internet :
În lucrarea Arhimandritului Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, vol.1, în discuţiile purtate cu un nevoitor român al Muntelui Athos, ieroschimonahul Calinic Teodorescu relatează despre existenţa dragonilor, a şerpilor uriaşi cu aripi, ce vieţuiesc in vârful Sfântului Munte:
- Sunt animale sălbatice în Athos?
- Sunt lupi, porci mistrţi, căprioare, şerpi veninoşi şi mai ales şerpi uriaşi cu aripi, numiţi dragoni, care sunt foarte fioroşi. Pe aceia nu-i poate vedea aproape nimeni, decât foarte rar. Să vedeţi ce mi s-a întâmplat odată.
M-am suit pe munte cu un alt părinte cu mularul (catârul) după lemne de foc. Pe când ne legam desaga cu lemne pe mular, deodată auzim un zgomot ca de avion şi un fluierat înfricoşător; iar pe deasupra copacilor am văzut zburând un dragon uriaş dinspre vârful Athosului spre mare. Zbura ca sageata. Ne-am infricoşat amândoi. Ce să fie? Avion? Şarpe cu aripi? Sau nălucire?
Pe când coboram cu lemnele, iată că intâlnim pe părintele Natanail, duhovnicul Schitului Prodromul, care tocmai urca la coliba sa de la munte. I-am spus întamplarea. "Nu vă speriaţi, părinţilor, – ne-a imbărbătat el. Nu ştiţi că pe vârful Athosului sunt dragoni rămaşi de pe timpul când a fost Maica Domnului in Sfântul Munte? Ei trăiesc, acolo sus, între stânci şi pe secetă mare coboară câte unul jos la mare să bea apă, dar nu au voie să vatăme pe nimeni. Atunci când Sfânta Icoană Portaisia (Portariţa) de la Iviru va pleca înapoi pe mare, după cum a şi venit, avem predanie că atunci va fi sfarşitul monahismului în Athos. Atunci toţi călugării din Sfântul Munte să-si arunce rasele pe mare, iar ei să îngenuncheze pe rase cu mâinile în sus la rugăciune şi să plece pe valuri unde îi va îndemna Dumnezeu, fără a se uita înapoi. Atunci dragonii aceştia vor fi sloboziţi de pe vârful Athosului şi vor ucide pe toţi călugării care vor zăbovi încă să plece din Sfântul Munte. După predanie, acesta este sfarşitul monahismului şi începutul vremii de apoi". "Şi este departe oare vremea aceea?"l-am intrebat noi pe părintele Natanail. "Cred ca este destul de aproape!"ne-a răspuns bătrânul.
Sursa articolului : http://bataiosu.wordpress.com/2008/02/22/dragonii-nestiuti-de-la-sfantul-munte/
Dragonii de Apa
Dragonii de Apa dupa cum spune si titlul acestei categorii sunt aceia care sunt strans legati de Apa, de Mari si Oceane, de Lacuri sau Rauri, depinde de "specie". Aceste fiinte traiesc in adancul Apelor. Acestia au o forma diferita fata de Dragonii obisnuiti, avand de obicei forma unor serpi colosali. Unii dintre acesti Dragoni as putea spune ca este Phaya Naga (India), Leviathanul biblic, Hydra, Jormungand al nordicilor si asa mai departe. Acesti Dragoni, Serpi ai apelor sunt intalniti chiar si in Africa si in bazinul Amazonului. Nu au aripi, deoarece traiesc in ape, dar unele legende spunandu ne ca detinand o pereche sau mai multe de inotatoare care le ajuta sa traiasca in mediul acvatic.
Leviathan - Sarpele marin din Biblie
As putea spune si despre Nessi, monstrul din Loch Ness ca ar fi o creatura, Sarpe sau Dragon al Apei, chiar daca cercetatorii timpurii au incercat sa catalogheze aceasta creatura ca fiind un dinozaur, mai exact un Plesiosaur. Cercetatorii incercau sa spuna ca acest "monstru" a supravietuit tocmai de pe vremea acestora pana in zilele noastre, adaptandu se mediului actual (cam greu de crezut).
Nessie - Monstrul din Loch Ness in ipostaza de dinozaur, Plesiosaur
Voi scrie acum un mic articol din cartea Monstrii din lacuri si oceane de Richard D. Nolane :
Totul a inceput pe 6 August 1817. In ziua aceea, doua femei au vazut la intrarea in portul din capul Ann, la Nord de rada portului Gloucester, un soi de sarpe marin enorm. Chiar daca lumea a ras de ele, in pofida faptului ca pescarii au confirmat incidentul, unii si au amintit ca o poveste datand din 1639 atesta aparitia unui sarpe de mare, care se petrecuse in acelasi loc.
In ziua urmatoare, un marinar numit Amos Story a vazut sarpele chiar in mijlocul radei. Alte observatii au avut loc pe 12 si 13 August.
Dar de abia pe 14 August intreaga afacere a ajuns in centrul atentiei, atunci cand "animalul" a fost vazut de mai multe zeci de persoane, tot in rada portului Gloucester. Iata un extras din articolul publicat la cateva zile mai tarziu in cotidianul Boston Daily Advertiser :
Unele persoane s-au apropiat de el pana la 10-15 metri declara ca, dupa toate probabilitatile, are o lungime de 20-22 de metri, corpul circular si marimea unui butoi. Altii ii atribuie o marime care variaza intre 16 si 33 de metri. Animalul se misca precum un sarpe si se deplaseaza foarte repede. Ajunge sa se intoarca aproape instantaneu cu 180 de grade. Uneori i se intampla sa se scufunde, cu capul deasupra apei, cu o viteza de aproape un kilometru si jumatate in trei minute, lasand in urma o dara lunga de aproape 2 km. Capul, mare cat al unui cal, seamana putin cu capul de caine : se ridica la peste 2,50 de metri deasupra apei si este partial alb, partial negru. Seamana [...] cu o serie de geamanduri, ca acelea dispuse pe linia de plutire a unui navod de prins heringi. [...] Are spatele negru. Au fost deja facute diferite tentative zadarnice de a l captura. Joia trecuta (14 August 1817), patru vapoare pline cu marinari temerari si cu tragatori experimentati inarmati cu muschete si cu harpoane s au lansat in urmarirea lui. Trei focuri de muschete au fost trase la o distanta aproximativa de 10 metri; doua i au atins capul, dar fara efect. Atunci animalul s a scufundat imediat si a disparut pentru o clipa, dupa care a iesit in port si a ramas in continuare invisibil...
Sursa micului si interesantului articol : Monstrii din lacuri si oceane de Richard D. Nolane
Dragonii de Pamant
Acesti Dragoni sunt stransi legati de Elementul Pamant, traind in/pe Pamant. Acestia fiind stransi legati de "mediul terestru" nu detin o pereche de aripi. Culoarea pielii este pamantie, neagra, cu nuante de verde sau maro, aceste culori reprezentand Pamantul. De multe ori au infatisarea unui Sarpe colosal care traieste in grotele care le formeaza acesta in Pamant. Au solzi la fel ca ceilalti si/sau tepi, uneori detinand si o pereche de "coarne". Acestia traiesc in adancurile Pamantului pazind comorile ingropate. Prefera zonele de munte sau zonele stancoase sau impadurite.
Dragonii de Aer
Acestia sunt stransi legati de Elementul Aer, detinand o pereche de aripi si traind in Cer, printre nori. De multe ori pot fi vazuti neavand aripi dar brazdand cerul cu usurinta si cu viteze extraordinare. Traiesc in zonele unde altitudinile ating cote maxime, unde Pamantul este mai aproape de Cer.
Dragonii de Foc
Acestia sunt stransi legati de Elementul Foc si pot spune despre acestia ca sunt "maestri", detinand puteri inimaginabile. Se ocupa cu spiritualitatea si cu toate elementele legate de acesata. Sunt foarte rar vazuti, numai cei mai mari oameni maestrii, preotii tibetani putand lua contact cu acestia.
Nu stiu daca pot incadra aici Dragonul Chinezesc, dar am sa o fac deoarece acesta este un maestru al spiritualitatii.
Aceste fapturi magice sunt raspandite pe tot Globul, in toate superstitiile si mitologiile diferitelor popoare. De la mayasi (Quetzatcoatl) la chinezi (Dragonul chinezesc), din Biblie (Leviathan) pana la mitologiile elene (Hydra). Acestia au diferite roluri, infatisari si aspecte (pozitive sau negative). Sunt gardieni ai comorilor pretioase, deschizatori de drumuri, si totodata cei care tin cheile misterelor. Privind diferite teorii despre acestia putem spune ca acestia sunt oarecum legati de un Element anume cum ar fi Focul, Apa, Aerul si Pamantul. Acest lucru poate aparea si in infatisarea lor, spre exemplu Serpii sau Dragonii apelor (vezi Phaya Naga) sau ai Pamantului.
Alta ipoteza privitoare la aceste fiinte magice ne spune ca acestia sunt de doua feluri. Dragonii "buni" : acei Dragoni care sunt de partea Luminii, ai puritatii fiind infatisati ca purtand o pereche de aripi de lebada. Si acei Dragoni "rai" : dragoni detinand o pereche de aripi de liliac fiind dragoni razbunatori, malefici, de partea intunecata facand parte (vezi Balaurul si/sau Zmeul din mitologia romaneasca).
Cativa Dragoni din diferite mitologii :
- Iason furand Lana de Aur pazita de un Dragon - "Legendele Olimpului" - Dragonul fiind vazut in ipostaza de pazitor al unei comori.
- Quetzalcoatl - Zeul aztec infatisat ca un Sarpe cu pene
- Hydra - "Legendele Olimpului" - Dragon/Sarpe al Apei
- Leviathan - Sarpe/Dragon al Apei regasit in Biblie
- Dragonul chinezesc
- Jormungand - mitologia nordica
Aceste fiinte sunt foarte des intalnite si acestea fiind foarte populare, gasindu se aproape pe fiecare continent, fiind vazuti deseori in diferitele mitologii traind in apele marilor sau oceanelor, in aer, sau pe/in Pamant.
Aceste fapturi au ajuns sa fie dezbatute si de catre oamenii de stiinta spunand despre acestia ca de fapt Dragonii ar fi fost vechii dinozauri care au calcat odata pe acest Pamant.
Un mic articol preluat de pe internet :
În lucrarea Arhimandritului Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, vol.1, în discuţiile purtate cu un nevoitor român al Muntelui Athos, ieroschimonahul Calinic Teodorescu relatează despre existenţa dragonilor, a şerpilor uriaşi cu aripi, ce vieţuiesc in vârful Sfântului Munte:
- Sunt animale sălbatice în Athos?
- Sunt lupi, porci mistrţi, căprioare, şerpi veninoşi şi mai ales şerpi uriaşi cu aripi, numiţi dragoni, care sunt foarte fioroşi. Pe aceia nu-i poate vedea aproape nimeni, decât foarte rar. Să vedeţi ce mi s-a întâmplat odată.
M-am suit pe munte cu un alt părinte cu mularul (catârul) după lemne de foc. Pe când ne legam desaga cu lemne pe mular, deodată auzim un zgomot ca de avion şi un fluierat înfricoşător; iar pe deasupra copacilor am văzut zburând un dragon uriaş dinspre vârful Athosului spre mare. Zbura ca sageata. Ne-am infricoşat amândoi. Ce să fie? Avion? Şarpe cu aripi? Sau nălucire?
Pe când coboram cu lemnele, iată că intâlnim pe părintele Natanail, duhovnicul Schitului Prodromul, care tocmai urca la coliba sa de la munte. I-am spus întamplarea. "Nu vă speriaţi, părinţilor, – ne-a imbărbătat el. Nu ştiţi că pe vârful Athosului sunt dragoni rămaşi de pe timpul când a fost Maica Domnului in Sfântul Munte? Ei trăiesc, acolo sus, între stânci şi pe secetă mare coboară câte unul jos la mare să bea apă, dar nu au voie să vatăme pe nimeni. Atunci când Sfânta Icoană Portaisia (Portariţa) de la Iviru va pleca înapoi pe mare, după cum a şi venit, avem predanie că atunci va fi sfarşitul monahismului în Athos. Atunci toţi călugării din Sfântul Munte să-si arunce rasele pe mare, iar ei să îngenuncheze pe rase cu mâinile în sus la rugăciune şi să plece pe valuri unde îi va îndemna Dumnezeu, fără a se uita înapoi. Atunci dragonii aceştia vor fi sloboziţi de pe vârful Athosului şi vor ucide pe toţi călugării care vor zăbovi încă să plece din Sfântul Munte. După predanie, acesta este sfarşitul monahismului şi începutul vremii de apoi". "Şi este departe oare vremea aceea?"l-am intrebat noi pe părintele Natanail. "Cred ca este destul de aproape!"ne-a răspuns bătrânul.
Sursa articolului : http://bataiosu.wordpress.com/2008/02/22/dragonii-nestiuti-de-la-sfantul-munte/
Dragonii de Apa
Dragonii de Apa dupa cum spune si titlul acestei categorii sunt aceia care sunt strans legati de Apa, de Mari si Oceane, de Lacuri sau Rauri, depinde de "specie". Aceste fiinte traiesc in adancul Apelor. Acestia au o forma diferita fata de Dragonii obisnuiti, avand de obicei forma unor serpi colosali. Unii dintre acesti Dragoni as putea spune ca este Phaya Naga (India), Leviathanul biblic, Hydra, Jormungand al nordicilor si asa mai departe. Acesti Dragoni, Serpi ai apelor sunt intalniti chiar si in Africa si in bazinul Amazonului. Nu au aripi, deoarece traiesc in ape, dar unele legende spunandu ne ca detinand o pereche sau mai multe de inotatoare care le ajuta sa traiasca in mediul acvatic.
Leviathan - Sarpele marin din Biblie
As putea spune si despre Nessi, monstrul din Loch Ness ca ar fi o creatura, Sarpe sau Dragon al Apei, chiar daca cercetatorii timpurii au incercat sa catalogheze aceasta creatura ca fiind un dinozaur, mai exact un Plesiosaur. Cercetatorii incercau sa spuna ca acest "monstru" a supravietuit tocmai de pe vremea acestora pana in zilele noastre, adaptandu se mediului actual (cam greu de crezut).
Nessie - Monstrul din Loch Ness in ipostaza de dinozaur, Plesiosaur
Voi scrie acum un mic articol din cartea Monstrii din lacuri si oceane de Richard D. Nolane :
Totul a inceput pe 6 August 1817. In ziua aceea, doua femei au vazut la intrarea in portul din capul Ann, la Nord de rada portului Gloucester, un soi de sarpe marin enorm. Chiar daca lumea a ras de ele, in pofida faptului ca pescarii au confirmat incidentul, unii si au amintit ca o poveste datand din 1639 atesta aparitia unui sarpe de mare, care se petrecuse in acelasi loc.
In ziua urmatoare, un marinar numit Amos Story a vazut sarpele chiar in mijlocul radei. Alte observatii au avut loc pe 12 si 13 August.
Dar de abia pe 14 August intreaga afacere a ajuns in centrul atentiei, atunci cand "animalul" a fost vazut de mai multe zeci de persoane, tot in rada portului Gloucester. Iata un extras din articolul publicat la cateva zile mai tarziu in cotidianul Boston Daily Advertiser :
Unele persoane s-au apropiat de el pana la 10-15 metri declara ca, dupa toate probabilitatile, are o lungime de 20-22 de metri, corpul circular si marimea unui butoi. Altii ii atribuie o marime care variaza intre 16 si 33 de metri. Animalul se misca precum un sarpe si se deplaseaza foarte repede. Ajunge sa se intoarca aproape instantaneu cu 180 de grade. Uneori i se intampla sa se scufunde, cu capul deasupra apei, cu o viteza de aproape un kilometru si jumatate in trei minute, lasand in urma o dara lunga de aproape 2 km. Capul, mare cat al unui cal, seamana putin cu capul de caine : se ridica la peste 2,50 de metri deasupra apei si este partial alb, partial negru. Seamana [...] cu o serie de geamanduri, ca acelea dispuse pe linia de plutire a unui navod de prins heringi. [...] Are spatele negru. Au fost deja facute diferite tentative zadarnice de a l captura. Joia trecuta (14 August 1817), patru vapoare pline cu marinari temerari si cu tragatori experimentati inarmati cu muschete si cu harpoane s au lansat in urmarirea lui. Trei focuri de muschete au fost trase la o distanta aproximativa de 10 metri; doua i au atins capul, dar fara efect. Atunci animalul s a scufundat imediat si a disparut pentru o clipa, dupa care a iesit in port si a ramas in continuare invisibil...
Sursa micului si interesantului articol : Monstrii din lacuri si oceane de Richard D. Nolane
Dragonii de Pamant
Acesti Dragoni sunt stransi legati de Elementul Pamant, traind in/pe Pamant. Acestia fiind stransi legati de "mediul terestru" nu detin o pereche de aripi. Culoarea pielii este pamantie, neagra, cu nuante de verde sau maro, aceste culori reprezentand Pamantul. De multe ori au infatisarea unui Sarpe colosal care traieste in grotele care le formeaza acesta in Pamant. Au solzi la fel ca ceilalti si/sau tepi, uneori detinand si o pereche de "coarne". Acestia traiesc in adancurile Pamantului pazind comorile ingropate. Prefera zonele de munte sau zonele stancoase sau impadurite.
Dragonii de Aer
Acestia sunt stransi legati de Elementul Aer, detinand o pereche de aripi si traind in Cer, printre nori. De multe ori pot fi vazuti neavand aripi dar brazdand cerul cu usurinta si cu viteze extraordinare. Traiesc in zonele unde altitudinile ating cote maxime, unde Pamantul este mai aproape de Cer.
Dragonii de Foc
Acestia sunt stransi legati de Elementul Foc si pot spune despre acestia ca sunt "maestri", detinand puteri inimaginabile. Se ocupa cu spiritualitatea si cu toate elementele legate de acesata. Sunt foarte rar vazuti, numai cei mai mari oameni maestrii, preotii tibetani putand lua contact cu acestia.
Nu stiu daca pot incadra aici Dragonul Chinezesc, dar am sa o fac deoarece acesta este un maestru al spiritualitatii.
#4
Titan/Titanida este numele purtat de catre fii/fiicele zeului lui Uranus si a zeitei Gaia.
Fii acestora sunt in numar de sase : Coeus, Crius, Cronos, Hiperion, Iapetus, Oceanus ; acestia fiind Titanii.
Fiicele acestora sunt tot in numar de sase : Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis si Thetys ; acestea fiind Titanidele.
Era un grup potrivnic zeilor olimpieni, personificau mai ales fortele naturii. In mitologia greaca erau considerati adesea irationali si reprezentau forta oarba a violentei primitive.Acestia s au luptat cu olimpienii, lupta numinduse Titanomahie si aceasta durand zece ani, victoria apartinand evident olimpienilor, iar Zeus ii pedepseste pe acestia aruncandu i in Tartar.
Titanii:
Coeus - In traducere, Coeus inseamna "intrebarea" sau "chestiune". In mitologia greaca Coeus este Titanul inteligentei. Impreuna cu Phoebe, Coeus a conceput o pe zeita Leto si Asteria.
Crius, Kreios, Krios - In mitologia greceasca fiind consortul Eurybiei (fiica zeitei Gaia si a zeului Pontus)
Cronos - Este cel mai tânăr dintre cei 12 Titani. Soţia sa Rhea s-a numărat tot printre titani. Copiii lor au fost Demeter, Hestia, Hera, Hades, Poseidon şi Zeus.
Hyperion - Tradus inseamna "Cel care este deasupra". Uneori este identificat cu Soarele insusi. De cele mai multe ori el era socotit tatalui lui Helios (Soarele) si a zeitelor Eos (Dimineata) si a zeitei Selene (Luna), iar casatorit cu Theia era considerat tatal tuturor astrilor.
Iapetus - A avut multi copii cu Oceanida Clymene. Acestia au fost : Atlas, Epimetheus, Menoetius si Prometheus.
Oceanus - Este zeul si personificarea marilor si a apelor care inconjurau lumea locuita, iar mai tarziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al lumii vechi. Oceanus era cel mai mare dintre titani. Din unirea lui cu sora sa Tethys s au nascut Oceanidele. El era socotit deopotriva tatal tuturor apelor curgatoare al marilor fluvii, al raurilor si al izvoarelor.
Titanidele:
Mnemosyne - A fost in mitologia greaca una dintre Titanide. Din unirea ei cu Zeus s au nascut cele noua Muze. Mnemosyne personifica Memoria.
Phoebe - In mod tradiţional, este asociata cu luna. Este mama lui Leto si a Asteriei si de asemenea bunica lui Apollo ai a lui Artemis.
Rhea - S a casatorit cu Titanul Cronos si a avut sase copii : Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon si Zeus. Deoarece Cronos isi manca copiii, a hotarat sa l salveze pe cel din urma. Astfel, Zeus a fost singurul care a scapat de mania tatalui si cel care l a si detronat.
Theia - Din unirea sa cu Hyperion s au nascut Helios (Soarele), Eos (Aurora/Dimineata) si Selene (Luna).
Themis - Este in mitologia greaca zeita Dreptatii si poarta peste tot balanta dreptatii. Themis inseamna "Legea Naturii" si era considerata personificatia ordinii divine, a legii si a obiceiurilor.O fapta memorabila a Titanidei Themis este ca a mijlocit pe langa Zeus, in timpul potopului, sa se potoleasca si sa aiba mila de singurii oameni care mai supravietuiau, Deucalion si Pira, nepotii ei, care au curatat de buruieni si au reaprins focul sacru. De aceea, aceasta zeita a fost mult iubita de grecii antici.Simbolurile ei sunt: balanta si sabia.
Thetys - Este in mitologia greaca, zeita apelor si mama pricipalelor fluvii cunoscute de greci. Sotul ei este Oceanus. Ei sunt parintii a trei mii de Oceanide (nimfe) care simbolizeaza toate apele de pe pamant.Legendele spun ca ea a avut grija de Hefaistos, fiul nedorit al Herei.Alta legenda spune ca ar fi mama Herei.Tot o legenda spune ca e fiica lui Zeus.Iar alta spune ca ar fi avut grija de Hera in timpul razboiului olimpian.Acestea au fost spuse pe scurt despre Titanii si Titanidele din mitologia elena.
Gigantii
Gigantii sau Gigas, fiii lui Uranus si ai Geei erau figuri uriase, din mitologia greaca nascuti din picaturile de sange care cadeau pe Pamant, dupa ce zeul Cronos i a luat in lupta barbatia tatalui sau Uranus. Printre giganti se numarau : Alcyoneus, Clythius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hyppolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion si Thoas.Se spunea ca Geea i ar fi nascut pe giganti ca sa i razbune pe fratii lor, Titanii, inchisi de catre Zeus in Tartarus. Gigantii erau sprijiniti de mama lor (alungata de Zeus din Olimp), si de aliatii lor, cei trei Hekatoncheiri. O planta vrajita de a zeitei Gaia le ajuta gigantilor in lupta cu Olimpul. Afland de aceasta Zeus interzice copiilor titanilor Hyperion si Theia, Eos (Aurora), Selene (Luna), si Helios (Soarele) sa apara inainte terminarii luptei. Desi de origine divina, erau totusi muritori : puteau fi omorati, dar numai de catre un zeu si de catre un muritor in acelaşi timp, motiv pentru care zeii, in Gigantomahie (lupta dintre olimpieni si giganti), au chemat in ajutor pe Dionysos si mai ales Heracles a carui mama era muritoare, ambii fiind fii lui Zeus. Gigantii au atacat Cerul, aruncand cu stanci si cu trunchiuri de copaci fiind insa nimiciti de catre olimpieni.
Gigantii:
Alcyoneus - Unul dintre Gigantii din mitologia greceasca. A fost intampinat de Heracles intr una dintre calatoriile sale.
Clythius - Unul dintre Giganti.
Encedalus ; Encelad - Cel mai puternic dintre giganti care au uneltit impotriva lui Zeus. Parintele zeilor l a fulgerat insa cu trasnetul sau s a pravalindu l in adancurile muntelui Aedna (Edna).
Ephialtes - Unul dintre Giganti.
Eurytus - Unul din gigantii care au participat la lupta impotriva olimpienilor . A fost ucis de Dionysos.
Hyppolytus - Gigant ucis de catre Hermes in Gigantomahie.
Mimas - A fost ucis de catre traznetul lui Zeus.
Pallas - Unul dintre Giganti.
Polybotes - A fost ucis de catre Poseidon, iar acesta a pravalit deasupra lui Polyboltes insula Nisyrus si l a strivit sub ea.
Porphyrion - A murit sagetat de Apollo
Thoas - Unul dintre Giganti.
Acestia au fost Gigantii. Urmeaza Ciclopii
Ciclopii
Ciclopii au fost in mitologia greaca fiinte fabuloase, reprezentate ca niste uriasi cu un singur ochi in frunte. Ciclopii sunt asemanatori cu oamenii dar difera prin marimile gigantice. Initial erau doar trei: Brontes, Steropes si Arges.Au rezultat din uniunea dintre Gaia (Mama Natura) si Uranus (Cerul).Ciclopii au fost primii fierari. Se crede ca vulcanii sunt rezultatul muncii lor. Ciclopii, reiese din calatoria lui Odysseu, se hraneau cu oameni, aspect care se observa si in superstitiile diferitelor popoare privind latura mai putin placuta a Uriasilor.
Ei erau de mai multe categorii:
Ciclopi uranieni (Arges, Brontes si Steropes), nascuti din Uranus si Gaia
Ciclopi pastori (populau coastele Siciliei)
Ciclopi faurari, ajutoarele lui Hephaistos; acestia lucrau in muntele Aetna, alaturi de zeul faurar, arme pentru oameni si pentru zei.
Cronos i-a inchis pe ciclopi in Tartarus. Ei au fost eliberati de Zeus si au luptat alaturi de el impotriva titanilor. Ca rasplata, ciclopii i au oferit lui Zeus armele: fulger si tunet. Ei au ramas muncitorii sai lucrand pe muntele Olimp.Polyphemus (fiul lui Poseidon) este cel mai cunoscut ciclop. A ramas orb dupa lupta cu Odysseus. Se spune ca Apollo i a omorat pe ciclopi pentru a razbuna moartea fiului sau, Aesculapius, omorat de Zeus.
Am scris despre Titani, Giganti si Ciclopi, pentru a se face deosebirea dintre acestia, fiind asemanatori cu Uriasii dintr un anumit punct de vedere. Titanii, Gigantii si Ciclopii se observa ca fac parte numai din mitologia greceasca si acestia au fost nascuti din Mama Gaia si Tatal Uranus.
Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principală
Fii acestora sunt in numar de sase : Coeus, Crius, Cronos, Hiperion, Iapetus, Oceanus ; acestia fiind Titanii.
Fiicele acestora sunt tot in numar de sase : Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis si Thetys ; acestea fiind Titanidele.
Era un grup potrivnic zeilor olimpieni, personificau mai ales fortele naturii. In mitologia greaca erau considerati adesea irationali si reprezentau forta oarba a violentei primitive.Acestia s au luptat cu olimpienii, lupta numinduse Titanomahie si aceasta durand zece ani, victoria apartinand evident olimpienilor, iar Zeus ii pedepseste pe acestia aruncandu i in Tartar.
Titanii:
Coeus - In traducere, Coeus inseamna "intrebarea" sau "chestiune". In mitologia greaca Coeus este Titanul inteligentei. Impreuna cu Phoebe, Coeus a conceput o pe zeita Leto si Asteria.
Crius, Kreios, Krios - In mitologia greceasca fiind consortul Eurybiei (fiica zeitei Gaia si a zeului Pontus)
Cronos - Este cel mai tânăr dintre cei 12 Titani. Soţia sa Rhea s-a numărat tot printre titani. Copiii lor au fost Demeter, Hestia, Hera, Hades, Poseidon şi Zeus.
Hyperion - Tradus inseamna "Cel care este deasupra". Uneori este identificat cu Soarele insusi. De cele mai multe ori el era socotit tatalui lui Helios (Soarele) si a zeitelor Eos (Dimineata) si a zeitei Selene (Luna), iar casatorit cu Theia era considerat tatal tuturor astrilor.
Iapetus - A avut multi copii cu Oceanida Clymene. Acestia au fost : Atlas, Epimetheus, Menoetius si Prometheus.
Oceanus - Este zeul si personificarea marilor si a apelor care inconjurau lumea locuita, iar mai tarziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al lumii vechi. Oceanus era cel mai mare dintre titani. Din unirea lui cu sora sa Tethys s au nascut Oceanidele. El era socotit deopotriva tatal tuturor apelor curgatoare al marilor fluvii, al raurilor si al izvoarelor.
Titanidele:
Mnemosyne - A fost in mitologia greaca una dintre Titanide. Din unirea ei cu Zeus s au nascut cele noua Muze. Mnemosyne personifica Memoria.
Phoebe - In mod tradiţional, este asociata cu luna. Este mama lui Leto si a Asteriei si de asemenea bunica lui Apollo ai a lui Artemis.
Rhea - S a casatorit cu Titanul Cronos si a avut sase copii : Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon si Zeus. Deoarece Cronos isi manca copiii, a hotarat sa l salveze pe cel din urma. Astfel, Zeus a fost singurul care a scapat de mania tatalui si cel care l a si detronat.
Theia - Din unirea sa cu Hyperion s au nascut Helios (Soarele), Eos (Aurora/Dimineata) si Selene (Luna).
Themis - Este in mitologia greaca zeita Dreptatii si poarta peste tot balanta dreptatii. Themis inseamna "Legea Naturii" si era considerata personificatia ordinii divine, a legii si a obiceiurilor.O fapta memorabila a Titanidei Themis este ca a mijlocit pe langa Zeus, in timpul potopului, sa se potoleasca si sa aiba mila de singurii oameni care mai supravietuiau, Deucalion si Pira, nepotii ei, care au curatat de buruieni si au reaprins focul sacru. De aceea, aceasta zeita a fost mult iubita de grecii antici.Simbolurile ei sunt: balanta si sabia.
Thetys - Este in mitologia greaca, zeita apelor si mama pricipalelor fluvii cunoscute de greci. Sotul ei este Oceanus. Ei sunt parintii a trei mii de Oceanide (nimfe) care simbolizeaza toate apele de pe pamant.Legendele spun ca ea a avut grija de Hefaistos, fiul nedorit al Herei.Alta legenda spune ca ar fi mama Herei.Tot o legenda spune ca e fiica lui Zeus.Iar alta spune ca ar fi avut grija de Hera in timpul razboiului olimpian.Acestea au fost spuse pe scurt despre Titanii si Titanidele din mitologia elena.
Gigantii
Gigantii sau Gigas, fiii lui Uranus si ai Geei erau figuri uriase, din mitologia greaca nascuti din picaturile de sange care cadeau pe Pamant, dupa ce zeul Cronos i a luat in lupta barbatia tatalui sau Uranus. Printre giganti se numarau : Alcyoneus, Clythius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hyppolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion si Thoas.Se spunea ca Geea i ar fi nascut pe giganti ca sa i razbune pe fratii lor, Titanii, inchisi de catre Zeus in Tartarus. Gigantii erau sprijiniti de mama lor (alungata de Zeus din Olimp), si de aliatii lor, cei trei Hekatoncheiri. O planta vrajita de a zeitei Gaia le ajuta gigantilor in lupta cu Olimpul. Afland de aceasta Zeus interzice copiilor titanilor Hyperion si Theia, Eos (Aurora), Selene (Luna), si Helios (Soarele) sa apara inainte terminarii luptei. Desi de origine divina, erau totusi muritori : puteau fi omorati, dar numai de catre un zeu si de catre un muritor in acelaşi timp, motiv pentru care zeii, in Gigantomahie (lupta dintre olimpieni si giganti), au chemat in ajutor pe Dionysos si mai ales Heracles a carui mama era muritoare, ambii fiind fii lui Zeus. Gigantii au atacat Cerul, aruncand cu stanci si cu trunchiuri de copaci fiind insa nimiciti de catre olimpieni.
Gigantii:
Alcyoneus - Unul dintre Gigantii din mitologia greceasca. A fost intampinat de Heracles intr una dintre calatoriile sale.
Clythius - Unul dintre Giganti.
Encedalus ; Encelad - Cel mai puternic dintre giganti care au uneltit impotriva lui Zeus. Parintele zeilor l a fulgerat insa cu trasnetul sau s a pravalindu l in adancurile muntelui Aedna (Edna).
Ephialtes - Unul dintre Giganti.
Eurytus - Unul din gigantii care au participat la lupta impotriva olimpienilor . A fost ucis de Dionysos.
Hyppolytus - Gigant ucis de catre Hermes in Gigantomahie.
Mimas - A fost ucis de catre traznetul lui Zeus.
Pallas - Unul dintre Giganti.
Polybotes - A fost ucis de catre Poseidon, iar acesta a pravalit deasupra lui Polyboltes insula Nisyrus si l a strivit sub ea.
Porphyrion - A murit sagetat de Apollo
Thoas - Unul dintre Giganti.
Acestia au fost Gigantii. Urmeaza Ciclopii
Ciclopii
Ciclopii au fost in mitologia greaca fiinte fabuloase, reprezentate ca niste uriasi cu un singur ochi in frunte. Ciclopii sunt asemanatori cu oamenii dar difera prin marimile gigantice. Initial erau doar trei: Brontes, Steropes si Arges.Au rezultat din uniunea dintre Gaia (Mama Natura) si Uranus (Cerul).Ciclopii au fost primii fierari. Se crede ca vulcanii sunt rezultatul muncii lor. Ciclopii, reiese din calatoria lui Odysseu, se hraneau cu oameni, aspect care se observa si in superstitiile diferitelor popoare privind latura mai putin placuta a Uriasilor.
Ei erau de mai multe categorii:
Ciclopi uranieni (Arges, Brontes si Steropes), nascuti din Uranus si Gaia
Ciclopi pastori (populau coastele Siciliei)
Ciclopi faurari, ajutoarele lui Hephaistos; acestia lucrau in muntele Aetna, alaturi de zeul faurar, arme pentru oameni si pentru zei.
Cronos i-a inchis pe ciclopi in Tartarus. Ei au fost eliberati de Zeus si au luptat alaturi de el impotriva titanilor. Ca rasplata, ciclopii i au oferit lui Zeus armele: fulger si tunet. Ei au ramas muncitorii sai lucrand pe muntele Olimp.Polyphemus (fiul lui Poseidon) este cel mai cunoscut ciclop. A ramas orb dupa lupta cu Odysseus. Se spune ca Apollo i a omorat pe ciclopi pentru a razbuna moartea fiului sau, Aesculapius, omorat de Zeus.
Am scris despre Titani, Giganti si Ciclopi, pentru a se face deosebirea dintre acestia, fiind asemanatori cu Uriasii dintr un anumit punct de vedere. Titanii, Gigantii si Ciclopii se observa ca fac parte numai din mitologia greceasca si acestia au fost nascuti din Mama Gaia si Tatal Uranus.
Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principală
#5
Uriasii sunt intalniti in mai toate culturile si credintele, de la mayasi, in biblie pana pe teritoriul Romaniei. Acestia se spune din Batrani ca sunt la fel ca noi oamenii numai ca difera inaltimea lor, acestia atingand chiar si cativa metrii inaltime. Se spune din batrani ca acestia au trait cu mult inainte noastra si ei populau Pamantul, dupa care omul a fost creat si urasii impreuna cu oamenii au trait pe acelasi Pamant. Multe legende ne spun ca acestia au coabitat iar altele ne spun ca acestia se dujmaneau pana la luptele dintre acestia. Se spune despre acestia ca puteau vorbi de pe piscul unui munte pe altul sunetul fiind atat de puternic, fiind asemuit cu tunetul. Au pasul de o posta si sunt foarte gurmanzi. Din ce reiesi din povestirile batranilor si legendele romanesti aflam ca acestia traiau la fel ca si oamenii, isi construiau locuinte, aveau gospodarii si se comportau la fel ca si noi, tot ce difera fiind dimensiunea acestora si evident si locuintele acestora. O "specie" de uriasi ar fi Ciclopii (uriasi avand doar un singur ochi, in frunte) de care vom vorbi mai pe larg in posturile care vor urma.
Schelete de Uriasi gasite peste tot in lume, doar o cautare pe gugal si veti gasi foarte multe imagini si articole despre acestia.
Una dintre legende ne spune ca Decebal i a lasat pe Uriasi sa traiasca printre oameni in pace, cu o conditie, si aceea fiind sa ii pazeasca comorile din aur din munti. Alte legende ne spun ca acestia au construit castelele din munti unde era foarte greu sa se ajunga prin acele locuri. O legenda mayasa ne spune ca uriasi au construit piramidele grandioase din acele locuri.
Uriasii apar adesea si in Biblie, multi spunand ca fii lui Dumnezeu impreunandu se cu femeile pamantene au rezultat uriasii. In superstitiile romanesti se poate observa ca inainte de aparitia omului au existat uriasii, iar mai apoi Dumnezeu L a creat pe om, superstitiile spunand ca oamenii vor impanzi lumea si uriasii vor murii, lasandu le primilor sa locuiasca pe Pamant.
Unul dintre cele mai raspandite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se spune din batrani ca Decebal a fost de acord sa i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu condita ca acesatia sa i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batranii care dispareau de pe acesata lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intamplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30 de ani in urma. O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de langa Ardeu, toata lumea si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice. Unul dintre ei, Aurel Florea :
- Am tot dat cu crampu' (tarnacop) pana cand am ajuns la aproape un metru adancime. Apoi am dat sa mai scoatem pamantul cu lopetile. Ne am vazut de treaba linistiti cand am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c o fi o oala cu grau de pe vremea dacilor, ori cu bani, ca s or mai gasit atatea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apo am curatat tot Pamantul cu grija. N o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cat un bostan sanatos. Ne am speriat rau de tot si l am ingropat la loc, duca care am sapat groapa mai incolo, la doi metri.
Aurel FLorea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce v a cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace : "Sa nu aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n or mai avut cat or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre oi o murit otravit de oameni."
Batranii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de langa Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le a ascuns intr o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata n fiu, nescrisa insa niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intamplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, afland de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s au incumetat in munti. Si au luat cu ei sabii, coase, furci si tarnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce sa si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu randul de tatal si fiul cel mare din familia Uriesilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al Uriasilor. Cu mancare la el, parintii l au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei paini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i ar fi spus celui mic :
- "Ramai tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amandoi."
Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de Uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I a vazut pe omuleti agitandu se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sunt, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l a intins in fata lui. Infometat, micul urias nu a stat pe ganduri si s a infruptat din mancarea otravita de oameni. Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cand s a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pana acasa si i a spus mamei sale ce s a intamplat cu mezinul. Uriasa n a crezut pana cand nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i au omorat copilul au fost inghititi de Pamant, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca Pamantul. Batranii din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate, pe care, de veacuri l au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pana la urma cu 20 de ani.
Tot asa a aparut si blestemul pe care l ar fi rostit atunci strigand mama uriasilor, blestem de care s a temut si Aurel Florea cand a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias. Ultima data cand oamenii asezati in apropiere s au intalnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aruel Florea :
"Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cand era copil, a merc cu parintii la arat sus, pe o culme, aproape de locul in care se spune ca ar fi murit copilul de urias. Deodata a venit un urias, i a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le o zis numa' atat : Voi sinteti viermii Pamantului. Rascoliti Pamantul in alta parte, nu aici!"
Sursa articolului : http://www.dirobenelu.com/romania-pitoreasca-f6/legende-romanesti-t1174.htm
Foarte frumos articolul si miscator in acelasi timp, adevar sau nu, ce parere aveti? In satul in care frecventam vara se spunea ca Uriasii traiau inainte oamenilor pe Pamant si ca un Potop i a decimat pe acestia, iar apoi Dumnezeu creandu l pe Om. Daca stiti si voi superstii sau povesti auzite din batrani (cea mai buna sursa) postati aici pentru a discuta cu calm si cu placere despre aceste legende si aceste fapturi superbe.
Schelete de Uriasi gasite peste tot in lume, doar o cautare pe gugal si veti gasi foarte multe imagini si articole despre acestia.
Una dintre legende ne spune ca Decebal i a lasat pe Uriasi sa traiasca printre oameni in pace, cu o conditie, si aceea fiind sa ii pazeasca comorile din aur din munti. Alte legende ne spun ca acestia au construit castelele din munti unde era foarte greu sa se ajunga prin acele locuri. O legenda mayasa ne spune ca uriasi au construit piramidele grandioase din acele locuri.
Uriasii apar adesea si in Biblie, multi spunand ca fii lui Dumnezeu impreunandu se cu femeile pamantene au rezultat uriasii. In superstitiile romanesti se poate observa ca inainte de aparitia omului au existat uriasii, iar mai apoi Dumnezeu L a creat pe om, superstitiile spunand ca oamenii vor impanzi lumea si uriasii vor murii, lasandu le primilor sa locuiasca pe Pamant.
Unul dintre cele mai raspandite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se spune din batrani ca Decebal a fost de acord sa i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu condita ca acesatia sa i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batranii care dispareau de pe acesata lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intamplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30 de ani in urma. O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de langa Ardeu, toata lumea si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice. Unul dintre ei, Aurel Florea :
- Am tot dat cu crampu' (tarnacop) pana cand am ajuns la aproape un metru adancime. Apoi am dat sa mai scoatem pamantul cu lopetile. Ne am vazut de treaba linistiti cand am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c o fi o oala cu grau de pe vremea dacilor, ori cu bani, ca s or mai gasit atatea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apo am curatat tot Pamantul cu grija. N o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cat un bostan sanatos. Ne am speriat rau de tot si l am ingropat la loc, duca care am sapat groapa mai incolo, la doi metri.
Aurel FLorea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce v a cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace : "Sa nu aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n or mai avut cat or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre oi o murit otravit de oameni."
Batranii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de langa Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le a ascuns intr o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata n fiu, nescrisa insa niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intamplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, afland de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s au incumetat in munti. Si au luat cu ei sabii, coase, furci si tarnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce sa si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu randul de tatal si fiul cel mare din familia Uriesilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al Uriasilor. Cu mancare la el, parintii l au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei paini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i ar fi spus celui mic :
- "Ramai tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amandoi."
Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de Uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I a vazut pe omuleti agitandu se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sunt, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l a intins in fata lui. Infometat, micul urias nu a stat pe ganduri si s a infruptat din mancarea otravita de oameni. Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cand s a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pana acasa si i a spus mamei sale ce s a intamplat cu mezinul. Uriasa n a crezut pana cand nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i au omorat copilul au fost inghititi de Pamant, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca Pamantul. Batranii din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate, pe care, de veacuri l au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pana la urma cu 20 de ani.
Tot asa a aparut si blestemul pe care l ar fi rostit atunci strigand mama uriasilor, blestem de care s a temut si Aurel Florea cand a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias. Ultima data cand oamenii asezati in apropiere s au intalnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aruel Florea :
"Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cand era copil, a merc cu parintii la arat sus, pe o culme, aproape de locul in care se spune ca ar fi murit copilul de urias. Deodata a venit un urias, i a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le o zis numa' atat : Voi sinteti viermii Pamantului. Rascoliti Pamantul in alta parte, nu aici!"
Sursa articolului : http://www.dirobenelu.com/romania-pitoreasca-f6/legende-romanesti-t1174.htm
Foarte frumos articolul si miscator in acelasi timp, adevar sau nu, ce parere aveti? In satul in care frecventam vara se spunea ca Uriasii traiau inainte oamenilor pe Pamant si ca un Potop i a decimat pe acestia, iar apoi Dumnezeu creandu l pe Om. Daca stiti si voi superstii sau povesti auzite din batrani (cea mai buna sursa) postati aici pentru a discuta cu calm si cu placere despre aceste legende si aceste fapturi superbe.
#6
Acestia nu cred ca fac parte din categoria spiritelor Naturii, dar voi scrie ceva despre acestia deoarece fac parte din mitologia romaneasca si sunt foarte cunoscuti.
Cine nu a auzit de prea intalnitii strigoi de pe intregul teritoriu romanesc ? Cred ca mai toata lumea a auzit despre acestia. Acestia sunt fapturi care impanzesc superstitiile romanesti, si oamenii (din zonele rurale) se sperie de acestia.
Eu voi numi doua categorii de strigoi :
- Strigoii "Invizibili" - le am dat aceasta denumire, deoarece acestia nu pot fi vazuti dar pot sa isi faca simtita prezenta foarte usor (de multe ori neanimand trupul decedatului), la fel ca cei din a 2 a categorie despre care vom vorbi mai mult.
- Strigoii "Vizibili" ; sunt la fel ca Strigoii "Invizibili" numai ca acestia...da, pot fi vazuti tarand cu ei si trupul decedatului.
Strigoii se spune din batrani ca sunt spiritele persoanelor a caror trup il anima. Acestia devin strigoi din cauza ca nu au gasit pacea si lumina divina si inca ramanand pe Pamant, acestia chinuind lumea din sat, in special familia decedatului. Se spune ca acestia ies in noptile cu Luna plina strigand si urland, si intalnindu se in grupuri. Se spune ca acestia cand se intalnesc in grupuri se bat, iar cel care iese triumfator se v a numi "Regele Strigoi", iar apoi se duc sa fure lana si fusul oamenilor ducandu se in cele din urma in case parasite pentru a toarce lana.Tot acolo acestia discuta si isi fac haine si camasi noi pe care le poarta, ducandu se cu ele in mormant (la propriu) pentru a le folosi in anul urmator, pentru alta lupta. Facand toata aceste lucruri, acestia trebuiesc sa se intoarca neaparat inainte de a rasarii Soarele deoarece acestia vor muri pe loc.
Acestia au infatisare cadaverica, avand uneori in loc de picioarele trupului uman animat, o pereche de picioare de tap sau de gasca. Sug sangele oamenilor, ii imbolnaveste, se leaga de oamenii pe care ii intalnesc in calea acestora, si de obicei se leaga de persoanele din familia decedatului, chinuindu i, pocindu i, zgariindu i, si intr un final omorandu i. Unele superstitii spun ca acestia intretin relatii sexuale cu nevestele/sotii decedatului/decedatei. Acestia se leaga de familia mortului, intorcandu se la acestia si chinuindu i, iar acestia daca nu isi dau seama prea tarziu, chemand preotul sau facand ritualul specific pentru a scapa de strigoi, acestia pot muri.
Batranii spun ca pentru a scapa de un strigoi, trebuie infipt un tarus (unele superstitii spun ca din plop de munte) direct in inima decedatului pentru a nu deveni strigoi. Alte superstitii ne spun ca oamenii satului strapung inima cu tarusul sau un obiect ascutit (de obicei din fier), ii ard inima iar cenusa o amesteca in apa, iar apa o beau persoanele atacate de strigoi si acestia vindecandu se.
Din ce cauza poate devenii cineva un Strigoi :
- o persoana daca nu paraseste aceasta lume de "moarte buna";
- suicid sau crima ;
- moarte brusca si groaznica ;
- daca este ingropat de viu cineva sau chinuit pana moare ; etcaetera.
Cum iti dai seama ca un decedat poate devenii un strigoi :
- acestuia ii curg lacrimi ;
- nu voieste sa iasa din casa ;
- sperie membrii familiei ;
- corpul se comporta ciudat fata de un corp obisnuit ;
- corpul se umfla ca un butoi, mirosul si infatisarea devenind insuportabile ;
- acesta isi misca buzele ;
- acesta isi misca mainile ; etcaetera .
Cum iti dai seama ca o persoana in viata dupa ce v a muri v a deveni strigoi :
- acesta se v a naste cu placenta (caita - popular) tinand o in mana ;
- acesta v a inghiti caita la nastere ;
- acesta se v a naste cu caita pe fata ;
- copilul se naste cu "codita" ;
- al 7 lea copil al unei familii v a devenii strigoi ; etcaetera.
Superstitii, modalitati de prevenire a unui decedat sa devina strigoi :
- pisica sau gaina sa nu treaca pe sub decedat, sau sa se sara peste acesta ;
- acesta cand v a fi scos din casa, v a fi scos cu picioarele in fata, batranii spunand ca daca v a fi scos cu fata acesta v a vedea locul si se v a intoarce ;
- pe ultimul sau drum daca trupul este din ce in ce mai greu se spune ca acesta v a deveni strigoi ;
- daca se crede ca un decedat se v a transforma in strigoi, inima ii v a fi strapunsa de un obiect ascutit ;
- i se vor lega mainile si picioarele pentru a nu scapa ;
- decedatul v a fi ingropat alaturi de multe seminte de mac putand sa iasa printre oameni doar atunci cand le v a numara pe toate ;
- decedatului i se v a pune un obiect sub barba tinandu i gura inchisa, acesta neputand roade hainele si obiectele din cosciug ;
Mai sunt si alte superstitii, obiceiuri dar acestea le cunosc si acestea sunt si cel mai raspandite pe teritoriul Romaniei. Dupa cum se observa Strigoii sunt foarte usor asemuiti cu vampirii, acestia avand foarte multe asemanari, beau sangele celor vii, ziua stau in cosciug si noaptea ies pentru a se hrani (cu sange) sau chinuii oamenii, au infatisare cadaverica, corpul lor neschimbandu se pe parcursul timpului foarte mult, intretin relatii sexuale cu persoanele vii, etc. Presupun ca Bram Stoker s a inspirat foarte mult din mitologiile si superstitiile de pe tot teritoriul Europei, strigoiul intalnindu se si in alte culturi, obiceiuri, superstitii nu numai la romani, acestia fiind larg raspanditi. Strigoii mai au si alte denumiri, in alte zone ale Romaniei numindu se Moroi, si confundati cu Pricolicii.
Sunt foarte multe superstitii si cred ca mai toata lumea a auzit povestiri de speriat despre acestia. Am scris mai pe scurt, si ce era mai important despre acestia, daca mai doreste cineva informatii sa posteze, dar cred ca cititorul deja si a facut o idee daca a ajuns pana aici. Daca stiti superstiti sau diferite intamplari cu strigoi si vreti sa impartasiti cu noi as fi incantat sa postati.
Cine nu a auzit de prea intalnitii strigoi de pe intregul teritoriu romanesc ? Cred ca mai toata lumea a auzit despre acestia. Acestia sunt fapturi care impanzesc superstitiile romanesti, si oamenii (din zonele rurale) se sperie de acestia.
Eu voi numi doua categorii de strigoi :
- Strigoii "Invizibili" - le am dat aceasta denumire, deoarece acestia nu pot fi vazuti dar pot sa isi faca simtita prezenta foarte usor (de multe ori neanimand trupul decedatului), la fel ca cei din a 2 a categorie despre care vom vorbi mai mult.
- Strigoii "Vizibili" ; sunt la fel ca Strigoii "Invizibili" numai ca acestia...da, pot fi vazuti tarand cu ei si trupul decedatului.
Strigoii se spune din batrani ca sunt spiritele persoanelor a caror trup il anima. Acestia devin strigoi din cauza ca nu au gasit pacea si lumina divina si inca ramanand pe Pamant, acestia chinuind lumea din sat, in special familia decedatului. Se spune ca acestia ies in noptile cu Luna plina strigand si urland, si intalnindu se in grupuri. Se spune ca acestia cand se intalnesc in grupuri se bat, iar cel care iese triumfator se v a numi "Regele Strigoi", iar apoi se duc sa fure lana si fusul oamenilor ducandu se in cele din urma in case parasite pentru a toarce lana.Tot acolo acestia discuta si isi fac haine si camasi noi pe care le poarta, ducandu se cu ele in mormant (la propriu) pentru a le folosi in anul urmator, pentru alta lupta. Facand toata aceste lucruri, acestia trebuiesc sa se intoarca neaparat inainte de a rasarii Soarele deoarece acestia vor muri pe loc.
Acestia au infatisare cadaverica, avand uneori in loc de picioarele trupului uman animat, o pereche de picioare de tap sau de gasca. Sug sangele oamenilor, ii imbolnaveste, se leaga de oamenii pe care ii intalnesc in calea acestora, si de obicei se leaga de persoanele din familia decedatului, chinuindu i, pocindu i, zgariindu i, si intr un final omorandu i. Unele superstitii spun ca acestia intretin relatii sexuale cu nevestele/sotii decedatului/decedatei. Acestia se leaga de familia mortului, intorcandu se la acestia si chinuindu i, iar acestia daca nu isi dau seama prea tarziu, chemand preotul sau facand ritualul specific pentru a scapa de strigoi, acestia pot muri.
Batranii spun ca pentru a scapa de un strigoi, trebuie infipt un tarus (unele superstitii spun ca din plop de munte) direct in inima decedatului pentru a nu deveni strigoi. Alte superstitii ne spun ca oamenii satului strapung inima cu tarusul sau un obiect ascutit (de obicei din fier), ii ard inima iar cenusa o amesteca in apa, iar apa o beau persoanele atacate de strigoi si acestia vindecandu se.
Din ce cauza poate devenii cineva un Strigoi :
- o persoana daca nu paraseste aceasta lume de "moarte buna";
- suicid sau crima ;
- moarte brusca si groaznica ;
- daca este ingropat de viu cineva sau chinuit pana moare ; etcaetera.
Cum iti dai seama ca un decedat poate devenii un strigoi :
- acestuia ii curg lacrimi ;
- nu voieste sa iasa din casa ;
- sperie membrii familiei ;
- corpul se comporta ciudat fata de un corp obisnuit ;
- corpul se umfla ca un butoi, mirosul si infatisarea devenind insuportabile ;
- acesta isi misca buzele ;
- acesta isi misca mainile ; etcaetera .
Cum iti dai seama ca o persoana in viata dupa ce v a muri v a deveni strigoi :
- acesta se v a naste cu placenta (caita - popular) tinand o in mana ;
- acesta v a inghiti caita la nastere ;
- acesta se v a naste cu caita pe fata ;
- copilul se naste cu "codita" ;
- al 7 lea copil al unei familii v a devenii strigoi ; etcaetera.
Superstitii, modalitati de prevenire a unui decedat sa devina strigoi :
- pisica sau gaina sa nu treaca pe sub decedat, sau sa se sara peste acesta ;
- acesta cand v a fi scos din casa, v a fi scos cu picioarele in fata, batranii spunand ca daca v a fi scos cu fata acesta v a vedea locul si se v a intoarce ;
- pe ultimul sau drum daca trupul este din ce in ce mai greu se spune ca acesta v a deveni strigoi ;
- daca se crede ca un decedat se v a transforma in strigoi, inima ii v a fi strapunsa de un obiect ascutit ;
- i se vor lega mainile si picioarele pentru a nu scapa ;
- decedatul v a fi ingropat alaturi de multe seminte de mac putand sa iasa printre oameni doar atunci cand le v a numara pe toate ;
- decedatului i se v a pune un obiect sub barba tinandu i gura inchisa, acesta neputand roade hainele si obiectele din cosciug ;
Mai sunt si alte superstitii, obiceiuri dar acestea le cunosc si acestea sunt si cel mai raspandite pe teritoriul Romaniei. Dupa cum se observa Strigoii sunt foarte usor asemuiti cu vampirii, acestia avand foarte multe asemanari, beau sangele celor vii, ziua stau in cosciug si noaptea ies pentru a se hrani (cu sange) sau chinuii oamenii, au infatisare cadaverica, corpul lor neschimbandu se pe parcursul timpului foarte mult, intretin relatii sexuale cu persoanele vii, etc. Presupun ca Bram Stoker s a inspirat foarte mult din mitologiile si superstitiile de pe tot teritoriul Europei, strigoiul intalnindu se si in alte culturi, obiceiuri, superstitii nu numai la romani, acestia fiind larg raspanditi. Strigoii mai au si alte denumiri, in alte zone ale Romaniei numindu se Moroi, si confundati cu Pricolicii.
Sunt foarte multe superstitii si cred ca mai toata lumea a auzit povestiri de speriat despre acestia. Am scris mai pe scurt, si ce era mai important despre acestia, daca mai doreste cineva informatii sa posteze, dar cred ca cititorul deja si a facut o idee daca a ajuns pana aici. Daca stiti superstiti sau diferite intamplari cu strigoi si vreti sa impartasiti cu noi as fi incantat sa postati.
#7
Sanzienele sunt niste entitati feminine foarte des confundate cu Ielele, acestea fiind de obicei binevoitoare fata de om. Sunt asemanatoare Ielelor, acestea traind in paduri, in vazduh, la marginea raurilor. Zilele in care acestea isi fac cel mai bine simtita prezenta sunt in "Noaptea de Sanziene" si "Dragaica". Numele acestora este compus din "Sant - ziene", "Sant" care inseamna "sfant" si "ziene" care inseamna "zana" sau "zeita". Superstitiile difera de la zona rurala la alta, iar una dintre ele ne spuna ca acestea "iau glasul Cucului", unde incepand de pe 24 Iunie, cucul nu mai canta, iar din mila, acestea ii redau uneori glasul o data sau de doua ori, dar dupa 24 Iunie, cine il aude, acela v a stii ca este semn rau si bine ar fi ca nimeni sa nu il auda.
Ultima zi de culegere a florilor de leac fiind in "Ziua de Sanziene", dupa aceasta florile incep sa isi piarda puterile vindecatoare si de obicei fetele culeg florile de Sanziene in aceasta zi pentru a le folosi in scopuri curative si vindecatoare. In "Noaptea de Sanziene" acestea pot fi vazute dansand in hora in aer deasupra caselor, lanurilor de grau sau porumb, atarna de streasina caselor. Baietii pentru a isi afla aleasa culeg o floare de Sanziene si il pun la geam in afara casei, iar Sanzienele ii aduc acestuia o suvita din parul fetei sau ceva asemanator, iar dimineata daca flacaul nu gaseste nimic se spune ca acela nu se va insura anul respectiv. Sanzienele incurajeaza iubirea dintre doua persoane care se iubesc. In "Noaptea de Sanziene" se spune ca "cerurile se deschid" iar firul care desparte lumea vazuta de cea nevazuta fiind foarte subtire, permitand entitatilor de toate felurile sa patrunda in lumea noastra. In noaptea aceasta comunicarea dintre oameni si spiritele Naturii este la apogeu, putand fi facute lucrari de dragoste, vraji si ritualuri de tot soiul, dar de preferat sa nu, deoarece este o noapte sfanta si trebuie tratata ca atare. Cu o saptamana inainte de Dragaica, eventual doua, este recomandat sa nu se scalde nimeni in rauri si lacuri, deoarece acestea din urma fiind lucruri sacre pentru Sanziene si cine pateaza apa poate suferi foarte mult de pe urma aceasta, si presupun ca ati auzit si voi destule cazuri de inec in aceasta perioada a anului si nu dupa aceasta. Am uitat sa mentionez ca, de multe ori copiii sufera, iar blestemul aruncat de Iele si de Sanziene cade pe copiii oamenilor care defaimeaza aceste lucruri sacre.
Dragaica este un ritual de origine agrara, pagana, si se mai numeste si "Cap de Vara" iar acest ritual este facut pentru a proteja culturile, si pentru a aduce prosperitate.
De obicei, in "Noaptea de Sanziene" oamenii din sat se strang si aprind focuri foarte mari pentru a marca Solstitiul de Vara, focul reprezentand Soarele si acesta din urma fiind incurajat prin buturugile aruncate in focul mistuitor, unde se mai incurajeaza fertilitatea si roadele Pamantului, aceasta noapte fiind punctul culminant in care ziua este mai lunga iar noptea mai scurta. Se observa aici elemente apartinand paganismului care s au pastrat pana in ziua de astazi, aceasta sarbatoare fiind una "legala", iar acest lucru nu a avut un impact negativ asupra simbolisticii Sanzienelor, acestea fiind considerate entitati binevoitoare. Se danseaza si se chiuie in jurul focului, iar flacaii si batranii satului dau cu biciul in rauri sau pe Pamant pentru a le imbuna pe Sanziene.
In ziua de Sanziene, dis de dimineata fetele si batranele satului se duc sa stranga roua de pe campurile curate, crezand ca acolo au dantuit Sanzienele noaptea, roua stransa fiind folosita in scopuri curative. Se fac ghirlande de flori ( Sanziana) si se arunca pe casa, iar ghirlandele care raman acestea fiind un semn de prosperitate si buna voie pentru tot restul anului. Fecioarele dis de dimineata odata cu rasaritul Soarelui se duc intr un loc necalcat de om se dezbraca si se spala cu roua care sta pe iarba Pamantului, aceasta avand un rol purificator, de energizare si de purificare a trupului si sufletului, dar nu in ultimul rand, de infrumusetare.
Acestea au fost spuse despre Sanziene, acestea fiind partea pozitiva a Ielelor si despre Dragaica, si sper sa sa faca distinctia dintre acestea, deoarece foarte des sunt confundate din pacate.
Superstitii :
"Luatul din iele" -cine vedea ielele dansand,sau le vorbea sau mergea la ele ramanea pocit
-cine le aude cantand ramane surd
-locurile in care danseaza raman arse de foc,iarba nu mai creste
-cine nu le raspunde la chemare,ramane mut
-te poti apara de ele purtand 3 catei de usturoi la brau
-se spune ca locuies in varf de munte,intr-un loc ascuns numit "palatul ielelor",iar portiile acelui palat nu pot fi deschise decat cu planta numita "iarba fiarelor" care descuie orice incuietoare.
In Maramures se spune despre haiducul Pintea ca avea "iarba fiarelor" pe care o primise de la moasa lui; depinde de actiunea lor in vis - te ajuta - apelezi la ea - sau iti face rau? Simti ca nu mai ai controlul asupra problemelor tale, ori au devenit prea mari si ti se pare ca esti sub influenta unor ghinioane, ori dai vina pe alte forte, pentru ca nu-ti poti recunoaste vina la greselile comise. Daca visul pune accent pe dragoste, esti atras nebuneste de cineva, desi logica iti spune ca nu merita dragostea ta; daca are legatura cu planul intelectual, financiar sau profesional, dai piept cu tot felul de piedici carora nu le gasesti rezolvarea si nici macar explicatia; ai impresia ca cineva iti face rau, teama ca aui dusmani puternici, incapacitatea de a depasi problemele actuale, dand vina pe altii sau asteptand solutii de la altii; te temi de destin sau de viitor, esti implicat in evenimente de destin in fata carora te lasi in voia sortii - teama de forte oculte, ti se pare ca cineva iti vrea raul;
Etimologia numelui " iele ", este controversată şi ipotetică. Lazăr Şăineanu consideră că numele vine de la cuvântul cuman yel care înseamnă vânt. B.P. Haşdeu crede că este în legătură cu sanscritul Vel , a se mişca, sau vela , moarte năpraznică, boală. Alţi folclorişi cred că pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronunţat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit " Stăpânele vântului ".
In mitologia română Ielele zboară (având sau nu aripi), de cele mai multe ori sunt dezbrăcate, sau poartă văluri albe şi părul despletit pe umeri, în general sunt nevăzute de oameni , dar uneori noaptea se fac văzute, au voce extrem de frumoasă, le place să danseze iar jocul specific lor este hora pe care o incing în poieni rotunde, în jurul unui copac ale cărui frunze sunt apoi ca arse de foc iar pe locul unde au dănţuit iarba este pălită, iar când creşte este întunecată şi nu e păscută de vite. Pe acest loc cresc ciupercile comestibile "lingura zânei". Copacul în jurul căruia dansează este considerat de mulţi cercetători ,în sensul hermetic al mitologiei folclorice " Axis mundi"...hora ielelor are o semnificaţie centripetă, nu numai de rotire în sens închis, dar de constrângere a lumii la o mişcare perpetuă, o împiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o mişcare centrifugă (existentă în tendinţa fizică a oricărei rotiri naturale), adică de a se dizolva în nefiinţă. ( Victor Kernbach – Universul mitic al românilor).
Legenda sau mitul dansului ielelor poate fi pus în legătură cu dansurile din tradiţia Bacanalelor, sărbătoare romană dedicată zeului Bachus. Ele nu umblă printre oameni decât cinci săptămâni, adică până la Rusitori. Ielele când sunt apucate de furie devin foarte rele: ucid oameni şi vite, aduc inundaţii, usucă pomii, distrug baraje, mori de apă, incendiază case şi acareturi, zmulg acoperişuri, fură copii, ridică în trombe şi vârtejuri pe cei care lucrează şi nu respectă zilele dedicate lor (Rusaliile, Todorusaliile, Stratul, Sfredelul Rusaliilor sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de după Paşte, Marina, Sf. Foca) îi chinuiesc şi îi înebunesc de cap, iar cei care păşesc pe locurile unde dănţuiesc, sunt obligaţi să intre în hora lor şi să joace până îşi pierd minţile, adică se imbolnăvesc foarte grav de o boala numită in limbaj popular "luat de Rusalii" " luat de Şoimane ", îi schilodesc sau îi paralizează parţial, neutralizează însuşirile plantelor de leac (dar numai pe perioada până la Sânziene), şi pelinul şi usturoiul pus noaptea sub pernă sau purtat la brâu, la pălărie, sau în sân , le poate pune pe fugă iar cu avrămeasa, odolean şi cârstineasă se făceau vrăji de însănătoşire.
Usturoiul şi pelinul purtat de Rusalii trebuie ţinut în casă până la următoarele Rusalii, astfel eşti ferit de farmece şi necazuri un an întreg. ( Gh.F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român).
Credinţa în horele ielelor este foarte veche, astfel istoricul, omul politic şi scriitorul Publius Cornelius Tacitus (55-120) în " Istoriile " sale aminteşte de nişte soldaţi romani care ,ar fi văzut o nimfă a unui izvor, după care au fost brusc cuprinşi de delir şi s-au năpustit cu săbiile scoase asupra centurionului-. ( V. Kernbach).
In tradiţia populară se crede că există 9 iele, fiecare având caracteristici psihologice proprii care, ar fi determinat naşterea anumitor ritmuri şi forme muzicale folclorice.
Iată ce ne dezvăluie T. Rudică şi D. Costea în cartea " Aspecte psihologice , în mituri, legende şi credinţe populare ", citându-l pe R. Vulcănescu: " Dintre cele nouă şoimane, patru sunt cunoscute de folclorişti: Doina, Hora, Avrămeasa şi Creştineasa. Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce...( ).... Concepută eminamente ca zână a cântecului liric, Doina se transformă uneori prin contrast în zână epică, a cântecului războinic de apărare a fiinţei neamului. Indiferent de categorie (de jale, de dragoste sau războinică) doina îndeplineşte o funcţiune cathartică.
Cea de a doua şoimană, " Hora ", este o zână a dansului magico-mitic al soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de adorare a sfântului Soare, în toate condiţiile domestice, comunitare şi istorice de viaţă. Şi Hora la rândul ei îndeplineşte o funcţie cathartică, prin conţinutul şi interpreţii ei. " Avrămeasa "! şi " Creştineasa " ( nume dat şi unor plante de leac) deşi considerate a fi două " eroine cereşti de lumină " sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului..
Odată luat de Iele, existau două modalităţi de exorcizare: Dansul ritual Căluşarii şi farmecele, descântecele şi vrăjile babelor satului, făcute cu apă neâncepută, luată într-un ulcior nou, la anume ceas al zilei, într-un anume loc...
Descântec de iele:
" Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zănatecelor,/ Bătrânelor,/ Urâtelor,/ Răşchiratelor,/ Ţâfnoaselor,/ Scârboaselor,/ Ce v-a făcut / de nu v-a plăcut? / De ce l-aţi pocit şi nenorocit?/ pe omul iubit?/ De ce i-aţi luat/ glasul de bărbat?/ şi glas de femeie i-aţi dat?/ De ce i-aţi luat bărăbţia?/ De ce i-aţi luat mândria?/ De ce l-aţi nenorocit/ în câmp înverzit?/ Daţi-i înapoi,/ tot ce i-aţi luat,/ glasul,/ bărbăţia/ şi mândria,/ c-am să vă bat,/ cu vergeaua de alun înodurat,/ în pădure, / în câmp înflorit / şi-am să vă toc,/ cu melitorul,/ cu toporul,/ cu securea până aţi pieri, / şi zâne n-aţi mai fi./ Fireaţi voi să fiţi,/ de fete bătrâne,/ urâte şi spâne,/ de zâne spurcate, / de babe-nţărcate,/ de destrăbălate " ...
Descântec de cuţit şi iele... :
Cuţite din Sfintele,
Milostivele,
m-au izbit,
m-au pocit,
cuţite în furca pieptului,
mi-a înfipt,
veniţi Şoimanelor,
Şoimanilor,
veniţi de-mi luaţi din piept,
cuţitele,
ascuţite,
uncitele,
şamcele,
ace înţăposate,
săbii însăbiete,
veniţi de-mi luaţi,
boala ce mi-aţi dat,
şi-mi aduceţi,
sănătatea ce mi-aţi luat,
şi lăsaţi-mă,
curat,
Luminat,
ca lumina Cerului,
ca soare când răsare,
ca câmpul când înfloare....
sursa:superstitii.ro,wordpress,emaraures
Ultima zi de culegere a florilor de leac fiind in "Ziua de Sanziene", dupa aceasta florile incep sa isi piarda puterile vindecatoare si de obicei fetele culeg florile de Sanziene in aceasta zi pentru a le folosi in scopuri curative si vindecatoare. In "Noaptea de Sanziene" acestea pot fi vazute dansand in hora in aer deasupra caselor, lanurilor de grau sau porumb, atarna de streasina caselor. Baietii pentru a isi afla aleasa culeg o floare de Sanziene si il pun la geam in afara casei, iar Sanzienele ii aduc acestuia o suvita din parul fetei sau ceva asemanator, iar dimineata daca flacaul nu gaseste nimic se spune ca acela nu se va insura anul respectiv. Sanzienele incurajeaza iubirea dintre doua persoane care se iubesc. In "Noaptea de Sanziene" se spune ca "cerurile se deschid" iar firul care desparte lumea vazuta de cea nevazuta fiind foarte subtire, permitand entitatilor de toate felurile sa patrunda in lumea noastra. In noaptea aceasta comunicarea dintre oameni si spiritele Naturii este la apogeu, putand fi facute lucrari de dragoste, vraji si ritualuri de tot soiul, dar de preferat sa nu, deoarece este o noapte sfanta si trebuie tratata ca atare. Cu o saptamana inainte de Dragaica, eventual doua, este recomandat sa nu se scalde nimeni in rauri si lacuri, deoarece acestea din urma fiind lucruri sacre pentru Sanziene si cine pateaza apa poate suferi foarte mult de pe urma aceasta, si presupun ca ati auzit si voi destule cazuri de inec in aceasta perioada a anului si nu dupa aceasta. Am uitat sa mentionez ca, de multe ori copiii sufera, iar blestemul aruncat de Iele si de Sanziene cade pe copiii oamenilor care defaimeaza aceste lucruri sacre.
Dragaica este un ritual de origine agrara, pagana, si se mai numeste si "Cap de Vara" iar acest ritual este facut pentru a proteja culturile, si pentru a aduce prosperitate.
De obicei, in "Noaptea de Sanziene" oamenii din sat se strang si aprind focuri foarte mari pentru a marca Solstitiul de Vara, focul reprezentand Soarele si acesta din urma fiind incurajat prin buturugile aruncate in focul mistuitor, unde se mai incurajeaza fertilitatea si roadele Pamantului, aceasta noapte fiind punctul culminant in care ziua este mai lunga iar noptea mai scurta. Se observa aici elemente apartinand paganismului care s au pastrat pana in ziua de astazi, aceasta sarbatoare fiind una "legala", iar acest lucru nu a avut un impact negativ asupra simbolisticii Sanzienelor, acestea fiind considerate entitati binevoitoare. Se danseaza si se chiuie in jurul focului, iar flacaii si batranii satului dau cu biciul in rauri sau pe Pamant pentru a le imbuna pe Sanziene.
In ziua de Sanziene, dis de dimineata fetele si batranele satului se duc sa stranga roua de pe campurile curate, crezand ca acolo au dantuit Sanzienele noaptea, roua stransa fiind folosita in scopuri curative. Se fac ghirlande de flori ( Sanziana) si se arunca pe casa, iar ghirlandele care raman acestea fiind un semn de prosperitate si buna voie pentru tot restul anului. Fecioarele dis de dimineata odata cu rasaritul Soarelui se duc intr un loc necalcat de om se dezbraca si se spala cu roua care sta pe iarba Pamantului, aceasta avand un rol purificator, de energizare si de purificare a trupului si sufletului, dar nu in ultimul rand, de infrumusetare.
Acestea au fost spuse despre Sanziene, acestea fiind partea pozitiva a Ielelor si despre Dragaica, si sper sa sa faca distinctia dintre acestea, deoarece foarte des sunt confundate din pacate.
Superstitii :
"Luatul din iele" -cine vedea ielele dansand,sau le vorbea sau mergea la ele ramanea pocit
-cine le aude cantand ramane surd
-locurile in care danseaza raman arse de foc,iarba nu mai creste
-cine nu le raspunde la chemare,ramane mut
-te poti apara de ele purtand 3 catei de usturoi la brau
-se spune ca locuies in varf de munte,intr-un loc ascuns numit "palatul ielelor",iar portiile acelui palat nu pot fi deschise decat cu planta numita "iarba fiarelor" care descuie orice incuietoare.
In Maramures se spune despre haiducul Pintea ca avea "iarba fiarelor" pe care o primise de la moasa lui; depinde de actiunea lor in vis - te ajuta - apelezi la ea - sau iti face rau? Simti ca nu mai ai controlul asupra problemelor tale, ori au devenit prea mari si ti se pare ca esti sub influenta unor ghinioane, ori dai vina pe alte forte, pentru ca nu-ti poti recunoaste vina la greselile comise. Daca visul pune accent pe dragoste, esti atras nebuneste de cineva, desi logica iti spune ca nu merita dragostea ta; daca are legatura cu planul intelectual, financiar sau profesional, dai piept cu tot felul de piedici carora nu le gasesti rezolvarea si nici macar explicatia; ai impresia ca cineva iti face rau, teama ca aui dusmani puternici, incapacitatea de a depasi problemele actuale, dand vina pe altii sau asteptand solutii de la altii; te temi de destin sau de viitor, esti implicat in evenimente de destin in fata carora te lasi in voia sortii - teama de forte oculte, ti se pare ca cineva iti vrea raul;
Etimologia numelui " iele ", este controversată şi ipotetică. Lazăr Şăineanu consideră că numele vine de la cuvântul cuman yel care înseamnă vânt. B.P. Haşdeu crede că este în legătură cu sanscritul Vel , a se mişca, sau vela , moarte năpraznică, boală. Alţi folclorişi cred că pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronunţat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit " Stăpânele vântului ".
In mitologia română Ielele zboară (având sau nu aripi), de cele mai multe ori sunt dezbrăcate, sau poartă văluri albe şi părul despletit pe umeri, în general sunt nevăzute de oameni , dar uneori noaptea se fac văzute, au voce extrem de frumoasă, le place să danseze iar jocul specific lor este hora pe care o incing în poieni rotunde, în jurul unui copac ale cărui frunze sunt apoi ca arse de foc iar pe locul unde au dănţuit iarba este pălită, iar când creşte este întunecată şi nu e păscută de vite. Pe acest loc cresc ciupercile comestibile "lingura zânei". Copacul în jurul căruia dansează este considerat de mulţi cercetători ,în sensul hermetic al mitologiei folclorice " Axis mundi"...hora ielelor are o semnificaţie centripetă, nu numai de rotire în sens închis, dar de constrângere a lumii la o mişcare perpetuă, o împiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o mişcare centrifugă (existentă în tendinţa fizică a oricărei rotiri naturale), adică de a se dizolva în nefiinţă. ( Victor Kernbach – Universul mitic al românilor).
Legenda sau mitul dansului ielelor poate fi pus în legătură cu dansurile din tradiţia Bacanalelor, sărbătoare romană dedicată zeului Bachus. Ele nu umblă printre oameni decât cinci săptămâni, adică până la Rusitori. Ielele când sunt apucate de furie devin foarte rele: ucid oameni şi vite, aduc inundaţii, usucă pomii, distrug baraje, mori de apă, incendiază case şi acareturi, zmulg acoperişuri, fură copii, ridică în trombe şi vârtejuri pe cei care lucrează şi nu respectă zilele dedicate lor (Rusaliile, Todorusaliile, Stratul, Sfredelul Rusaliilor sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de după Paşte, Marina, Sf. Foca) îi chinuiesc şi îi înebunesc de cap, iar cei care păşesc pe locurile unde dănţuiesc, sunt obligaţi să intre în hora lor şi să joace până îşi pierd minţile, adică se imbolnăvesc foarte grav de o boala numită in limbaj popular "luat de Rusalii" " luat de Şoimane ", îi schilodesc sau îi paralizează parţial, neutralizează însuşirile plantelor de leac (dar numai pe perioada până la Sânziene), şi pelinul şi usturoiul pus noaptea sub pernă sau purtat la brâu, la pălărie, sau în sân , le poate pune pe fugă iar cu avrămeasa, odolean şi cârstineasă se făceau vrăji de însănătoşire.
Usturoiul şi pelinul purtat de Rusalii trebuie ţinut în casă până la următoarele Rusalii, astfel eşti ferit de farmece şi necazuri un an întreg. ( Gh.F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român).
Credinţa în horele ielelor este foarte veche, astfel istoricul, omul politic şi scriitorul Publius Cornelius Tacitus (55-120) în " Istoriile " sale aminteşte de nişte soldaţi romani care ,ar fi văzut o nimfă a unui izvor, după care au fost brusc cuprinşi de delir şi s-au năpustit cu săbiile scoase asupra centurionului-. ( V. Kernbach).
In tradiţia populară se crede că există 9 iele, fiecare având caracteristici psihologice proprii care, ar fi determinat naşterea anumitor ritmuri şi forme muzicale folclorice.
Iată ce ne dezvăluie T. Rudică şi D. Costea în cartea " Aspecte psihologice , în mituri, legende şi credinţe populare ", citându-l pe R. Vulcănescu: " Dintre cele nouă şoimane, patru sunt cunoscute de folclorişti: Doina, Hora, Avrămeasa şi Creştineasa. Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce...( ).... Concepută eminamente ca zână a cântecului liric, Doina se transformă uneori prin contrast în zână epică, a cântecului războinic de apărare a fiinţei neamului. Indiferent de categorie (de jale, de dragoste sau războinică) doina îndeplineşte o funcţiune cathartică.
Cea de a doua şoimană, " Hora ", este o zână a dansului magico-mitic al soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de adorare a sfântului Soare, în toate condiţiile domestice, comunitare şi istorice de viaţă. Şi Hora la rândul ei îndeplineşte o funcţie cathartică, prin conţinutul şi interpreţii ei. " Avrămeasa "! şi " Creştineasa " ( nume dat şi unor plante de leac) deşi considerate a fi două " eroine cereşti de lumină " sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului..
Odată luat de Iele, existau două modalităţi de exorcizare: Dansul ritual Căluşarii şi farmecele, descântecele şi vrăjile babelor satului, făcute cu apă neâncepută, luată într-un ulcior nou, la anume ceas al zilei, într-un anume loc...
Descântec de iele:
" Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zănatecelor,/ Bătrânelor,/ Urâtelor,/ Răşchiratelor,/ Ţâfnoaselor,/ Scârboaselor,/ Ce v-a făcut / de nu v-a plăcut? / De ce l-aţi pocit şi nenorocit?/ pe omul iubit?/ De ce i-aţi luat/ glasul de bărbat?/ şi glas de femeie i-aţi dat?/ De ce i-aţi luat bărăbţia?/ De ce i-aţi luat mândria?/ De ce l-aţi nenorocit/ în câmp înverzit?/ Daţi-i înapoi,/ tot ce i-aţi luat,/ glasul,/ bărbăţia/ şi mândria,/ c-am să vă bat,/ cu vergeaua de alun înodurat,/ în pădure, / în câmp înflorit / şi-am să vă toc,/ cu melitorul,/ cu toporul,/ cu securea până aţi pieri, / şi zâne n-aţi mai fi./ Fireaţi voi să fiţi,/ de fete bătrâne,/ urâte şi spâne,/ de zâne spurcate, / de babe-nţărcate,/ de destrăbălate " ...
Descântec de cuţit şi iele... :
Cuţite din Sfintele,
Milostivele,
m-au izbit,
m-au pocit,
cuţite în furca pieptului,
mi-a înfipt,
veniţi Şoimanelor,
Şoimanilor,
veniţi de-mi luaţi din piept,
cuţitele,
ascuţite,
uncitele,
şamcele,
ace înţăposate,
săbii însăbiete,
veniţi de-mi luaţi,
boala ce mi-aţi dat,
şi-mi aduceţi,
sănătatea ce mi-aţi luat,
şi lăsaţi-mă,
curat,
Luminat,
ca lumina Cerului,
ca soare când răsare,
ca câmpul când înfloare....
sursa:superstitii.ro,wordpress,emaraures
#8
Rusaliile sunt sarbatorite la 50 de zile dupa Pasti timp de trei sau o saptamana diferind de la zona rurala la alta. Unele superstitii le aseamana cu entitati feminine malitioase, existand in special in vazduh si in paduri si acestea isi fac aparitia doar Vara, iar alte superstitii le asimileaza cu Ielele, Rusaliile fiind alta denumire data Ielelor.
Cuvantul Rusalii provine din cuvantul latin "Rosalia", care inseamna "Sarbatoarea Trandafirilor".
Sarbatoarea Rusaliilor sau "Coborarea" ("Pogararea") Sfantului Duh este o sarbatoare tipic crestina care se oficiaza Duminica de la 50 de zile dupa Paste.
In Ajunul Rusaliilor se tin "Mosii de Vara" sau de Rusalii unde oamenii tin targuri si este un prilej de veselie. Se crede ca sufletele mortilor (mosilor), dupa ce parasesc mormintele in "Joia Mare" (cea de dinaintea Pastilor), se preumbla printre cei vii, inapoindu se la locul lor in Ajunul Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor, impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s au pastrat pana astazi in unele sate, dar traditiile pe parcursul timpului si odata cu modernizarea se pierd si lumea le dau uitarii, ramanand doar superstitii si povesti.
Se spune ca cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele unde acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodii. Se spune ca daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber vei fi prins sub puterea Ielelor si acestea te vor chinui. In ziua de Rusalii nu se face treaba, nu se fac treburi la camp, nu se imbaiaza, in sens contrar oamenii vor simti mania Ielelor. Cei care se scalda vor fi inecati iar cei care isi continua treburile gospodaresti vor fi smintiti, pociti sau chinuiti sau vor da foc gospodariei. Unele superstitii spun ca daca faci treaba in ziua de Rusalii, Ielele te vor ridica in vartejuri in aer si te vor inebuni sau chinuii.
Legat de Rusalii este si faimosul joc al Calusarilor, dans ritual care vine de la saritul peste foc pentru a scapa de blestemul Ielelor. Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit "Dansul Ielelor" ce i a luat mintile, acesta fiind si singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi si care urmareste sa indeparteze orice urma de blestem aruncat asupra oamenilor de catre Iele.
Cuvantul Rusalii provine din cuvantul latin "Rosalia", care inseamna "Sarbatoarea Trandafirilor".
Sarbatoarea Rusaliilor sau "Coborarea" ("Pogararea") Sfantului Duh este o sarbatoare tipic crestina care se oficiaza Duminica de la 50 de zile dupa Paste.
In Ajunul Rusaliilor se tin "Mosii de Vara" sau de Rusalii unde oamenii tin targuri si este un prilej de veselie. Se crede ca sufletele mortilor (mosilor), dupa ce parasesc mormintele in "Joia Mare" (cea de dinaintea Pastilor), se preumbla printre cei vii, inapoindu se la locul lor in Ajunul Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor, impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s au pastrat pana astazi in unele sate, dar traditiile pe parcursul timpului si odata cu modernizarea se pierd si lumea le dau uitarii, ramanand doar superstitii si povesti.
Se spune ca cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele unde acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodii. Se spune ca daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber vei fi prins sub puterea Ielelor si acestea te vor chinui. In ziua de Rusalii nu se face treaba, nu se fac treburi la camp, nu se imbaiaza, in sens contrar oamenii vor simti mania Ielelor. Cei care se scalda vor fi inecati iar cei care isi continua treburile gospodaresti vor fi smintiti, pociti sau chinuiti sau vor da foc gospodariei. Unele superstitii spun ca daca faci treaba in ziua de Rusalii, Ielele te vor ridica in vartejuri in aer si te vor inebuni sau chinuii.
Legat de Rusalii este si faimosul joc al Calusarilor, dans ritual care vine de la saritul peste foc pentru a scapa de blestemul Ielelor. Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit "Dansul Ielelor" ce i a luat mintile, acesta fiind si singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi si care urmareste sa indeparteze orice urma de blestem aruncat asupra oamenilor de catre Iele.
#9
Ielele sunt zane intalnite in mitologia romaneasca, foarte raspandite prin superstitii, cel mai frecvent sunt descrise ca niste fecioare foarte seducatoare cu puteri magice, fiind asimilate foarte mult cu Nimfele, Sirenele, Dryadele sau Naiadele. Acestea locuiesc in cer, in paduri, in pesteri, in munti sau in stanci, pe malul lacurilor si a raurilor, si putand fi vazute peste tot, in special la rascruci de drumuri, in preajma locurilor parasite. Se spune din batrani ca acestea apar noaptea cand Luna este plina, ca si zanele fiind influentate de Luna plina, le place sa danseze la fel ca acestea din urma pe pajisti curate, in hora, aceasta hora fiind denumita popular "Hora Ielelor" sau "Jocul Ielelor", iar adesea superstitiile spun ca in locul in care s a jucat "Hora Ielelor" v a fi ca si ars si in forma de cerc (vezi "Inelele Vrajite" sau "Cercul Zanelor" din diferitele superstitii scandinave, englezesti...) iar in locul respectiv nu v a creste iarba mult timp, dar cand v a creste aceasta v a avea alt aspect si v a fi ocolita de catre animale. Se spune ca cine este prins in "Jocul Ielelor" acesta v a inebuni, si v a fi blestemat de catre acestea la fel ca si cei care calca in cercul facut de acestea.
Sunt adesea confundate cu Sanzienele, ceea ce este o mare diferenta. Originea lor este necunoscuta, superstitiile difera de la zona rurala la alta, unele spunand ca ar fi spirite rebele si malitioase (asta din cauza bisericii Crestine), altele ne spun ca sunt zane care traiesc prin paduri, iar eu le voi spune ca sunt o "specie" de zane, deoarece au foarte multe lucruri in comun, si le voi incadra in categoria Spiritelor Naturii; sunt entitati carora nu le place sa fie vazute cand danseaza pe jumatate dezbracate, sau auzite cand canta. Nu le place prezenta oamenilor prin preajma lor, in special atunci cand acestea isi desfasoara activitatile nocturne sub lumina Lunii. Acestea, la fel ca in cazul zanelor, le place sa se stranga (in numar impar deobicei si cel mai adesea in numar de trei; Una, cinci, sapte si cel mai mult 12 sau 13 la numar) in noptile cu Luna plina pentru a dansa si canta in hora lor pe pajistile curate unde omul nu a calcat in ziua respectiva si departe de ochii lumii. Acestea pot avea aripi ca in cazul zanelor, sau nu, putand brazda cerul cu o viteza impresionanta.
Le place sa stea noaptea in fantani, si sa bea apa din acestea, iar cei care beau dupa Dansele se vor pocii sau imbolnavii, la fel si cei care lasa noaptea afara apa sau mancare nesupravegheata. Unul dintre pomii lor preferati este Nucul, iar de obicei pe cine prinde dormind sub pomul lor sacru, acesta isi v a pierde mintile din cauza dansului pe care il fac acestea in jurul copacului. Cine le aude cantul acela v a surzi, orbi sau amuti in cel mai rau caz, de obicei aceia care aud cantecul lor si incearca sa il reproduca vor amuti pe loc. Nu le plac prezenta oamenilor rai, cu sufletul patat, legandu se de acestia. Acestea sunt de o frumusete nemaiintalnita, putand atrage orice barbat in mrejele lor, la fel ca in cazul Nimfelor. Acestea rapesc barbatii frumosi care se ratacesc, iar acestia nu mai sunt gasiti niciodata. O superstitie spune ca acestea apar barbatilor frumosi sub chip de femei tinere si seducatoare, propunandu le acestora o noapte de amor, iar daca acestia accepta, se pot transforma sub forma unor babe urate si omorandu l pe cel care a acceptat oferta Ielelor.
Originea acestui nume nu se cunoaste, acestea fiind denumite doare "Ielele" de la pronumele "ele" rostit popular, dar acestea avand si diferite nume, ca acestea : Ana, Foiofia, Bugiana, Dumernica, Lacargia, Tiranda, Magdalina, Ruxanda, Cosanziana, Trandafira; si foarte des intalnim epitete : Iele, Danse, Dragaice, Valve, Irodite, Iezme, Rusalii, Nagode, Vantoase, Frumoasele, Imparatesele, Maiestrele.
Cei care au bunici care traiesc in zonele rurale, sau cei care se duc vara pe la tara, acestia pot auzi diferite superstitii si povestiri despre aceste minunate fapturi si multi sunt cei care au auzit de blestemele Ielelor aruncate asupra oamenilor sub forma de pocituri, smucituri, nebunie, si asa mai departe. De prin toate regiunile tarii, blestemul Danselor poate fi indepartat prin descantece specifice fiecarei zone in parte (descantecele "De Maiestre", "De pocitura", "De Dansele", etcaetera), iar unul dintre cele mai bune remedii pentru a scapa de blestemul Soimanelor este acela de a dansa Calusarii pe vatamatul sau vatamata. De obicei acestea striga noaptea pe la casele oamenilor si doar cel strigat le v a putea auzi chemarea (de multe ori schimbandu si vocile) si cine raspunde la strigatul acestora v a fi pocit, isi v a pierde vederea, auzul sau pretioasa voce. Nu le plac persoanele care le desacralizeaza locurile lor sfinte si se pot razbuna foarte usor, asa ca aveti grija.
Am scris acest articol mai scurt (daca am omis ceva, sa mi se atraga atentia) pentru a vorbi impreuna despre diferitele superstitii auzite din mosi stramosi, unele mai frumoase decat celelalte, si mi ar face mare placere daca ati posta superstitii auzite de la cunostinte sau de la bunicii din zonele rurale.
Asa deci, puteti posta aici diferite povestiri, superstitii pe care le stiti si pe care le ati auzit de la alte persoane.
Sunt adesea confundate cu Sanzienele, ceea ce este o mare diferenta. Originea lor este necunoscuta, superstitiile difera de la zona rurala la alta, unele spunand ca ar fi spirite rebele si malitioase (asta din cauza bisericii Crestine), altele ne spun ca sunt zane care traiesc prin paduri, iar eu le voi spune ca sunt o "specie" de zane, deoarece au foarte multe lucruri in comun, si le voi incadra in categoria Spiritelor Naturii; sunt entitati carora nu le place sa fie vazute cand danseaza pe jumatate dezbracate, sau auzite cand canta. Nu le place prezenta oamenilor prin preajma lor, in special atunci cand acestea isi desfasoara activitatile nocturne sub lumina Lunii. Acestea, la fel ca in cazul zanelor, le place sa se stranga (in numar impar deobicei si cel mai adesea in numar de trei; Una, cinci, sapte si cel mai mult 12 sau 13 la numar) in noptile cu Luna plina pentru a dansa si canta in hora lor pe pajistile curate unde omul nu a calcat in ziua respectiva si departe de ochii lumii. Acestea pot avea aripi ca in cazul zanelor, sau nu, putand brazda cerul cu o viteza impresionanta.
Le place sa stea noaptea in fantani, si sa bea apa din acestea, iar cei care beau dupa Dansele se vor pocii sau imbolnavii, la fel si cei care lasa noaptea afara apa sau mancare nesupravegheata. Unul dintre pomii lor preferati este Nucul, iar de obicei pe cine prinde dormind sub pomul lor sacru, acesta isi v a pierde mintile din cauza dansului pe care il fac acestea in jurul copacului. Cine le aude cantul acela v a surzi, orbi sau amuti in cel mai rau caz, de obicei aceia care aud cantecul lor si incearca sa il reproduca vor amuti pe loc. Nu le plac prezenta oamenilor rai, cu sufletul patat, legandu se de acestia. Acestea sunt de o frumusete nemaiintalnita, putand atrage orice barbat in mrejele lor, la fel ca in cazul Nimfelor. Acestea rapesc barbatii frumosi care se ratacesc, iar acestia nu mai sunt gasiti niciodata. O superstitie spune ca acestea apar barbatilor frumosi sub chip de femei tinere si seducatoare, propunandu le acestora o noapte de amor, iar daca acestia accepta, se pot transforma sub forma unor babe urate si omorandu l pe cel care a acceptat oferta Ielelor.
Originea acestui nume nu se cunoaste, acestea fiind denumite doare "Ielele" de la pronumele "ele" rostit popular, dar acestea avand si diferite nume, ca acestea : Ana, Foiofia, Bugiana, Dumernica, Lacargia, Tiranda, Magdalina, Ruxanda, Cosanziana, Trandafira; si foarte des intalnim epitete : Iele, Danse, Dragaice, Valve, Irodite, Iezme, Rusalii, Nagode, Vantoase, Frumoasele, Imparatesele, Maiestrele.
Cei care au bunici care traiesc in zonele rurale, sau cei care se duc vara pe la tara, acestia pot auzi diferite superstitii si povestiri despre aceste minunate fapturi si multi sunt cei care au auzit de blestemele Ielelor aruncate asupra oamenilor sub forma de pocituri, smucituri, nebunie, si asa mai departe. De prin toate regiunile tarii, blestemul Danselor poate fi indepartat prin descantece specifice fiecarei zone in parte (descantecele "De Maiestre", "De pocitura", "De Dansele", etcaetera), iar unul dintre cele mai bune remedii pentru a scapa de blestemul Soimanelor este acela de a dansa Calusarii pe vatamatul sau vatamata. De obicei acestea striga noaptea pe la casele oamenilor si doar cel strigat le v a putea auzi chemarea (de multe ori schimbandu si vocile) si cine raspunde la strigatul acestora v a fi pocit, isi v a pierde vederea, auzul sau pretioasa voce. Nu le plac persoanele care le desacralizeaza locurile lor sfinte si se pot razbuna foarte usor, asa ca aveti grija.
Am scris acest articol mai scurt (daca am omis ceva, sa mi se atraga atentia) pentru a vorbi impreuna despre diferitele superstitii auzite din mosi stramosi, unele mai frumoase decat celelalte, si mi ar face mare placere daca ati posta superstitii auzite de la cunostinte sau de la bunicii din zonele rurale.
Asa deci, puteti posta aici diferite povestiri, superstitii pe care le stiti si pe care le ati auzit de la alte persoane.
#10
Multi considera ca elementalii sunt entitati care nu poseda constiinta si acestea fac si bine dar si rau in acelasi timp, altii spun ca sunt deasupra regnului uman dar mai involuate decat ingerii din Biblie. Eu le consider ca fiind entitati care se afla intr o alta dimensiune diferita de a noastra, dar fiind asemanatoare cu omul din anumite privinte.
Voi incepe sa scriu despre cateva entitati care populeaza cele patru elemente.
Elementalii Pamantului
In categoria aceasta fac parte Zanele, Gnomii si Piticii acestia fiind cei mai cunoscuti. Zanele sa nu fie confundate cu elementalii Aerului, este o diferenta.
Zanele
Cu totii am auzit despre zane care le intalnim in diferite basme, legende care mai de care mai fantastice si mai frumoase. Acestea au aspect uman (nu neaparat cum le vedem in imagini de pe internet, filme, sau ca detinand o pereche sau mai multe de aripi), inaltimea variaza intre dimensiunile unui deget si ale unei persoane normale. Sunt influentate de Luna (ca si oamenii) si pot fi vazute dansand pe pajisti curate departe de ochii oamenilor (vezi Sanziene, Ielele).
In unele traditii populare, cercurile formate in special din ciuperci se crede ca sunt formate de horele Zanelor, ca si la romani dansul Ielelor (o "specie" de zane). Multe superstitii spun ca aceste zane pot aduce beneficii oamenilor dar de asemenea pot arunca si blesteme asupra lor. De fel daca desacralizezi un lucru sacru (padurea spre exemplu) poti pleca de acolo cu dureri de cap, vlaguit, etc. Aceste entitati iubesc foarte mult copii, putand sa ii calmeze, sa ii faca sa rada, sa ii proteje daca se ratacesc prin locuri necunoscute sau sa ii scape de anumite boli.Sunt atrase de parfumuri, dulciuri, fructe proaspete si de o companie placuta, ceea ce oamenii nu prea le ofera din pacate. O legenda spune ca acestea sunt conduse de catre regina lor Titania si consortul acesteia si ca regatul acestora este in Taramul Subteran. Povesti sau nu...nu vreau sa ma pronunt, dar ce stiu este ca orice poveste are un strop de adevar in ea.
Titania - regina zanelor
Gnomii
Gnomii sunt ca niste pitici care au aspect aproape uman, iar din cauza aspectului lor oamenii se pot speria, culoarea care le predomina aspectul este cel pamantiu, maro, negru sau caramiziu inchis. Marimea lor difera la fel ca in cazul zanelor, acestia putand avea si inaltimi mai mari. Sunt foarte zburdalnici, niciodata "nu au stare" si rad copios pe seama celor care incearca sa ii caute cu inversunare. Se pierd cu firea foarte repede si pot fi foarte rautaciosi, ca in cazul demonilor ei pot face rau fara sa isi dea seama, de aceea recomand sa nu se invoce sau cauta astfel de entitati, deoarece pot fi foarte periculoase si de multe ori nu mai poti scapa de ei.
Piticii
Piticii sunt o varietate de gnomi, acestia fiind mai pasnici de fel. Dupa cum li se spune, inaltimea lor nu depaseste niciodata un metru, de fel avand inaltimea de un cot sau o palma. Acestia traiesc mai mult prin zonele rurale sau prin preajma, prin gospodariile oamenilor, si pot fi vazuti dimineata inainte de rasaritul soarelui printre florile din gradina.
Elementalii Apei
In aceasta categorie intalnim Sirenele, Nimfele, Ondinele si Nereidele. Acestea sunt strans legate de mari si oceane (Sirenele, Nereidele,Ondinele) si rauri (Nimfele, Ondinele)
Sirenele
Sirenele sunt spirite care traiesc in mari si oceane si pot fi vazute rareori la suprafata. Descrierile sunt diversificate (grecii le vedeau ca fiind Pasari mari cu cap de om), iar de cele mai multe ori sunt descrise ca fiind entitati feminine cu bust uman si coada de peste. Acestea sunt intalnite de la povestile scotiene pana la credintele haitiene. Acestea sunt spirite pasnice, care atrag oamenii prin cantecul lor, ghideaza oamenii care navigheaza pe mare si pe ocean, ajuta naufragiatii. Pot ajuta oamenii in ritualuri de purificare, protectie, linistirea si limpezirea mintii si a sufletului, etc. Dimensiunile lor difera ca in cazul gnomilor (vezi Noctilucele) dar de cele mai multe ori sunt vazute ca avand dimensiune naturala. O veche legenda spune ca Sirenele au oferit Acvamarinul (cristal) pamantenilor.
Nereidele
Nereidele sunt spirite care o escortau pe zeita Afrodita. Acestea guverneaza in Marea Mediterana si se spune ca traiesc in grotele subacvatice. Sunt de obicei infatisate ca fiind spirite feminine imbracate in voaluri semi transparente si vaporoase.
Ondinele
Cuvantul Ondina vine din latinescul "Unda" care inseamna "val". Locuiesc in rauri, in special in zonele in care se produce cascade sau unde raul curge printre stanci. Se pot vedea si in valurile marii sau al oceanelor uneori fiind reprezentarea valurilor. Traiesc pe malurile marii in zone mai ascunse. Au forma difuza dand impresia de fragilitate si feminitate, dar uneori aparentele insala. Vezi mitologia greceasca.
Nimfele
Numele provine din grecescul "nymphe" si din latinescul "lympha" care inseamna "apa". Acestea sunt strans legate de lacuri, rauri, izvoare chiar si fantani. Sunt asemanatoare cu frumusetea si erotismul Ielelor din folclorul romanesc. Pot fi foarte bune dar te pot trage si in mrejele lor, fiind foarte rautacioase si capricioase. Sunt experte in lucrari magice, pietre pretioase.
Elementalii Aerului
In aceasta categorie fac parte Silfii si prea cunoscutii Elfi.
Silfii
Silfi traiesc in exclusivitate in aer, sunt foarte greu de perceput din cauza faptului ca sunt instabili, avand miscari foarte rapide. Doar chipul poate fi vazut ca fiind uman, corpul fiind indescifrabil. De multe ori sunt vazuti ca detinand o pereche de aripi sau mai multe, aripile fiind de o frumusete rapitoare si asemanatoare ingerilor. Nu stau niciodata locului si alearga incontinuu.
Elfii
Elfii nu sunt personaje asa cum se gasesc prin cartile de copii sau filme (Stapanul inelelor) si sunt foarte usor confundati cu zanele, elementali ai Pamantului.
De obicei traiesc in jurul florilor, copacilor (in special in si imprejurul coroanei) si de obicei au forma de fluturi superbi si nemaivazuti. Copiaza infatisari umane, atat feminine cat si masculine. Au puteri de vindecare si sunt foarte energici. Obisnuiesc sa danseze in cerc in aer si sa imprastie un miros rapitor. Acestia sunt foarte mici, dimensiunile fiind intre un deget si o palma. Sunt foarte gratiosi si de multe ori pot fi vazuti dormind sau ascultand sunetele Naturii.
Elementalii Focului
In aceasta categorie fac parte Salamandrele si Baziliscul
Salamandrele
Acestia sunt singurii elementali care cred ca nu au forma umana (la fel ca si Baziliscul).Sunt vazute ca avand doua sau trei perechi de picioare. Acestia sunt stransi legati de elementul Foc, putand fi vazuti in focuri mari. Sunt foarte periculoase acestea atacand sistemul nervos al omului. Marimea lor difera de la cativa centimetru la metri.
Baziliscul
Nu stiu sigur daca face parte din categoria elementalilor dar eu il pun.
Baziliscul (Vazilisc, Vasilisc, Basilisc) este o reptila fabuloasa fiind vazut ca avand combinatie de cocos si sarpe, putand ucide pe orice cu privirea sa dar si cu respiratia. Multe povesti spun cum acesta poate lua nastere dintr un ou de gaina clocit de un sarpe sau o broasca raioasa, si acestea difera de la credinta la credinta.
Voi incepe sa scriu despre cateva entitati care populeaza cele patru elemente.
Elementalii Pamantului
In categoria aceasta fac parte Zanele, Gnomii si Piticii acestia fiind cei mai cunoscuti. Zanele sa nu fie confundate cu elementalii Aerului, este o diferenta.
Zanele
Cu totii am auzit despre zane care le intalnim in diferite basme, legende care mai de care mai fantastice si mai frumoase. Acestea au aspect uman (nu neaparat cum le vedem in imagini de pe internet, filme, sau ca detinand o pereche sau mai multe de aripi), inaltimea variaza intre dimensiunile unui deget si ale unei persoane normale. Sunt influentate de Luna (ca si oamenii) si pot fi vazute dansand pe pajisti curate departe de ochii oamenilor (vezi Sanziene, Ielele).
In unele traditii populare, cercurile formate in special din ciuperci se crede ca sunt formate de horele Zanelor, ca si la romani dansul Ielelor (o "specie" de zane). Multe superstitii spun ca aceste zane pot aduce beneficii oamenilor dar de asemenea pot arunca si blesteme asupra lor. De fel daca desacralizezi un lucru sacru (padurea spre exemplu) poti pleca de acolo cu dureri de cap, vlaguit, etc. Aceste entitati iubesc foarte mult copii, putand sa ii calmeze, sa ii faca sa rada, sa ii proteje daca se ratacesc prin locuri necunoscute sau sa ii scape de anumite boli.Sunt atrase de parfumuri, dulciuri, fructe proaspete si de o companie placuta, ceea ce oamenii nu prea le ofera din pacate. O legenda spune ca acestea sunt conduse de catre regina lor Titania si consortul acesteia si ca regatul acestora este in Taramul Subteran. Povesti sau nu...nu vreau sa ma pronunt, dar ce stiu este ca orice poveste are un strop de adevar in ea.
Titania - regina zanelor
Gnomii
Gnomii sunt ca niste pitici care au aspect aproape uman, iar din cauza aspectului lor oamenii se pot speria, culoarea care le predomina aspectul este cel pamantiu, maro, negru sau caramiziu inchis. Marimea lor difera la fel ca in cazul zanelor, acestia putand avea si inaltimi mai mari. Sunt foarte zburdalnici, niciodata "nu au stare" si rad copios pe seama celor care incearca sa ii caute cu inversunare. Se pierd cu firea foarte repede si pot fi foarte rautaciosi, ca in cazul demonilor ei pot face rau fara sa isi dea seama, de aceea recomand sa nu se invoce sau cauta astfel de entitati, deoarece pot fi foarte periculoase si de multe ori nu mai poti scapa de ei.
Piticii
Piticii sunt o varietate de gnomi, acestia fiind mai pasnici de fel. Dupa cum li se spune, inaltimea lor nu depaseste niciodata un metru, de fel avand inaltimea de un cot sau o palma. Acestia traiesc mai mult prin zonele rurale sau prin preajma, prin gospodariile oamenilor, si pot fi vazuti dimineata inainte de rasaritul soarelui printre florile din gradina.
Elementalii Apei
In aceasta categorie intalnim Sirenele, Nimfele, Ondinele si Nereidele. Acestea sunt strans legate de mari si oceane (Sirenele, Nereidele,Ondinele) si rauri (Nimfele, Ondinele)
Sirenele
Sirenele sunt spirite care traiesc in mari si oceane si pot fi vazute rareori la suprafata. Descrierile sunt diversificate (grecii le vedeau ca fiind Pasari mari cu cap de om), iar de cele mai multe ori sunt descrise ca fiind entitati feminine cu bust uman si coada de peste. Acestea sunt intalnite de la povestile scotiene pana la credintele haitiene. Acestea sunt spirite pasnice, care atrag oamenii prin cantecul lor, ghideaza oamenii care navigheaza pe mare si pe ocean, ajuta naufragiatii. Pot ajuta oamenii in ritualuri de purificare, protectie, linistirea si limpezirea mintii si a sufletului, etc. Dimensiunile lor difera ca in cazul gnomilor (vezi Noctilucele) dar de cele mai multe ori sunt vazute ca avand dimensiune naturala. O veche legenda spune ca Sirenele au oferit Acvamarinul (cristal) pamantenilor.
Nereidele
Nereidele sunt spirite care o escortau pe zeita Afrodita. Acestea guverneaza in Marea Mediterana si se spune ca traiesc in grotele subacvatice. Sunt de obicei infatisate ca fiind spirite feminine imbracate in voaluri semi transparente si vaporoase.
Ondinele
Cuvantul Ondina vine din latinescul "Unda" care inseamna "val". Locuiesc in rauri, in special in zonele in care se produce cascade sau unde raul curge printre stanci. Se pot vedea si in valurile marii sau al oceanelor uneori fiind reprezentarea valurilor. Traiesc pe malurile marii in zone mai ascunse. Au forma difuza dand impresia de fragilitate si feminitate, dar uneori aparentele insala. Vezi mitologia greceasca.
Nimfele
Numele provine din grecescul "nymphe" si din latinescul "lympha" care inseamna "apa". Acestea sunt strans legate de lacuri, rauri, izvoare chiar si fantani. Sunt asemanatoare cu frumusetea si erotismul Ielelor din folclorul romanesc. Pot fi foarte bune dar te pot trage si in mrejele lor, fiind foarte rautacioase si capricioase. Sunt experte in lucrari magice, pietre pretioase.
Elementalii Aerului
In aceasta categorie fac parte Silfii si prea cunoscutii Elfi.
Silfii
Silfi traiesc in exclusivitate in aer, sunt foarte greu de perceput din cauza faptului ca sunt instabili, avand miscari foarte rapide. Doar chipul poate fi vazut ca fiind uman, corpul fiind indescifrabil. De multe ori sunt vazuti ca detinand o pereche de aripi sau mai multe, aripile fiind de o frumusete rapitoare si asemanatoare ingerilor. Nu stau niciodata locului si alearga incontinuu.
Elfii
Elfii nu sunt personaje asa cum se gasesc prin cartile de copii sau filme (Stapanul inelelor) si sunt foarte usor confundati cu zanele, elementali ai Pamantului.
De obicei traiesc in jurul florilor, copacilor (in special in si imprejurul coroanei) si de obicei au forma de fluturi superbi si nemaivazuti. Copiaza infatisari umane, atat feminine cat si masculine. Au puteri de vindecare si sunt foarte energici. Obisnuiesc sa danseze in cerc in aer si sa imprastie un miros rapitor. Acestia sunt foarte mici, dimensiunile fiind intre un deget si o palma. Sunt foarte gratiosi si de multe ori pot fi vazuti dormind sau ascultand sunetele Naturii.
Elementalii Focului
In aceasta categorie fac parte Salamandrele si Baziliscul
Salamandrele
Acestia sunt singurii elementali care cred ca nu au forma umana (la fel ca si Baziliscul).Sunt vazute ca avand doua sau trei perechi de picioare. Acestia sunt stransi legati de elementul Foc, putand fi vazuti in focuri mari. Sunt foarte periculoase acestea atacand sistemul nervos al omului. Marimea lor difera de la cativa centimetru la metri.
Baziliscul
Nu stiu sigur daca face parte din categoria elementalilor dar eu il pun.
Baziliscul (Vazilisc, Vasilisc, Basilisc) este o reptila fabuloasa fiind vazut ca avand combinatie de cocos si sarpe, putand ucide pe orice cu privirea sa dar si cu respiratia. Multe povesti spun cum acesta poate lua nastere dintr un ou de gaina clocit de un sarpe sau o broasca raioasa, si acestea difera de la credinta la credinta.