- Bun venit pe Forum - Paranormal.ro.
Mesaje Recente
#11
Cuvantul solomonar este regasit pe teritoriul Romaniei. Solomonarii se spune ca sunt oameni cu puteri supranaturale care pot controla elementele din Natura, pot calari pe Dragoni/Balauri/Zmei (ultimele doua fiinte fiind regasite in mitologia romaneasca, fiind sinonime pentru dragonul universal), ca pot zbura printre nori sau ca pot aduce pagube oamenilor din zonele rurale. Sunt mai multe relatari despre aceste personaje mitologice. Unele ne spun ca acestia vin tocmai de la poporul dac si ca sunt nemuritori, iar altele ne spun ca acestia ar fi de fapt Valvele. Despre Valve rog sa aruncati un ochi si aici : http://forum.paranormal.ro/index.php?topic=182.30 , dar despre acestea vom discuta mai pe larg in urmatoarele randuri. Se spune despre acestia ca traiesc in Natura, in mijlocul padurilor comunicand cu animalele si fiarele de prin salbaticie. Se spune ca au o putere extraordinar de mare putand controla elementele foarte usor si produce pagube enorme in randul oamenilor sau a satelor. Se spune ca acestia sunt tocmai de pe vremea stravechilor daci si ca ar fi fost vracii dacilor de demult, ei fiind nemuritori, puterea lor si aparitiilor lor fiind vazute in timpul actual. Folclorul romanesc ne spune despre acestia ca sunt barbati foarte inalti, robustii,solizi, avand uneori aspect hidos si purtand haine zdrentaroase. Se mai spune despre acestia ca stau foarte multi ani sa invete tainele magiei uneori stand sub Pamant sa invete tainele ascunse ale magiei, iar foarte putini ajungand un solomonar in adevaratul sens al cuvantului. Se spune despre acestia ca sunt Valvele care se nasc din impreunarea a doi oameni, iar Valva, este rapita si antrenata de catre solomonarii avansati, initiind Valva respectiva sa ajunga Solomonar, Valva avand inclinatii spre magia practicata de acestia. Un exemplu ar fi controlul elementelor, polimorfismul (abilitatea de a se preschimba la voie in orice animal pe care acesta doreste.)Se spune ca acestia calaresc pe balauri sau pe zmei (cele doua nume fiind sinonime pentru prea cunoscutii dragoni).
Cateva articole preluate de pe internet, de aici : http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/solomonari.htm , in care ne spune foarte multe despre Solomonari, din vorbe ale batranilor auzite si preluate articolele, iar pentru cei interesati de acest subiect ii recomand sa arunce un ochi si pe acea pagina de mai sus pentru a citi mai multe despre Solomonari. In articolul de mai jos este vorba despre puterea Solomonarilor de a subjuga un zmeu, de a l imlanzi, putand in cele din urma sa calareasca pe acesta, Balaurul ajutandu l pe Solomonar sa arunce grindina si toate cele rele unde vede cu ochii.
Solomonar calarind un Balaur
,,La culme, la Ieda, acolo, or venit doi solomonari, si-or cetit, si-or cetit, pana o bolborosit apa. Si-o iesit de-acolo un zmeu. Atunci solomonarii i-or pus capastru pe cap, cu ochelari ca de cal, si-or sarit pe el. Mergeau paste sate si dadeau grindina. Ne-au spus si noua altii. Astia, solomonarii, sunt cei ce invata de toate, dar nu pot face nimica. Invata de popa, invata de ciobanie sau de batut fiara. Dar nu-i nici popa, nici cioban, nici potcoava la cal nu poate pune. Atunci sa face solomonar. Tot un fel de farmecatori is. Acum nu mai stau prin paduri si prin munti, stau la orasele mari, amestecati cu poporul care nu stie cine is. Ei stiu aduce ploaie si imprastia nouri, dar mai bine te aperi cu rugaciuni. Unde vezi norul de grindina, te rogi si il imprastii cu inchinare. Si mai poti face contra albiturii de grindina ceva: iei de la biserica cununa de spice de grau de la prapur si-o pui la icoana. Si nu-i grindina sau foc sa nu te ocoleasca. Ma-ntelegi? Sau lumina de la Pasti. Lumanarea cu care meri la Invierea Domnului o tai si o pui in casa. Si cand vine grindina o aprinzi. Ui ase face grindina, da roata si nu bate pe tine, nici pe hotarul tau. Fa asa, daca nu merge, sa vii sa-mi spui: ,,Mai Babule, m-ai mintit. Ca nu-i solomanar sa sa poata pune cu puterile Domnului. Unde-i credinta, si Dumnezeu fereste de piatra si de foc si de nenorociri. Iar noi, aici, pe sub munte, mai mult oameni cu frica lui Dumnezeu avem."
Am gasit niste informatii, articole despre Solomonari si le am expus mai jos, fiecare putand sa isi faca o idee din ceea ce relateaza batranii si ce spun povestile batranilor despre acestia. Primul articol ne v a spune despre puterea Solomonarilor si despre acestia in general dar cel mai mult despre abilitatea acestora de a calarii si zbura pe Dragoni (Zmei, Balauri sau cum se spune mai jos Sarcani) :
Solomatul, imblanzitor de sarcani
Povestea valvelor se apropie de sfarsit. Cade seara, si parca dinadins, Nana Chiva a pastrat pentru despartire povestea cea mai grozava: ,,solomatul" (solomonarul), vrajitorul-vrajitorilor, cel mai puternic dintre toti caciulatii care vin pe lume! Asemenea valve se nasc rar, doar la secete mari sau cand se aduna in lume prea multa dusmanie intre oameni. La ordinul ,,solomatilor" vin ,,sarcanii", acei serpi fantastici, inaripati, care traiesc numai prin ,,taurile" (lacurile) intunecate ale muntilor. Asadar, solomatul supunand sarcanul (solomonarul supunand balaurul) - una din cele mai vechi si mai complexe teme ale folclorului mitic romanesc, cu radacini in milenarele scoli de samanism, in ordinele antice ale preotilor-magicieni geto-daci, sau chiar in ,,cerul" zeitatilor uraniene, conducatoare ale furtunilor si stihiilor. La toate aceste peripetii tainice a luat parte candva, ,,pe viu", Nana Chiva. Chiar aici, in Muntii Zarandului, in satul ei drag, Varfurile. ,,Apai, sa-ti spun, mai dragu' mnieu... Sarcanu' ii un serpe care vreme de noua ani n-o vazut lumina soarelui. Noua ani! Orice serpe, daca sta noua ani de zale incheiati intr-o apa, or intr-o pestera, unde nu-i soare, se face musai sarcan. Aceia is serpi grosi, lungi, da-s serpi cu aripi. Zboara prin aer. Si numa' solomatu' poate sa-l calareasca si sa-i hie sarcanului stapan. Solomatu' ii vrajitor puternic - el umbla si iarna descult pa neaua -, ii cel mai puternic dintre tati cei nascuti cu caciula pa cap. Sa vedeti cum o fost: amu-s vreo cinspe ani de-atunci. S-o-ntamplat aicea, pa Muntele Gaina - dealu' cela mare ce se vede in fata, pa fereastra. Acolo sus, in Varfu Biharii, ii un tau mare si patrat, la care-i zace ,,Tau' Fara Fund", fiindca nimenea, oricat de-adanc s-o cufundat, nu i-o gasat niciodata capatu'. Pa malu' taului acela era acu' vreo cinspe ani multi muncitori, care lucra' la padure. Intre ei, o fost si-un cumnat de-a' mnieu, unu' Sofronie. T'ar povesti el in persoana, da' amu' el ii mort. Si el mi-o spus tat ce-o vazut. Zace ca numa' deodata, cum sta tati lemnarii in cabana lor, numa' ce vine din senin on viscol maaare!, maaare!, maaare!, care tat imburda pa copaci. Tat imburda pa copaci! Sa-ndoia copacii pana la pamant! Or iesat tati oaminii afara din cabana si numa' ce vad deasupra padurii cum sa-nalta un serpoi maaare, greoi, cu aripi, si pa el statea calare un om. Mi-o zas el, cumnatu', asta nu-i minciuna! Zace ca zburau amandoi, da' zburau halandala, sa-nvarteau pa deasupra copacilor! Atuncea, unu' dintre lemnari, mai batran, fuge catra ei si straga cat poate: ,,Maaaaa, mai sus maaa, mai sus! Tane-l mai sus maaa, ca si eu am fost doispe ani solomat, da' nu l-am lasat asa gios!...". Ceilalti s-or mirat tare cand or auzat ca tovarasu' lor o fost atatia ani solomat si nu le-o zas nimic la niciunu'. Da' acuma nu mai era, ca i se implinise ,,terminu'" de doispe ani, cat o fost el ,,hotarat" sa hie valva, si-acuma era din nou om ca tati oaminii. Si le-o esplicat la tati ca ce s-o-ntamplat, ce-o fost cu viscolu' si furtuna ceea mare. Acolo, inauntru, in Tau' Fara Fund al Biharii, acolo cresc sarcani. Si dupa noua ani, pa malu' taului o vinit solomatu' ,,stragat" din nastere sa hie solomat. S-o pus la marginea apei si-o-nceput a-l blastama pa sarcan, sa iasa afara. L-o fost blestamand sa n-aiba liniste si hodina acolo, sub ape, pana nu iese afara! Pana nu iese afara!... il blastama! il tat blastama! ,,Iesi afara!". ,,Iesi afara!". Si-atunci, numa' ce-o-nceput a bulbuci tata apa din adancu' taului, fierbea tata apa si zbura apa-n sus, pana la nori! Asta o fost furtuna pe care-o auzat-o lemnarii din cabana. Si, de la un timp, sarcanu' o iesat! Maaare, cu aripi, gros de-un meter jumatate si lung de vreo zece meteri. Ceva de spariat! O iesat afara din apa, si atunci solomatu' l-o luat in primire. La ordinu' lui, sarcanu s-o pus gios, pa pamant. Cuminte, bland. Solomatu' s-o dus si l-o legat la ochi c-o naframa, ca sa nu vada, ca daca sarcanu' vede pa inde (unde) ii si agiunge in zbor pasta sate, pantre oamini, prapad face in calea lui, sparge tat ce nimereste! Imburda copacii, sfarma tate casele, prapad face! De aceea, solomatu' l-o legat la ochi si, dupa ce l-o legat, s-o putut sui calare pa el si l-o indurumat prin vazduh, asa cum indurumi calu'. Asa l-o vazut si cumnatu-meu, Sofronie, zburand pa deasupra padurii. Si-ntatdeuna, cand iese cate un sarcan, intatdeuna ii furtuna, ceva nemaipominit! Si-atuncea tata lumea stie, din mosi stramosi, ca indeva o iesat un sarcan. Ies oaminii din ograzi, se uita la cer, scuipa in san si straga: ,,Ptiu, sarcanu'!...". No. Asa ii situatia, mai dragu' mnieu..."
In articolul de mai sus putem vedea puterea unui Solomonar si cum devine cineva un Solomonar. Articolul de mai sus ne arata ca un Solomonar este de fapt o Valva care aceasta detine puteri magice si poate controla absolut orice din jurul acesteia. In articolele de mai jos avem expuse doua articole despre Valve, puterile Valvelor si cateva intamplari cu Valve de unde putem trage foarte multe lucruri despre acestia si putem spune ca Valvele de fapt sunt Solomonarii initiati, sau Solomonarii inainte de initiere, Valvele fiind oamenii care pot ajunge Solomonari dar care nu sunt initiate de catre adevaratii maestrii Solomonari.
Valva lupchilor
,,Vra sa zica, ce-nsamna valva? Unu' cu putere mare, cu ordin. Adica acolo inde-i valva lor, acolo tati s-aduna, la ordinu' lui. Daca-i valva lupchilor, atuncea lupchii s-aduna la ordinu' lui. Era aicea unu', Ilie a lu' Arsanie. O murit amu-s cativa ani. N-o fost insurat, n-o avut copchii, n-o avut casa si-o fost strain vinit in satu' nost'. Vinitic. Traia tot timpu' sangur, prin padure. Umbla p-aici, cu paru' zburlit, zdrentaros ca un cersator, si cerea de mancare pe la unu' altu', da' lumea stia ca are puteri mari si se temea de dansu'. Zacea ca-i valva la lupchi. Cerea putana mancare - numa' de post, nu de dulce - si, daca nu-i dadeai, imediat sa ducea-n padure si bauna (urla) ca lupchii, s-apai tati lupchii vineau la el. Pa urma sa preschimba si el in lupc si se ducea, si imediat iti lua din turma o oaie, or o vaca, or on porc... Imediat! Pentru ca n-ai vrut sa-i dai de mancare, sa-i faci milostenie. Eu l-am vazut, am vorbit cu omu' cela. M-o intarasat sa vad ca ce zace si cum sa poarta. Noi, pruncii, ne temeam rau de el, ca ne manca oile. Si n-o fost numa' el. Amu-s vreo douaj' de ani, o vinit la noi in sat o groaza de maramuresani care lucra la padure. Barbati tari, nu gluma. Sadeau in padure, radeau, n-aveau teama de nimic. Si tati or auzit ca-n mijlocu' codrului ii un pom maaare, gros, la care vine in fiecare sara valva lupchilor, si tati lupchii s-aduna-n juru' lui si bauna si sa musca si sa-nvartesc si sa gioaca acolo-ntre ei. Atuncea, unu' dintre maramuresani, mai obraznic, mai intapat, zace: ,,No lasa, ca maine sara ma duc eu si ma sui in pomu' acela si vad daca vin lupchii si ce fac!". Zas si facut. S-o dus omu', s-o suit in pom si o sazut acolo. Pa la miezu' noptii, o vazut cum sa strangeau lupchii tati si bauna ac'lo, ca la balamuc. Si abia la sfarsit o vinit valva si s-o bagat intre ei, fara teama. Era un om. Un om subtire, span, om ca tati oaminii. Da' de la un timp, s-o-ntors asa, de cateva ori pasta cap, si s-o facut lupc. Maramuresanu' din copac vedea tat. L-auzea pa lupc cum graia cu glas de om si cum le-o data ordin la tati: ,,Tu mei acolo, tu mei acolo, tu faci asa, tu faci asa!...". Si numa' la urma zace catra ultimu' lupc: ,,Tu nu mei nicari, tu in noaptea asta ai sa manci pe-aista care-i in pom!". Sus, in copac, omu' o-nghetat. Nu s-o dat gios din pom, pana ce n-o plecat lupcu' care dadea roata subt el. S-o dus inspaimat la ceialalti maramuresani si le-o zas ce-o patat, c-o sa-l mance in noaptea asta lupcu'. Aia o ras tati: ,,N-ai treaba, ca noi te punem in mijlocu' nost' si nu poate nicicum sa treaca la tine. Doar nu ne temem noi atatia barbati de-un sangur lupc!...". S-or culcat tati in juru' omului si, cand s-or sculat dimineata, omu' nu mai era nicari. I-or gasat lesu' mancat la cativa kilometeri, departe, in padure... Eu i-am vazut pa maramuresanii aceia cand s-or intors in sat. Era tristi, cu capu-n pamant, si-or povestit tat, asa cum v-am spus. Cine-o avut atunci urechi de auzat, o auzat... Si-o stiut sa se pazasca. Azi, lumea ii tot mai rea, nu mai tane sama de cele ,,nevazute". Nu-i vorba, si-acuma li-i frica la tati de valve, da' mai degraba le-ar omori, decat sa le faca milostenie. Ca daca le faci milostenie, ele te lasa-n pace, nu-ti manca nimic din turma. O fost, amu-s vreo cinci ani, aicea in sat, o femeie saraca si-avea o fatuta. O fatuta frumoasa foc, cu paru' bucalat, ca un inger era. Si se stia ca fatuta-i valva la lupchi. Ea umbla sangura, sarmana, din casa-n casa, si cerea o tirica de mancare de la oamini, da' oaminii nu-i dadeau. Sara, fatuta iesea afara din casa si se ducea salbatica departe, spre Avram Iancu, intr-o padurice, si statea acolo sangura, in paduricea ei. Odata, doi barbati or urmarit-o. Si zace ca, imediat cum o agiuns in hotaru' paduricii, fatuta s-o-ntors de trii ori pasta cap pa iarba si n-o mai vazut-o nicicum. O disparut! Si ei n-or mai apucat sa vada daca s-o facut lupc. Da' a doua zi, s-o dus tat satu' la ea, o scos fatuta din casa si i-o deschis gura cu forta. Or gasat oaminii carne vie si par de salbataciune intre dinti, la fatuta. Atuncea s-o maniat satu' si le-or alungat din casa lor, si pa fatuta, si pa mama ei. Pa fatuta or internat-o la o casa de copchii. Pa femeie or dus-o departe, i-or cumparat alta casa si n-o mai lasat-o sa se apropie de sat niciodata. Azi, lumea nu mai giudeca drept, nu mai ia sama la pacatele parintilor. Dar eu, cand ma gandesc la tate valvele pa care le-am vazut in viata mea, parca ma cuprinde olecuta si mila..."
Articolul de mai jos este un alt exemplu de Valva, de data aceasta se vorbeste despre Valva Vacilor, unde cele spuse mai jos vor vorbi de la sine :
Nana Chiva trage putin perdeaua ferestrei si, brusc, isi aminteste de Lucreta, femeia-valva de care-mi spusese la inceput. Singura valva care mai traieste si acum in sat, printre oameni. ,,Sede aci, inde vezi coperisu' 'cela. O luat-o in tanere un om, mai la deal de mine. Da' ea nu sta in casa. Daca sede in casa, doua ceasuri intr-o zi. Ea pleaca! Tat pleaca sangura, salbaticita, pa imasuri, sus, pa munti... O vazut-o oaminii, zdrentaroasa, cum merge sangura pa pajisti si sa pune-n genunchi si suge laptele de la vaci, tot asa cum sug vitaii. Pune gura acolo, la uger, si suge! Vineau femeile sara, de la imas, si-o vedeau pa ea, despletita, cum urca. Si numa' se trezea cate una dimineata, ca vaca ei nu mai are lapte, ca ugeru' ii tat stors, ca tat laptele-i supt. Da' si la vaci le place de valva lor. Vacile o iubesc! Ca Lucreta le dezmiarda si le mangaie, si le pupa, s'apai tate vacile di pa imas rag dupa ea, sa urce la ele. Ele rag, si ea sa duce! Are tot infatisare de femeie, da' nu mai stie de ea, se poarta ca si o vaca. Pa mine m-o interesat, am fost la ea in casa, am vorbit cu dansa si cu nepoata-sa. Are o nepoata care o spala, o curata, o cheaptana. Si nepoata ei mi-o zas c-o vazut-o odata in pchelea goala-goala, cand o spala, si ca are in spate coada atata! Subtare, lunga cat palma, si la varfu' cozii, si-ncoace, si-ncoace, ii in trei codite. Asta stiu de la nepoata ei si asta-i sigur ca ii adevarat. Asta ii valva vacilor! Si ea traieste si acuma, in ziua de azi, pantre noi..."
Sursele articolelor :
http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/solomonari.htm
http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/valve.htm
Cei care vor sa afle mai multe despre Valve si Solomonari pot citi si celelalte articole despre acestia, articole preluate de la vorbele batranilor si din credintele acestora in fortele Solomonarilor.
Cateva articole preluate de pe internet, de aici : http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/solomonari.htm , in care ne spune foarte multe despre Solomonari, din vorbe ale batranilor auzite si preluate articolele, iar pentru cei interesati de acest subiect ii recomand sa arunce un ochi si pe acea pagina de mai sus pentru a citi mai multe despre Solomonari. In articolul de mai jos este vorba despre puterea Solomonarilor de a subjuga un zmeu, de a l imlanzi, putand in cele din urma sa calareasca pe acesta, Balaurul ajutandu l pe Solomonar sa arunce grindina si toate cele rele unde vede cu ochii.
Solomonar calarind un Balaur
,,La culme, la Ieda, acolo, or venit doi solomonari, si-or cetit, si-or cetit, pana o bolborosit apa. Si-o iesit de-acolo un zmeu. Atunci solomonarii i-or pus capastru pe cap, cu ochelari ca de cal, si-or sarit pe el. Mergeau paste sate si dadeau grindina. Ne-au spus si noua altii. Astia, solomonarii, sunt cei ce invata de toate, dar nu pot face nimica. Invata de popa, invata de ciobanie sau de batut fiara. Dar nu-i nici popa, nici cioban, nici potcoava la cal nu poate pune. Atunci sa face solomonar. Tot un fel de farmecatori is. Acum nu mai stau prin paduri si prin munti, stau la orasele mari, amestecati cu poporul care nu stie cine is. Ei stiu aduce ploaie si imprastia nouri, dar mai bine te aperi cu rugaciuni. Unde vezi norul de grindina, te rogi si il imprastii cu inchinare. Si mai poti face contra albiturii de grindina ceva: iei de la biserica cununa de spice de grau de la prapur si-o pui la icoana. Si nu-i grindina sau foc sa nu te ocoleasca. Ma-ntelegi? Sau lumina de la Pasti. Lumanarea cu care meri la Invierea Domnului o tai si o pui in casa. Si cand vine grindina o aprinzi. Ui ase face grindina, da roata si nu bate pe tine, nici pe hotarul tau. Fa asa, daca nu merge, sa vii sa-mi spui: ,,Mai Babule, m-ai mintit. Ca nu-i solomanar sa sa poata pune cu puterile Domnului. Unde-i credinta, si Dumnezeu fereste de piatra si de foc si de nenorociri. Iar noi, aici, pe sub munte, mai mult oameni cu frica lui Dumnezeu avem."
Am gasit niste informatii, articole despre Solomonari si le am expus mai jos, fiecare putand sa isi faca o idee din ceea ce relateaza batranii si ce spun povestile batranilor despre acestia. Primul articol ne v a spune despre puterea Solomonarilor si despre acestia in general dar cel mai mult despre abilitatea acestora de a calarii si zbura pe Dragoni (Zmei, Balauri sau cum se spune mai jos Sarcani) :
Solomatul, imblanzitor de sarcani
Povestea valvelor se apropie de sfarsit. Cade seara, si parca dinadins, Nana Chiva a pastrat pentru despartire povestea cea mai grozava: ,,solomatul" (solomonarul), vrajitorul-vrajitorilor, cel mai puternic dintre toti caciulatii care vin pe lume! Asemenea valve se nasc rar, doar la secete mari sau cand se aduna in lume prea multa dusmanie intre oameni. La ordinul ,,solomatilor" vin ,,sarcanii", acei serpi fantastici, inaripati, care traiesc numai prin ,,taurile" (lacurile) intunecate ale muntilor. Asadar, solomatul supunand sarcanul (solomonarul supunand balaurul) - una din cele mai vechi si mai complexe teme ale folclorului mitic romanesc, cu radacini in milenarele scoli de samanism, in ordinele antice ale preotilor-magicieni geto-daci, sau chiar in ,,cerul" zeitatilor uraniene, conducatoare ale furtunilor si stihiilor. La toate aceste peripetii tainice a luat parte candva, ,,pe viu", Nana Chiva. Chiar aici, in Muntii Zarandului, in satul ei drag, Varfurile. ,,Apai, sa-ti spun, mai dragu' mnieu... Sarcanu' ii un serpe care vreme de noua ani n-o vazut lumina soarelui. Noua ani! Orice serpe, daca sta noua ani de zale incheiati intr-o apa, or intr-o pestera, unde nu-i soare, se face musai sarcan. Aceia is serpi grosi, lungi, da-s serpi cu aripi. Zboara prin aer. Si numa' solomatu' poate sa-l calareasca si sa-i hie sarcanului stapan. Solomatu' ii vrajitor puternic - el umbla si iarna descult pa neaua -, ii cel mai puternic dintre tati cei nascuti cu caciula pa cap. Sa vedeti cum o fost: amu-s vreo cinspe ani de-atunci. S-o-ntamplat aicea, pa Muntele Gaina - dealu' cela mare ce se vede in fata, pa fereastra. Acolo sus, in Varfu Biharii, ii un tau mare si patrat, la care-i zace ,,Tau' Fara Fund", fiindca nimenea, oricat de-adanc s-o cufundat, nu i-o gasat niciodata capatu'. Pa malu' taului acela era acu' vreo cinspe ani multi muncitori, care lucra' la padure. Intre ei, o fost si-un cumnat de-a' mnieu, unu' Sofronie. T'ar povesti el in persoana, da' amu' el ii mort. Si el mi-o spus tat ce-o vazut. Zace ca numa' deodata, cum sta tati lemnarii in cabana lor, numa' ce vine din senin on viscol maaare!, maaare!, maaare!, care tat imburda pa copaci. Tat imburda pa copaci! Sa-ndoia copacii pana la pamant! Or iesat tati oaminii afara din cabana si numa' ce vad deasupra padurii cum sa-nalta un serpoi maaare, greoi, cu aripi, si pa el statea calare un om. Mi-o zas el, cumnatu', asta nu-i minciuna! Zace ca zburau amandoi, da' zburau halandala, sa-nvarteau pa deasupra copacilor! Atuncea, unu' dintre lemnari, mai batran, fuge catra ei si straga cat poate: ,,Maaaaa, mai sus maaa, mai sus! Tane-l mai sus maaa, ca si eu am fost doispe ani solomat, da' nu l-am lasat asa gios!...". Ceilalti s-or mirat tare cand or auzat ca tovarasu' lor o fost atatia ani solomat si nu le-o zas nimic la niciunu'. Da' acuma nu mai era, ca i se implinise ,,terminu'" de doispe ani, cat o fost el ,,hotarat" sa hie valva, si-acuma era din nou om ca tati oaminii. Si le-o esplicat la tati ca ce s-o-ntamplat, ce-o fost cu viscolu' si furtuna ceea mare. Acolo, inauntru, in Tau' Fara Fund al Biharii, acolo cresc sarcani. Si dupa noua ani, pa malu' taului o vinit solomatu' ,,stragat" din nastere sa hie solomat. S-o pus la marginea apei si-o-nceput a-l blastama pa sarcan, sa iasa afara. L-o fost blestamand sa n-aiba liniste si hodina acolo, sub ape, pana nu iese afara! Pana nu iese afara!... il blastama! il tat blastama! ,,Iesi afara!". ,,Iesi afara!". Si-atunci, numa' ce-o-nceput a bulbuci tata apa din adancu' taului, fierbea tata apa si zbura apa-n sus, pana la nori! Asta o fost furtuna pe care-o auzat-o lemnarii din cabana. Si, de la un timp, sarcanu' o iesat! Maaare, cu aripi, gros de-un meter jumatate si lung de vreo zece meteri. Ceva de spariat! O iesat afara din apa, si atunci solomatu' l-o luat in primire. La ordinu' lui, sarcanu s-o pus gios, pa pamant. Cuminte, bland. Solomatu' s-o dus si l-o legat la ochi c-o naframa, ca sa nu vada, ca daca sarcanu' vede pa inde (unde) ii si agiunge in zbor pasta sate, pantre oamini, prapad face in calea lui, sparge tat ce nimereste! Imburda copacii, sfarma tate casele, prapad face! De aceea, solomatu' l-o legat la ochi si, dupa ce l-o legat, s-o putut sui calare pa el si l-o indurumat prin vazduh, asa cum indurumi calu'. Asa l-o vazut si cumnatu-meu, Sofronie, zburand pa deasupra padurii. Si-ntatdeuna, cand iese cate un sarcan, intatdeuna ii furtuna, ceva nemaipominit! Si-atuncea tata lumea stie, din mosi stramosi, ca indeva o iesat un sarcan. Ies oaminii din ograzi, se uita la cer, scuipa in san si straga: ,,Ptiu, sarcanu'!...". No. Asa ii situatia, mai dragu' mnieu..."
In articolul de mai sus putem vedea puterea unui Solomonar si cum devine cineva un Solomonar. Articolul de mai sus ne arata ca un Solomonar este de fapt o Valva care aceasta detine puteri magice si poate controla absolut orice din jurul acesteia. In articolele de mai jos avem expuse doua articole despre Valve, puterile Valvelor si cateva intamplari cu Valve de unde putem trage foarte multe lucruri despre acestia si putem spune ca Valvele de fapt sunt Solomonarii initiati, sau Solomonarii inainte de initiere, Valvele fiind oamenii care pot ajunge Solomonari dar care nu sunt initiate de catre adevaratii maestrii Solomonari.
Valva lupchilor
,,Vra sa zica, ce-nsamna valva? Unu' cu putere mare, cu ordin. Adica acolo inde-i valva lor, acolo tati s-aduna, la ordinu' lui. Daca-i valva lupchilor, atuncea lupchii s-aduna la ordinu' lui. Era aicea unu', Ilie a lu' Arsanie. O murit amu-s cativa ani. N-o fost insurat, n-o avut copchii, n-o avut casa si-o fost strain vinit in satu' nost'. Vinitic. Traia tot timpu' sangur, prin padure. Umbla p-aici, cu paru' zburlit, zdrentaros ca un cersator, si cerea de mancare pe la unu' altu', da' lumea stia ca are puteri mari si se temea de dansu'. Zacea ca-i valva la lupchi. Cerea putana mancare - numa' de post, nu de dulce - si, daca nu-i dadeai, imediat sa ducea-n padure si bauna (urla) ca lupchii, s-apai tati lupchii vineau la el. Pa urma sa preschimba si el in lupc si se ducea, si imediat iti lua din turma o oaie, or o vaca, or on porc... Imediat! Pentru ca n-ai vrut sa-i dai de mancare, sa-i faci milostenie. Eu l-am vazut, am vorbit cu omu' cela. M-o intarasat sa vad ca ce zace si cum sa poarta. Noi, pruncii, ne temeam rau de el, ca ne manca oile. Si n-o fost numa' el. Amu-s vreo douaj' de ani, o vinit la noi in sat o groaza de maramuresani care lucra la padure. Barbati tari, nu gluma. Sadeau in padure, radeau, n-aveau teama de nimic. Si tati or auzit ca-n mijlocu' codrului ii un pom maaare, gros, la care vine in fiecare sara valva lupchilor, si tati lupchii s-aduna-n juru' lui si bauna si sa musca si sa-nvartesc si sa gioaca acolo-ntre ei. Atuncea, unu' dintre maramuresani, mai obraznic, mai intapat, zace: ,,No lasa, ca maine sara ma duc eu si ma sui in pomu' acela si vad daca vin lupchii si ce fac!". Zas si facut. S-o dus omu', s-o suit in pom si o sazut acolo. Pa la miezu' noptii, o vazut cum sa strangeau lupchii tati si bauna ac'lo, ca la balamuc. Si abia la sfarsit o vinit valva si s-o bagat intre ei, fara teama. Era un om. Un om subtire, span, om ca tati oaminii. Da' de la un timp, s-o-ntors asa, de cateva ori pasta cap, si s-o facut lupc. Maramuresanu' din copac vedea tat. L-auzea pa lupc cum graia cu glas de om si cum le-o data ordin la tati: ,,Tu mei acolo, tu mei acolo, tu faci asa, tu faci asa!...". Si numa' la urma zace catra ultimu' lupc: ,,Tu nu mei nicari, tu in noaptea asta ai sa manci pe-aista care-i in pom!". Sus, in copac, omu' o-nghetat. Nu s-o dat gios din pom, pana ce n-o plecat lupcu' care dadea roata subt el. S-o dus inspaimat la ceialalti maramuresani si le-o zas ce-o patat, c-o sa-l mance in noaptea asta lupcu'. Aia o ras tati: ,,N-ai treaba, ca noi te punem in mijlocu' nost' si nu poate nicicum sa treaca la tine. Doar nu ne temem noi atatia barbati de-un sangur lupc!...". S-or culcat tati in juru' omului si, cand s-or sculat dimineata, omu' nu mai era nicari. I-or gasat lesu' mancat la cativa kilometeri, departe, in padure... Eu i-am vazut pa maramuresanii aceia cand s-or intors in sat. Era tristi, cu capu-n pamant, si-or povestit tat, asa cum v-am spus. Cine-o avut atunci urechi de auzat, o auzat... Si-o stiut sa se pazasca. Azi, lumea ii tot mai rea, nu mai tane sama de cele ,,nevazute". Nu-i vorba, si-acuma li-i frica la tati de valve, da' mai degraba le-ar omori, decat sa le faca milostenie. Ca daca le faci milostenie, ele te lasa-n pace, nu-ti manca nimic din turma. O fost, amu-s vreo cinci ani, aicea in sat, o femeie saraca si-avea o fatuta. O fatuta frumoasa foc, cu paru' bucalat, ca un inger era. Si se stia ca fatuta-i valva la lupchi. Ea umbla sangura, sarmana, din casa-n casa, si cerea o tirica de mancare de la oamini, da' oaminii nu-i dadeau. Sara, fatuta iesea afara din casa si se ducea salbatica departe, spre Avram Iancu, intr-o padurice, si statea acolo sangura, in paduricea ei. Odata, doi barbati or urmarit-o. Si zace ca, imediat cum o agiuns in hotaru' paduricii, fatuta s-o-ntors de trii ori pasta cap pa iarba si n-o mai vazut-o nicicum. O disparut! Si ei n-or mai apucat sa vada daca s-o facut lupc. Da' a doua zi, s-o dus tat satu' la ea, o scos fatuta din casa si i-o deschis gura cu forta. Or gasat oaminii carne vie si par de salbataciune intre dinti, la fatuta. Atuncea s-o maniat satu' si le-or alungat din casa lor, si pa fatuta, si pa mama ei. Pa fatuta or internat-o la o casa de copchii. Pa femeie or dus-o departe, i-or cumparat alta casa si n-o mai lasat-o sa se apropie de sat niciodata. Azi, lumea nu mai giudeca drept, nu mai ia sama la pacatele parintilor. Dar eu, cand ma gandesc la tate valvele pa care le-am vazut in viata mea, parca ma cuprinde olecuta si mila..."
Articolul de mai jos este un alt exemplu de Valva, de data aceasta se vorbeste despre Valva Vacilor, unde cele spuse mai jos vor vorbi de la sine :
Nana Chiva trage putin perdeaua ferestrei si, brusc, isi aminteste de Lucreta, femeia-valva de care-mi spusese la inceput. Singura valva care mai traieste si acum in sat, printre oameni. ,,Sede aci, inde vezi coperisu' 'cela. O luat-o in tanere un om, mai la deal de mine. Da' ea nu sta in casa. Daca sede in casa, doua ceasuri intr-o zi. Ea pleaca! Tat pleaca sangura, salbaticita, pa imasuri, sus, pa munti... O vazut-o oaminii, zdrentaroasa, cum merge sangura pa pajisti si sa pune-n genunchi si suge laptele de la vaci, tot asa cum sug vitaii. Pune gura acolo, la uger, si suge! Vineau femeile sara, de la imas, si-o vedeau pa ea, despletita, cum urca. Si numa' se trezea cate una dimineata, ca vaca ei nu mai are lapte, ca ugeru' ii tat stors, ca tat laptele-i supt. Da' si la vaci le place de valva lor. Vacile o iubesc! Ca Lucreta le dezmiarda si le mangaie, si le pupa, s'apai tate vacile di pa imas rag dupa ea, sa urce la ele. Ele rag, si ea sa duce! Are tot infatisare de femeie, da' nu mai stie de ea, se poarta ca si o vaca. Pa mine m-o interesat, am fost la ea in casa, am vorbit cu dansa si cu nepoata-sa. Are o nepoata care o spala, o curata, o cheaptana. Si nepoata ei mi-o zas c-o vazut-o odata in pchelea goala-goala, cand o spala, si ca are in spate coada atata! Subtare, lunga cat palma, si la varfu' cozii, si-ncoace, si-ncoace, ii in trei codite. Asta stiu de la nepoata ei si asta-i sigur ca ii adevarat. Asta ii valva vacilor! Si ea traieste si acuma, in ziua de azi, pantre noi..."
Sursele articolelor :
http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/solomonari.htm
http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/valve.htm
Cei care vor sa afle mai multe despre Valve si Solomonari pot citi si celelalte articole despre acestia, articole preluate de la vorbele batranilor si din credintele acestora in fortele Solomonarilor.
#12
In religie, mitologie, ocultism si folclor, un demon (sau daemon, daimon) este o personalitate supernaturala deseori prezentata ca un spirit.
In majoritatea religiilor (in special in cea crestina), un demon este considera un "spirit necurat/melefic" care are puterea de a poseda.
Greaca antica prezinta cuvantul "daimon" – demon ca fiind o reprezentare pentru "spirit" sau "putere divina", asemanator cu latinul "genius". Unele dictionare prezinta etimologia cuvantului grec ca fiind derivatia a verbului "daiesthai" – "a divide, distribui". Pentru a face deosebirea dintre conceptul grec si interpretarea mai actuala a crestinismului, aceasta formula este utilizata ca si "daemon" sau "daimon" in locul "demon".
Termenul oferit de cultura greaca nu prezinta in mod special o conotatie a raului. Dimpotriva, literar semnificatia oferita este de "spirit-bun". Dar termenul a fost inversat si conotatia de rau a fost atribuita in traducerea din biblia ebraica. Conceptia medievala si neo-medievala a demonului deriva din antichitatea latina ( romanii ).
Conceptia greco-romana asupra demonilor a fost preluata de cultura crestina , dar de retinut faptul caci aceasta referinta era doar la o forta spirituala, dar nu o forta rea.
Presupusa existenta a demonilor este un concept important pentru multe religii moderne si chiar si pentru ocultismul traditional. In unele culturi din prezent, demonii apar atribuiti diverselor superstitii, de multe ori datorita puterilor de a poseda creaturile vii. Traditiile ocultismului contemporan (cel mai probabil influentat si de lucrarile lui Aleister Crowley), un demon, cum ar fi Choronzon, "Demonul Abisului", reprezinta defapt o metafora pentru unele procese psihologice.
Arhetipuri psihologice
Psihologul Wilhelm Wundt remarca faptul ca "in decursul activitatilor atribuite miturilor despre demoni, rautatea/rea intentia predomina, astfel cei mai cunoscuti sunt demonii rai".
Sigmund Freud dezvolta aceasta idee si pretinde caci acest concept al demonilor deriva din importanta existentei unei relatii dintre viata si moarte.
M. Scott Peck, un psihiatru american a publicat doua carti despre acest subiect: "People of the Lie: The Hope For Healing Human Evil" si "Glimpses of the Devil: A Psychiatrist's Personal Accounts of Possession, Exorcism, and Redemption."
Mesopotamia
In mitologia Chaldeana deitatea celor sapte demoni era cunoscuta sub numele de "shedu", insemnanddemoni de fulger. Acesti demoni erau reprezentati sub forma unui taur inaripat, derivatie de la taurii colosali utilizati pentru protectia palatelor regale. Numele de "shed" se considera a fi semnificatia termenlui de "genius" din ligeratura magica babiloniana.
Exista indicatii precum ca populara mitologie ebraica a atribuit demonilor o anumita independenta, deoarece acestia creadea ca demonii nu pot veni de la Dumnezeu.
Arabia Antica
Mitologia pre-islamica nu descrimineaza zeii de demoni. Jinn-ul este considerat divinitate inferioara, avand mai multe atributii ale oamenilor: mananca, beau, procreaza si deseori interactioneaza cu oamenii. Jinn-ul miroase si atinge lucrurile si are o preferinta pentru resturile de mancare. Pentru a manca acestia utilizeaza mana stanga. Cimitirele si locurile intunecate sunt locuri preferate. Cand apare in fata oamenilor, jinn-ul uneori preia forma unor bestii sau chiar a omului de rand.
In general, jinn-ul este un spirit bun care conlucreaza cu societatea. Multe poezii pre-islamice sunt considerate a fi inspiratia unui jinn bun, dar bineinteles caci exista si jinn rau.
Biblia ebraica
In biblia ebraica exista doua clase de demoni – se'inim si shedim. Se'inim ("creaturi cu par"), carora unii israeliti le ofera sacrificii, acestea sunt creaturi satirice si identice cu jinn-ii. Exemplu ar fi Dantalion, al 71-lea spirit a lui Solomon. Posibil ca in aceasta clasa sa apartina si Azazel, demonul in forma de berbec, probabil seful, se'inim.
Asocierile asupra shedim au fost utilizate in cermonii kabbalistice.
Iudaism
In unele surse rabinice, demonii sunt considerati a fi supusi unui rege sau sef, Asmodai sau mai vechi,Samael ("ingerul mortii"), care ucide cu ajutorul otravei. Ocazional demonul este numit "satan".
Conform unor texte, regina demonilor este Lilith, ilustrata cu aripi si par lung, numita si mama lui Ahriman.
Demonologia nu a avut un rol foarte important in teologia evreiasca. Realitatea si existanta demonilor nu a fost pusa la idoiala de Talmudisti sau rabini, deseori acceptand exista ca un simplu fapt. De altfel majoritatea ganditorilor medievali nu au pus la indoiala existenta demonilor. Numai rationalistii Maimonides si Abraham ibn Ezra, au negat vehement existenta demonilor.
Demonolgia rabina are mai multe clase de demoni. Exista shedim, mazzikim ("raufacatorii") si ruhin ("spiritele").
Inafara de acestea sunt si lilin ("spiritele noptii"), telane ("umbrele" sau "spiritele serii"), tiharire ("spiritele de amiaza") si zafrire ("spiritele diminetii").
Demonolgoia crestina
Cuvantul "demon" are mai mule intelesuri, toate legate de existenta unui spirit care este atasat unui loc sau unei persoane. Chiar daca intelesul "daemon" poate fi de bun sau rau, cuvantul grec a primit o alta semnificatie. Acesta a fost transformat in "demon".
Demonii in mitologia crestina pot fi ingeri decazuti, fii ai lui Dumnezeu care au abandonat locurile din rai pentru a intalni femei pe Pamant inainte de potop.
In evenghelia dupa Marcu, Iisus exorcizeaza mai multi demoni, sau spirite rele. Se prezinta cum Iisus este superior puterii demonilor si astfel are posibilitatea de a elibera victimele si de a alunga demonii neputand acestia sa se mai intoarca. Iisus se pare ca a lasat aceasta putere si anumitor discipoli.
In contrast, in cartea "Actelor" un grup iudaic de exorcisti cunoscuti si ca fii lui Sceva care nu-l cunosteau pe Iisus incearca sa elibereze un spirit foarte puternic dar nu reusesc tragand dupa ei consecinte.
Totusi Iisus a reusit de fiecare data exorcizarea oricarui demon, indiferent de puterea acestuia si chiar il invinge pe Satana in salbaticie.
Exista o descriere in cartea revelatiilor 12:7-17 despre o batalie dintre armata lui Dumnezeu si armata luiSatana si in consecinta urmasii lui Satana sunt expulzati din rai si trimisi pentru a persecuta oamenii, desi acest incident este mentionat si pentru viitor. In Luca 10:18 este mentionat ca datorita puterii oferite de Iisus de a controla demonii l-au facut pe Satana sa cada din rai ca fulgerele.
Biserica romano-catolica contemporana promoveaza univoc caci demonii si ingerii sunt creaturi reale si nu doar niste simboluri. Biserica catolica are chiar si un cadru oficial unde se realizeaza diverse exorcizari in fiecare an. Exorcistii bisericii catolice spun ca demonii ataca oamenii in continuu dar persoanele afectate pot fi vindecate si protejate prin diverse ritualuri ale exorcizarii, autorizate doar de anumiti preoti.
Conform demonologiei crestine demonii vor fi pentru totdeauna pedepsiti si nu vor avea niciodata parte de iertarea lui Dumnezeu. Alte teorii prezinta o intelegere universala, in care Satana si ingerii lui vor face un tratat cu Dumnezeu. Doctrina este deseori asociata cu Unificarea Bisericii.
In crestinismul contemporan, demonii sunt in general ingeri care au fost decazuti din fata lui Dumnezeu datorita indoielilor lor. Dar, acest aspect nu se leaga cu istoria crestina si iudaica care prezinta caci demonii sau spiritele rele sunt rezultatul relatiilor sexuale dintre ingerii cazuti si femeile pamantene. Cand acesti hibrizi (Nephilim) mor lasa in urma un spirit care bantuie pamantul in cautarea linistii (Luca 11:24). Multe texte istorice ne-canonice prezinta in detaliu aceasta uniune dintre demoni si pamantene incluzand si consecintele de dupa. Aceasta credinta este repetata si in Koran sau alte mari religii antice sau mitologii. In prezent crestinii care resping aceasta teorie o fac atribuind termenul de "Fii ai lui Dumnezeu" cu fii ai lui Seth ( unul din fii lui Adam ).
Islam
Islamul recunoaste existenta lui jinn. Jinn-ul nu sunt "genii" doctrinei moderne si nu sunt toti rai, ca demonii din crestinism, ci ca niste creaturi care co-exista cu oamenii. In Islam jinn-ii rai sunt referiti ca fiind shayatin iar Iblis (Satana) este seful lor. Iblis este primul Jinn care nu l-a ascultat pe Allah. Conform Islamului, jinn-ul este format din lumina unei flacari de foc.
Conform "Qur'an", Iblis era un servitor al lui Allah, dar cand Allah l-a creat pe Adam din pamant, Iblis a devenit foarte gelos, arogant si neascultator.
Adam a fost primul om, si omul a fost cea mai mare creatie a lui Allah. Iblis nu a putut rezista si a refuzat recunoasterea unei creaturi create din "mizerie". Allah l-a condamnat pe Iblis ca dupa moarte sa traiasca in focul iadului. Allah astfel a creat si iadul.
Iblis l-a intrebat pe Allah daca poate sa-si traiasca restul vietii cu abilitatea de a conduce omenirea si jinnii.Allah i-a raspuns ca acesta poate conduce doar pe cei care se opun lui Allah.
Adam si Eva ( Hawwa in araba ) au fost inselati de catre Iblis pentru a manca din fructul oprit si astfel decazand din gradina Eden pe Pamanant.
Cuvantul "genie" provine din araba – jinn.
Religia indiana
Mitologia Hindu include numeroare variante de creaturi ca fiind demoni, incluzand Rakshasas (beligerant, demoni terestri), Asuras (semi-zei), Vetalas (spirite) si Pishachas (demoni canibali).
Spiritele rele
In teoria Hindu a reincarcanarii si migrarii sufletelor conform Karmei, alte tipuri de demoni pot fi enumerati. Daca un om realizeaza fapte foarte rele in viata, sufletul lui (Atman) va fi transformat dupa moartea intr-un spirit rau. Multe astfel de spirite au fost recunoscute in textele Hindu. Acesti demoni pot fi Vetalas, Pishachas,Bhutas sau altii.
Sursa; http://www.bisericasatanista.org/ dar se pare ca a fost tradus de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Demon
In majoritatea religiilor (in special in cea crestina), un demon este considera un "spirit necurat/melefic" care are puterea de a poseda.
Greaca antica prezinta cuvantul "daimon" – demon ca fiind o reprezentare pentru "spirit" sau "putere divina", asemanator cu latinul "genius". Unele dictionare prezinta etimologia cuvantului grec ca fiind derivatia a verbului "daiesthai" – "a divide, distribui". Pentru a face deosebirea dintre conceptul grec si interpretarea mai actuala a crestinismului, aceasta formula este utilizata ca si "daemon" sau "daimon" in locul "demon".
Termenul oferit de cultura greaca nu prezinta in mod special o conotatie a raului. Dimpotriva, literar semnificatia oferita este de "spirit-bun". Dar termenul a fost inversat si conotatia de rau a fost atribuita in traducerea din biblia ebraica. Conceptia medievala si neo-medievala a demonului deriva din antichitatea latina ( romanii ).
Conceptia greco-romana asupra demonilor a fost preluata de cultura crestina , dar de retinut faptul caci aceasta referinta era doar la o forta spirituala, dar nu o forta rea.
Presupusa existenta a demonilor este un concept important pentru multe religii moderne si chiar si pentru ocultismul traditional. In unele culturi din prezent, demonii apar atribuiti diverselor superstitii, de multe ori datorita puterilor de a poseda creaturile vii. Traditiile ocultismului contemporan (cel mai probabil influentat si de lucrarile lui Aleister Crowley), un demon, cum ar fi Choronzon, "Demonul Abisului", reprezinta defapt o metafora pentru unele procese psihologice.
Arhetipuri psihologice
Psihologul Wilhelm Wundt remarca faptul ca "in decursul activitatilor atribuite miturilor despre demoni, rautatea/rea intentia predomina, astfel cei mai cunoscuti sunt demonii rai".
Sigmund Freud dezvolta aceasta idee si pretinde caci acest concept al demonilor deriva din importanta existentei unei relatii dintre viata si moarte.
M. Scott Peck, un psihiatru american a publicat doua carti despre acest subiect: "People of the Lie: The Hope For Healing Human Evil" si "Glimpses of the Devil: A Psychiatrist's Personal Accounts of Possession, Exorcism, and Redemption."
Mesopotamia
In mitologia Chaldeana deitatea celor sapte demoni era cunoscuta sub numele de "shedu", insemnanddemoni de fulger. Acesti demoni erau reprezentati sub forma unui taur inaripat, derivatie de la taurii colosali utilizati pentru protectia palatelor regale. Numele de "shed" se considera a fi semnificatia termenlui de "genius" din ligeratura magica babiloniana.
Exista indicatii precum ca populara mitologie ebraica a atribuit demonilor o anumita independenta, deoarece acestia creadea ca demonii nu pot veni de la Dumnezeu.
Arabia Antica
Mitologia pre-islamica nu descrimineaza zeii de demoni. Jinn-ul este considerat divinitate inferioara, avand mai multe atributii ale oamenilor: mananca, beau, procreaza si deseori interactioneaza cu oamenii. Jinn-ul miroase si atinge lucrurile si are o preferinta pentru resturile de mancare. Pentru a manca acestia utilizeaza mana stanga. Cimitirele si locurile intunecate sunt locuri preferate. Cand apare in fata oamenilor, jinn-ul uneori preia forma unor bestii sau chiar a omului de rand.
In general, jinn-ul este un spirit bun care conlucreaza cu societatea. Multe poezii pre-islamice sunt considerate a fi inspiratia unui jinn bun, dar bineinteles caci exista si jinn rau.
Biblia ebraica
In biblia ebraica exista doua clase de demoni – se'inim si shedim. Se'inim ("creaturi cu par"), carora unii israeliti le ofera sacrificii, acestea sunt creaturi satirice si identice cu jinn-ii. Exemplu ar fi Dantalion, al 71-lea spirit a lui Solomon. Posibil ca in aceasta clasa sa apartina si Azazel, demonul in forma de berbec, probabil seful, se'inim.
Asocierile asupra shedim au fost utilizate in cermonii kabbalistice.
Iudaism
In unele surse rabinice, demonii sunt considerati a fi supusi unui rege sau sef, Asmodai sau mai vechi,Samael ("ingerul mortii"), care ucide cu ajutorul otravei. Ocazional demonul este numit "satan".
Conform unor texte, regina demonilor este Lilith, ilustrata cu aripi si par lung, numita si mama lui Ahriman.
Demonologia nu a avut un rol foarte important in teologia evreiasca. Realitatea si existanta demonilor nu a fost pusa la idoiala de Talmudisti sau rabini, deseori acceptand exista ca un simplu fapt. De altfel majoritatea ganditorilor medievali nu au pus la indoiala existenta demonilor. Numai rationalistii Maimonides si Abraham ibn Ezra, au negat vehement existenta demonilor.
Demonolgia rabina are mai multe clase de demoni. Exista shedim, mazzikim ("raufacatorii") si ruhin ("spiritele").
Inafara de acestea sunt si lilin ("spiritele noptii"), telane ("umbrele" sau "spiritele serii"), tiharire ("spiritele de amiaza") si zafrire ("spiritele diminetii").
Demonolgoia crestina
Cuvantul "demon" are mai mule intelesuri, toate legate de existenta unui spirit care este atasat unui loc sau unei persoane. Chiar daca intelesul "daemon" poate fi de bun sau rau, cuvantul grec a primit o alta semnificatie. Acesta a fost transformat in "demon".
Demonii in mitologia crestina pot fi ingeri decazuti, fii ai lui Dumnezeu care au abandonat locurile din rai pentru a intalni femei pe Pamant inainte de potop.
In evenghelia dupa Marcu, Iisus exorcizeaza mai multi demoni, sau spirite rele. Se prezinta cum Iisus este superior puterii demonilor si astfel are posibilitatea de a elibera victimele si de a alunga demonii neputand acestia sa se mai intoarca. Iisus se pare ca a lasat aceasta putere si anumitor discipoli.
In contrast, in cartea "Actelor" un grup iudaic de exorcisti cunoscuti si ca fii lui Sceva care nu-l cunosteau pe Iisus incearca sa elibereze un spirit foarte puternic dar nu reusesc tragand dupa ei consecinte.
Totusi Iisus a reusit de fiecare data exorcizarea oricarui demon, indiferent de puterea acestuia si chiar il invinge pe Satana in salbaticie.
Exista o descriere in cartea revelatiilor 12:7-17 despre o batalie dintre armata lui Dumnezeu si armata luiSatana si in consecinta urmasii lui Satana sunt expulzati din rai si trimisi pentru a persecuta oamenii, desi acest incident este mentionat si pentru viitor. In Luca 10:18 este mentionat ca datorita puterii oferite de Iisus de a controla demonii l-au facut pe Satana sa cada din rai ca fulgerele.
Biserica romano-catolica contemporana promoveaza univoc caci demonii si ingerii sunt creaturi reale si nu doar niste simboluri. Biserica catolica are chiar si un cadru oficial unde se realizeaza diverse exorcizari in fiecare an. Exorcistii bisericii catolice spun ca demonii ataca oamenii in continuu dar persoanele afectate pot fi vindecate si protejate prin diverse ritualuri ale exorcizarii, autorizate doar de anumiti preoti.
Conform demonologiei crestine demonii vor fi pentru totdeauna pedepsiti si nu vor avea niciodata parte de iertarea lui Dumnezeu. Alte teorii prezinta o intelegere universala, in care Satana si ingerii lui vor face un tratat cu Dumnezeu. Doctrina este deseori asociata cu Unificarea Bisericii.
In crestinismul contemporan, demonii sunt in general ingeri care au fost decazuti din fata lui Dumnezeu datorita indoielilor lor. Dar, acest aspect nu se leaga cu istoria crestina si iudaica care prezinta caci demonii sau spiritele rele sunt rezultatul relatiilor sexuale dintre ingerii cazuti si femeile pamantene. Cand acesti hibrizi (Nephilim) mor lasa in urma un spirit care bantuie pamantul in cautarea linistii (Luca 11:24). Multe texte istorice ne-canonice prezinta in detaliu aceasta uniune dintre demoni si pamantene incluzand si consecintele de dupa. Aceasta credinta este repetata si in Koran sau alte mari religii antice sau mitologii. In prezent crestinii care resping aceasta teorie o fac atribuind termenul de "Fii ai lui Dumnezeu" cu fii ai lui Seth ( unul din fii lui Adam ).
Islam
Islamul recunoaste existenta lui jinn. Jinn-ul nu sunt "genii" doctrinei moderne si nu sunt toti rai, ca demonii din crestinism, ci ca niste creaturi care co-exista cu oamenii. In Islam jinn-ii rai sunt referiti ca fiind shayatin iar Iblis (Satana) este seful lor. Iblis este primul Jinn care nu l-a ascultat pe Allah. Conform Islamului, jinn-ul este format din lumina unei flacari de foc.
Conform "Qur'an", Iblis era un servitor al lui Allah, dar cand Allah l-a creat pe Adam din pamant, Iblis a devenit foarte gelos, arogant si neascultator.
Adam a fost primul om, si omul a fost cea mai mare creatie a lui Allah. Iblis nu a putut rezista si a refuzat recunoasterea unei creaturi create din "mizerie". Allah l-a condamnat pe Iblis ca dupa moarte sa traiasca in focul iadului. Allah astfel a creat si iadul.
Iblis l-a intrebat pe Allah daca poate sa-si traiasca restul vietii cu abilitatea de a conduce omenirea si jinnii.Allah i-a raspuns ca acesta poate conduce doar pe cei care se opun lui Allah.
Adam si Eva ( Hawwa in araba ) au fost inselati de catre Iblis pentru a manca din fructul oprit si astfel decazand din gradina Eden pe Pamanant.
Cuvantul "genie" provine din araba – jinn.
Religia indiana
Mitologia Hindu include numeroare variante de creaturi ca fiind demoni, incluzand Rakshasas (beligerant, demoni terestri), Asuras (semi-zei), Vetalas (spirite) si Pishachas (demoni canibali).
Spiritele rele
In teoria Hindu a reincarcanarii si migrarii sufletelor conform Karmei, alte tipuri de demoni pot fi enumerati. Daca un om realizeaza fapte foarte rele in viata, sufletul lui (Atman) va fi transformat dupa moartea intr-un spirit rau. Multe astfel de spirite au fost recunoscute in textele Hindu. Acesti demoni pot fi Vetalas, Pishachas,Bhutas sau altii.
Sursa; http://www.bisericasatanista.org/ dar se pare ca a fost tradus de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Demon
#13
Potrivit revelatiei o parte a ingerilor condusi de Lucifer s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu incercand sa-si atribuie atributele divine.Aceasta revolta i-a transformat din fiinte ale luminii in fapturi ale intunericului lipsite de consistenta ontologica,numite diavoli sau demoni de la grecescul diabolos cel care separa,cel care desparte.Numele ebraic al capeteniei lor este SATAN=adversar,vrajmas.
Demonii paraziteaza creatia lui Dumnezeu incercand sa o impinga spre haos si profitand de libertatea omului cauta sa-si subjunce pentru a-l pierde vesnic.Limitele actiunii diavolilor sunt date de liberul arbitru al omului,el este cel care insinueaza in mintea omului sugestia pacatului.Inima este locul de confruntare intre inger si demon. Acesti ingeri degradati sunt cei care imprasite durerea,dezolarea si toate energiile negative ce napastuiesc omenirea.Diavolul este o esenta fara existenta.
Ce spune Biblia despre demoni?
VECHIUL TESTAMENT:
1 Cronici :''Satan s-a ridicat impotriva lui Israel si a ademerit pe David sa numere pe Israel.''
Iov 1,6 :''Si a fost o zi cand fiii lui Dumnezeu au venit sa se infatiseze inaintea Domnului si Satan a venit si el in mijlocul lor. ''
Iov 2,4-7 :''Si Satan a raspuns Domnului si a zis :Piele pentru piele !Omul da tot ce are pentru viata lui.Intinde-ti insa mana si atinge-te de oasele lui si de carnea lui,si Te va blestema in fata.Domnul a zis lui Satan :Iata,este in mana ta :numai cruta-i viata .Si Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu o buba rea,din talpa piciorului pana-n crestetul capului.''
Zaharia 3,1-2 :''Si mi-a arata pe marele preot Iosua stand in picioare inaintea Ingerului Domnului,si pe Satan stand la dreapta lui ca sa-l acuze.Domnul a zis Satanei :Domnul sa te mustre Satano !Domnul care a ales Ierusalimul sa te mustre ! ''
NOUL TESTAMENT :
In Apocalipsa 12, 3-9 ''In cer s-a mai aratat un alt semn :si iata s-a vazut un mare balaur rosu,avand 7capete,10 coarne, si pe capetele lui 7 diademe.Cu coada lui tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant...Si in cer s-a facut un razboi,Mihai si ingerii lui s-au luptat cu balaurul.Si balaurul si ingerii lui s-au luptat si ei,dar n-au putut birui si locul lor nu s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare,Sarpele cel vechi,numit Diavolul si Satan,acela care inseala intreaga lume,a fost aruncat pe pamant si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.''
Demonii paraziteaza creatia lui Dumnezeu incercand sa o impinga spre haos si profitand de libertatea omului cauta sa-si subjunce pentru a-l pierde vesnic.Limitele actiunii diavolilor sunt date de liberul arbitru al omului,el este cel care insinueaza in mintea omului sugestia pacatului.Inima este locul de confruntare intre inger si demon. Acesti ingeri degradati sunt cei care imprasite durerea,dezolarea si toate energiile negative ce napastuiesc omenirea.Diavolul este o esenta fara existenta.
Ce spune Biblia despre demoni?
VECHIUL TESTAMENT:
1 Cronici :''Satan s-a ridicat impotriva lui Israel si a ademerit pe David sa numere pe Israel.''
Iov 1,6 :''Si a fost o zi cand fiii lui Dumnezeu au venit sa se infatiseze inaintea Domnului si Satan a venit si el in mijlocul lor. ''
Iov 2,4-7 :''Si Satan a raspuns Domnului si a zis :Piele pentru piele !Omul da tot ce are pentru viata lui.Intinde-ti insa mana si atinge-te de oasele lui si de carnea lui,si Te va blestema in fata.Domnul a zis lui Satan :Iata,este in mana ta :numai cruta-i viata .Si Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu o buba rea,din talpa piciorului pana-n crestetul capului.''
Zaharia 3,1-2 :''Si mi-a arata pe marele preot Iosua stand in picioare inaintea Ingerului Domnului,si pe Satan stand la dreapta lui ca sa-l acuze.Domnul a zis Satanei :Domnul sa te mustre Satano !Domnul care a ales Ierusalimul sa te mustre ! ''
NOUL TESTAMENT :
In Apocalipsa 12, 3-9 ''In cer s-a mai aratat un alt semn :si iata s-a vazut un mare balaur rosu,avand 7capete,10 coarne, si pe capetele lui 7 diademe.Cu coada lui tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant...Si in cer s-a facut un razboi,Mihai si ingerii lui s-au luptat cu balaurul.Si balaurul si ingerii lui s-au luptat si ei,dar n-au putut birui si locul lor nu s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare,Sarpele cel vechi,numit Diavolul si Satan,acela care inseala intreaga lume,a fost aruncat pe pamant si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.''
#14
Beelzebub, Belzebub, Baal zebub, Belzevub, Belzebut... sunt doar cateva nume pe care le'a obtinut in ,,cariera" sa, el este un demon atit de maret si puternic ca adesea este confundat cu liderul suprem al Iadului, Lucifer, defapt el este a doua figura in Iad si in acelasi timp cel mai bun aliat al Satanei, pare a fi unul din primii ingeri care la urmat pe Lucifer cind acesta a fost izgonit din Rai.
Lui i se inchinau Filistinienii si Canaanienii, cel mai renumit oracol de-al lui se afla in Accaron (Ekron). Regele a trimis mesageri la Baal Zebub ca sa afle ,,ma voi trata eu de aceasta boala?" si pentru aceasta Yahweh la condamnat la moarte (4-a carte a regilor1, 2-6) tradus numele lui mot-a-mot inseamna ,,Domnul mustelor", musca fiind una din diferitele forme de aparitie a lui, sub aceasta intrupare, el poate fi mult mai periculos, fiindca exorcizarea sa este extrem de dificila. Sunt mai multe versiuni portivit carora Baal Zebub a obtinut acest nume, iata citeva din ele:
-Se pare ca Caanienii il numesc ,,Donmul mustelor" fiindca in templul sau era imposibil sa gasesti vreo musca, ca si confirmare a existentei acestui templu au fost sapaturile arheologice care au mai gasit mai multe statuete in forma de musca carora probabil li se inchinau.
- dar potrivit altei versiuni statuia pe care se varsa sangele jerfelor aduse in templu era plina de muste. Iar adevarata esenta a acestui nume ar fi ca: tradus inseamna ,,musca musca", musca reprezentand sufletele pacatoase care l-au parasit pe adevaratul ,,mire"-Hristos- si au devenit ,,sotiile" lui Belzebut.
-Portrivit ,,Bibliei Diavolului" (Codex Giga) imaginea lui Belzebut provine de la scarabei (gindacul sfint al Egiptului Antic).
Se pare ca si Stiinta Moderna sa preocupat de Baal Zebub potrivit lor iata de unde provine acest nume
- la evrei era destul de popular numele satanei ,,zabulus" (distorsionat din greaca-Diavol) in acest caz numele lui inseamna Baal-diavol, sinonim al satanei.
Lui i se inchinau Filistinienii si Canaanienii, cel mai renumit oracol de-al lui se afla in Accaron (Ekron). Regele a trimis mesageri la Baal Zebub ca sa afle ,,ma voi trata eu de aceasta boala?" si pentru aceasta Yahweh la condamnat la moarte (4-a carte a regilor1, 2-6) tradus numele lui mot-a-mot inseamna ,,Domnul mustelor", musca fiind una din diferitele forme de aparitie a lui, sub aceasta intrupare, el poate fi mult mai periculos, fiindca exorcizarea sa este extrem de dificila. Sunt mai multe versiuni portivit carora Baal Zebub a obtinut acest nume, iata citeva din ele:
-Se pare ca Caanienii il numesc ,,Donmul mustelor" fiindca in templul sau era imposibil sa gasesti vreo musca, ca si confirmare a existentei acestui templu au fost sapaturile arheologice care au mai gasit mai multe statuete in forma de musca carora probabil li se inchinau.
- dar potrivit altei versiuni statuia pe care se varsa sangele jerfelor aduse in templu era plina de muste. Iar adevarata esenta a acestui nume ar fi ca: tradus inseamna ,,musca musca", musca reprezentand sufletele pacatoase care l-au parasit pe adevaratul ,,mire"-Hristos- si au devenit ,,sotiile" lui Belzebut.
-Portrivit ,,Bibliei Diavolului" (Codex Giga) imaginea lui Belzebut provine de la scarabei (gindacul sfint al Egiptului Antic).
Se pare ca si Stiinta Moderna sa preocupat de Baal Zebub potrivit lor iata de unde provine acest nume
- la evrei era destul de popular numele satanei ,,zabulus" (distorsionat din greaca-Diavol) in acest caz numele lui inseamna Baal-diavol, sinonim al satanei.
#15
Exorcismul este un act public al Bisericii, săvârşit cu autoritate, în numele lui Isus Christos, prin care cere ca o persoană sau un obiect să fie apărat împotriva influenţei diavolului şi eliberat de sub stăpânirea lui. Sub această denumire se cuprinde atât actul în sine, cât şi mijloacele folosite (de ex. ritualul exorcismului).
Acţiunea demonului asupra oamenilor
Potrivit învăţăturii Bisericii, din cauza păcatului strămoşesc, diavolul are o anumită stăpânire asupra oamenilor. Christos îl descrie pe diavol drept stăpânitor al acestei lumi (In 12, 31; 14, 30). Apostolul Pavel îl numeşte dumnezeu al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Prin lucrarea de răscumpărare a lui Christos, domnia diavolului a fost învinsă de principiu. In 12, 31: ,,Acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară". Evr 2, 14: El a luat trup şi sânge ,,ca să nimicească prin moartea sa pe acela care are stăpânirea morţii, adică pe diavol". La Judecata de Apoi, domnia diavolului va fi frântă în mod desăvârşit şi definitiv.
* ispitirea la păcat (cf. 1 Pt 5,
, ca în următoarele exemple biblice: păcatul protopărinţilor, fratricidul lui Cain, trădarea lui Iuda, tăgăduirea lui Petru, minciuna lui Anania. Prin ispitirea diavolului, voinţa omului nu este constrânsă la păcat, ci îşi păstrează libertatea naturală. Diavolul îl poate ispiti pe om numai atât cât îngăduie Dumnezeu, în Înţelepciunea lui .
* pricinuirea răului fizic (lat. infestatio).
* Un gen deosebit de atac al diavolului este posedarea, îndrăcirea (obsessio, possessio), în care spiritul rău ia în stăpânire cu violenţă trupul omului, astfel încât organele corpului şi puterile inferioare ale sufletului sunt stăpânite de el, nu însă puterile superioare ale sufletului.
În mod tradiţional, se consideră că indiciile posesiunii demonice pot fi, printre altele:
* vorbirea unei limbi necunoscute posedatului sau înţelegerea ei;
* dezvăluirea unor lucruri aflate la mare distanţă sau ascunse;
* puteri fizice anormale ţinând seama de vârsta sau condiţia persoanei respective.
Tipologia biblică a posesiunii demonice cuprinde următoarele (Willem van Dam):
* Rezistenţă puternică împotriva oricăror influenţe divine (Mc 1,24; 5,7; Mt 8,29; Lc 4,34; 8,28).
* Forţă fizică surprinzătoare (Mc 5,3s; Fapte 19,16).
* Tulburări în funcţiile organice (Mc 9,17.25; Mt 9,32ss; 12,22ss; Lc 11,14).
* Vorbirea altcuiva prin intermediul îndrăcitului (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7.9-12; Mt 8,29; Lc 4,34.41; 8,28; Fapte 16,17; 19,15).
* Rănirea propriei persoane (Mc 5,5) şi tentative de sinucidere (Mc 9,22).
* Purtare agresivă şi neliniştită, furie (Mc 1,23; 5,7; 9,18.20).
* Putere de percepţie ieşită din comun, cunoştinţe supranaturale, divinaţie (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7; 9,20; Lc 4,41; Fapte 16,17; 19,15).
* Fenomene extraordinare la plecarea demonului: crampe, strigăte, căderi la pământ (Mc 1,26; 5,13; 9,26; Lc 4,35-41; Fapte 8,7).
* Epuizare, dar vindecare perfectă după izgonire (Mc 5,15; 7,30; 9,26ss; Fapte 5,16).
În primul rând, păcatul poate "deschide poarta", în special apostazia (lepădarea de credinţă) sau recurgerea la vrăjitoare[9]. Alte cauze pot fi blestemarea din partea altor persoane sau un pact cu diavolul, prin care se dă acestuia dreptul la posesiune[10]. Însă chiar numai invocarea diavolului poate avea, uneori, acelaşi efect. Există practici oculte şi spiritiste ce orientează spre posesiune demoniacă. Totuşi, posesiunea nu este neapărat legată de vina îndrăcitului (după cum arată cazurile de sfinţi, posedaţi temporar[11]). De regulă, îndrăciţii pot fi eliberaţi numai dacă vor.
Întreaga viaţă şi acţiune a lui Christos are în vedere victoria asupra Răului. În repetatele episoade din Evanghelie în care Isus eliberează îndrăciţi, se întâmplă uneori ca boala să se îmbine cu posedarea diabolică. În plus, în opinia timpului, se atribuiau demonului şi fenomene care astăzi sunt recunoscute ca ţinând de domeniul psihiatriei. Orice boală însă este un semn al puterii Răului asupra omului, ca urmare a păcatului strămoşesc.
Totuşi, există şi cazuri foarte clare de posedare (Mc 1, 23 s; 5, 6). Posibilitatea şi realitatea posedării este arătată aşadar de mărturia explicită a lui Cristos, care a izgonit El însuşi duhuri rele (cf. Marcu 1, 23-26; Luca 8, 26-39) şi le-a dat ucenicilor săi - deci Bisericii - putere asupra duhurilor rele (cf. Mc 3, 15; 6, 7. 13; 16, 17). Aceste exorcisme, prin care Isus i-a eliberat pe unii oameni de sub puterea diavolilor, anticipează marea victorie a lui Isus asupra Satanei (Ioan 12, 31). Împărăţia lui Dumnezeu va fi definitiv statornicită prin Crucea lui Christos.
Un exorcism simplu se face la orice Botez, deoarece şi Botezul în sine cuprinde şi aspectul eliberării de păcat şi de cel care l-a instigat, diavolul. Exorcismul de la Botez îl pregăteşte pe candidat să se lepede de Satana şi să mărturisească credinţa Bisericii[15].
Există şi alte practici bisericeşti care se îndreaptă şi spre înlăturarea influenţelor nefaste, cum ar fi apa sfinţită şi postul, care încă în Biserica primară era legat de izbânda asupra diavolului (cf. Mt 17, 21).
Exorcismul solemn sau "exorcismul mare" are în vedere, în mod specific, alungarea demonilor sau eliberarea de sub influenţa diabolică a unui om posedat. El poate fi săvârşit numai de un preot care are de la Episcop licenţă expresă în acest scop. Licenţa de a săvârşi exorcisme trebuie acordată numai preoţilor care se disting prin evlavie, ştiinţă, prudenţă şi viaţă integră. Se cere ca acest exorcist să acţioneze cu prudenţă, respectând cu stricteţe normele stabilite de Biserică.
În afară de exorcismul propriu-zis, există rugăciuni care se pot recita public, de către un preot, cu permisiunea Episcopului, atunci când se consideră, după judecată prudentă, că există o influenţă satanică asupra unor locuri, obiecte sau persoane, fără a se ajunge la stadiul unei posesiuni propriu-zise. Exemplu: Exorcism împotriva satanei şi a îngerilor răzvrătiţi; în limba latină: Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos
Pe lângă aceasta, există rugăciuni care pot fi recitate în particular de către toţi credincioşii, atunci când au motive întemeiate să considere că sunt supuşi la influenţe diabolice. Un exemplu de astfel de rugăciune este următoarea invocaţie către Arhanghelul Mihail:
Sancte Michael Archangele, defende nos in proelio; contra nequitiam et insidias diaboli esto praesidium. Imperet illi Deus, supplices deprecamur: tuque, princeps militiae caelestis, satanam aliosque spiritus malignos, qui ad perditionem animarum pervagantur in mundo, divina virtute in inferno detrude. Amen.
Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă; împotriva răutăţii şi a curselor diavolului fii-ne ocrotire. Ne rugăm cu umilinţă să-l certe pe el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oştirii cereşti, pe satana şi pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgoneşte-le în iad prin puterea dumnezeiască. Amin.
Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorciştilor preferă să-l folosească pe cel vechi):
* pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie şi celebrarea Sfintei Liturghii
* Litania tuturor Sfinţilor
* Tatăl nostru
* Psalmul 53/54[19]
* rugăciune de eliberare
* poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-şi dezvăluie numele şi momentul în care va ieşi, precum şi de a nu-i mai dăuna posedatului
* Citiri din Evanghelie: In 1, 1-14[20]Mc 16, 15-18[21]Lc 10, 17-20[22] Lc 11, 14-22[23]
* Rugăciune pentru a cere puterea de ataca demonul
* Punând stola (patrafirul) pe gâtul îndrăcitului, mâna dreaptă pe capul lui şi făcând semnul crucii pe fruntea şi pe pieptul acestuia, precum şi asupra celor de faţă, preotul rosteşte 3 exorcisme, prin care se porunceşte diavolului să iasă din posedat, făcându-i loc lui Christos, şi să nu se mai întoarcă. Acestea pot fi repetate de mai multe ori, până la eliberarea completă
* Alte rugăciuni folositoare: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie,[24] Crezul, Magnificat (Lc 1, 46-55),[25] Benedictus (Lc 1, 68-79),[26] Slavă Tatălui, Simbolul atanasian, Psalmii 90, 67, 69, 53, 117, 34, 30, 21, 3, 10
* Rugăciune după eliberare, pentru ca spiritul rău să nu mai aibă putere asupra celui eliberat[27]
Înainte de a celebra exorcismul, este important să se stabilească dacă este vorba de o prezenţă a diavolului şi nu de o boală psihică, a cărei îngrijire este de domeniul ştiinţelor medicale.
Pe de o parte, concepţia raţionalistă potrivit căreia posedaţii de care vorbeşte Biblia ar fi fost doar bolnavi trupeşte şi sufleteşte şi că Isus s-ar fi adaptat la credinţa în diavol a poporului iudeu, nu se poate concilia cu demnitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu adevărul şi sfinţenia Fiului lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, la presupunerea unor influenţe demonice, trebuie evitată credulitatea facilă necritică tot atât de mult ca şi concepţia raţionalistă. Dat fiind că provocarea unui rău fizic este o formă ieşită din comun a influenţei diabolice, mai întâi trebuie verificat dacă nu cumva efectul se poate explica prin cauze naturale. Tendinţa exagerată de a considera orice manifestări ciudate drept lucrări ale diavolului a dus, spre sfârşitul Evului Mediu, la tristele devieri ale vânătorii de vrăjitoare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Exorcism
Acţiunea demonului asupra oamenilor
Potrivit învăţăturii Bisericii, din cauza păcatului strămoşesc, diavolul are o anumită stăpânire asupra oamenilor. Christos îl descrie pe diavol drept stăpânitor al acestei lumi (In 12, 31; 14, 30). Apostolul Pavel îl numeşte dumnezeu al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Prin lucrarea de răscumpărare a lui Christos, domnia diavolului a fost învinsă de principiu. In 12, 31: ,,Acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară". Evr 2, 14: El a luat trup şi sânge ,,ca să nimicească prin moartea sa pe acela care are stăpânirea morţii, adică pe diavol". La Judecata de Apoi, domnia diavolului va fi frântă în mod desăvârşit şi definitiv.
* ispitirea la păcat (cf. 1 Pt 5,
, ca în următoarele exemple biblice: păcatul protopărinţilor, fratricidul lui Cain, trădarea lui Iuda, tăgăduirea lui Petru, minciuna lui Anania. Prin ispitirea diavolului, voinţa omului nu este constrânsă la păcat, ci îşi păstrează libertatea naturală. Diavolul îl poate ispiti pe om numai atât cât îngăduie Dumnezeu, în Înţelepciunea lui .* pricinuirea răului fizic (lat. infestatio).
* Un gen deosebit de atac al diavolului este posedarea, îndrăcirea (obsessio, possessio), în care spiritul rău ia în stăpânire cu violenţă trupul omului, astfel încât organele corpului şi puterile inferioare ale sufletului sunt stăpânite de el, nu însă puterile superioare ale sufletului.
În mod tradiţional, se consideră că indiciile posesiunii demonice pot fi, printre altele:
* vorbirea unei limbi necunoscute posedatului sau înţelegerea ei;
* dezvăluirea unor lucruri aflate la mare distanţă sau ascunse;
* puteri fizice anormale ţinând seama de vârsta sau condiţia persoanei respective.
Tipologia biblică a posesiunii demonice cuprinde următoarele (Willem van Dam):
* Rezistenţă puternică împotriva oricăror influenţe divine (Mc 1,24; 5,7; Mt 8,29; Lc 4,34; 8,28).
* Forţă fizică surprinzătoare (Mc 5,3s; Fapte 19,16).
* Tulburări în funcţiile organice (Mc 9,17.25; Mt 9,32ss; 12,22ss; Lc 11,14).
* Vorbirea altcuiva prin intermediul îndrăcitului (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7.9-12; Mt 8,29; Lc 4,34.41; 8,28; Fapte 16,17; 19,15).
* Rănirea propriei persoane (Mc 5,5) şi tentative de sinucidere (Mc 9,22).
* Purtare agresivă şi neliniştită, furie (Mc 1,23; 5,7; 9,18.20).
* Putere de percepţie ieşită din comun, cunoştinţe supranaturale, divinaţie (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7; 9,20; Lc 4,41; Fapte 16,17; 19,15).
* Fenomene extraordinare la plecarea demonului: crampe, strigăte, căderi la pământ (Mc 1,26; 5,13; 9,26; Lc 4,35-41; Fapte 8,7).
* Epuizare, dar vindecare perfectă după izgonire (Mc 5,15; 7,30; 9,26ss; Fapte 5,16).
În primul rând, păcatul poate "deschide poarta", în special apostazia (lepădarea de credinţă) sau recurgerea la vrăjitoare[9]. Alte cauze pot fi blestemarea din partea altor persoane sau un pact cu diavolul, prin care se dă acestuia dreptul la posesiune[10]. Însă chiar numai invocarea diavolului poate avea, uneori, acelaşi efect. Există practici oculte şi spiritiste ce orientează spre posesiune demoniacă. Totuşi, posesiunea nu este neapărat legată de vina îndrăcitului (după cum arată cazurile de sfinţi, posedaţi temporar[11]). De regulă, îndrăciţii pot fi eliberaţi numai dacă vor.
Întreaga viaţă şi acţiune a lui Christos are în vedere victoria asupra Răului. În repetatele episoade din Evanghelie în care Isus eliberează îndrăciţi, se întâmplă uneori ca boala să se îmbine cu posedarea diabolică. În plus, în opinia timpului, se atribuiau demonului şi fenomene care astăzi sunt recunoscute ca ţinând de domeniul psihiatriei. Orice boală însă este un semn al puterii Răului asupra omului, ca urmare a păcatului strămoşesc.
Totuşi, există şi cazuri foarte clare de posedare (Mc 1, 23 s; 5, 6). Posibilitatea şi realitatea posedării este arătată aşadar de mărturia explicită a lui Cristos, care a izgonit El însuşi duhuri rele (cf. Marcu 1, 23-26; Luca 8, 26-39) şi le-a dat ucenicilor săi - deci Bisericii - putere asupra duhurilor rele (cf. Mc 3, 15; 6, 7. 13; 16, 17). Aceste exorcisme, prin care Isus i-a eliberat pe unii oameni de sub puterea diavolilor, anticipează marea victorie a lui Isus asupra Satanei (Ioan 12, 31). Împărăţia lui Dumnezeu va fi definitiv statornicită prin Crucea lui Christos.
Un exorcism simplu se face la orice Botez, deoarece şi Botezul în sine cuprinde şi aspectul eliberării de păcat şi de cel care l-a instigat, diavolul. Exorcismul de la Botez îl pregăteşte pe candidat să se lepede de Satana şi să mărturisească credinţa Bisericii[15].
Există şi alte practici bisericeşti care se îndreaptă şi spre înlăturarea influenţelor nefaste, cum ar fi apa sfinţită şi postul, care încă în Biserica primară era legat de izbânda asupra diavolului (cf. Mt 17, 21).
Exorcismul solemn sau "exorcismul mare" are în vedere, în mod specific, alungarea demonilor sau eliberarea de sub influenţa diabolică a unui om posedat. El poate fi săvârşit numai de un preot care are de la Episcop licenţă expresă în acest scop. Licenţa de a săvârşi exorcisme trebuie acordată numai preoţilor care se disting prin evlavie, ştiinţă, prudenţă şi viaţă integră. Se cere ca acest exorcist să acţioneze cu prudenţă, respectând cu stricteţe normele stabilite de Biserică.
În afară de exorcismul propriu-zis, există rugăciuni care se pot recita public, de către un preot, cu permisiunea Episcopului, atunci când se consideră, după judecată prudentă, că există o influenţă satanică asupra unor locuri, obiecte sau persoane, fără a se ajunge la stadiul unei posesiuni propriu-zise. Exemplu: Exorcism împotriva satanei şi a îngerilor răzvrătiţi; în limba latină: Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos
Pe lângă aceasta, există rugăciuni care pot fi recitate în particular de către toţi credincioşii, atunci când au motive întemeiate să considere că sunt supuşi la influenţe diabolice. Un exemplu de astfel de rugăciune este următoarea invocaţie către Arhanghelul Mihail:
Sancte Michael Archangele, defende nos in proelio; contra nequitiam et insidias diaboli esto praesidium. Imperet illi Deus, supplices deprecamur: tuque, princeps militiae caelestis, satanam aliosque spiritus malignos, qui ad perditionem animarum pervagantur in mundo, divina virtute in inferno detrude. Amen.
Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă; împotriva răutăţii şi a curselor diavolului fii-ne ocrotire. Ne rugăm cu umilinţă să-l certe pe el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oştirii cereşti, pe satana şi pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgoneşte-le în iad prin puterea dumnezeiască. Amin.
Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorciştilor preferă să-l folosească pe cel vechi):
* pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie şi celebrarea Sfintei Liturghii
* Litania tuturor Sfinţilor
* Tatăl nostru
* Psalmul 53/54[19]
* rugăciune de eliberare
* poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-şi dezvăluie numele şi momentul în care va ieşi, precum şi de a nu-i mai dăuna posedatului
* Citiri din Evanghelie: In 1, 1-14[20]Mc 16, 15-18[21]Lc 10, 17-20[22] Lc 11, 14-22[23]
* Rugăciune pentru a cere puterea de ataca demonul
* Punând stola (patrafirul) pe gâtul îndrăcitului, mâna dreaptă pe capul lui şi făcând semnul crucii pe fruntea şi pe pieptul acestuia, precum şi asupra celor de faţă, preotul rosteşte 3 exorcisme, prin care se porunceşte diavolului să iasă din posedat, făcându-i loc lui Christos, şi să nu se mai întoarcă. Acestea pot fi repetate de mai multe ori, până la eliberarea completă
* Alte rugăciuni folositoare: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie,[24] Crezul, Magnificat (Lc 1, 46-55),[25] Benedictus (Lc 1, 68-79),[26] Slavă Tatălui, Simbolul atanasian, Psalmii 90, 67, 69, 53, 117, 34, 30, 21, 3, 10
* Rugăciune după eliberare, pentru ca spiritul rău să nu mai aibă putere asupra celui eliberat[27]
Înainte de a celebra exorcismul, este important să se stabilească dacă este vorba de o prezenţă a diavolului şi nu de o boală psihică, a cărei îngrijire este de domeniul ştiinţelor medicale.
Pe de o parte, concepţia raţionalistă potrivit căreia posedaţii de care vorbeşte Biblia ar fi fost doar bolnavi trupeşte şi sufleteşte şi că Isus s-ar fi adaptat la credinţa în diavol a poporului iudeu, nu se poate concilia cu demnitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu adevărul şi sfinţenia Fiului lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, la presupunerea unor influenţe demonice, trebuie evitată credulitatea facilă necritică tot atât de mult ca şi concepţia raţionalistă. Dat fiind că provocarea unui rău fizic este o formă ieşită din comun a influenţei diabolice, mai întâi trebuie verificat dacă nu cumva efectul se poate explica prin cauze naturale. Tendinţa exagerată de a considera orice manifestări ciudate drept lucrări ale diavolului a dus, spre sfârşitul Evului Mediu, la tristele devieri ale vânătorii de vrăjitoare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Exorcism
#16
Exorcismul este un act public al Bisericii, săvârşit cu autoritate, în numele lui Isus Christos, prin care cere ca o persoană sau un obiect să fie apărat împotriva influenţei diavolului şi eliberat de sub stăpânirea lui. Sub această denumire se cuprinde atât actul în sine, cât şi mijloacele folosite (de ex. ritualul exorcismului).
Acţiunea demonului asupra oamenilor
Potrivit învăţăturii Bisericii, din cauza păcatului strămoşesc, diavolul are o anumită stăpânire asupra oamenilor. Christos îl descrie pe diavol drept stăpânitor al acestei lumi (In 12, 31; 14, 30). Apostolul Pavel îl numeşte dumnezeu al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Prin lucrarea de răscumpărare a lui Christos, domnia diavolului a fost învinsă de principiu. In 12, 31: ,,Acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară". Evr 2, 14: El a luat trup şi sânge ,,ca să nimicească prin moartea sa pe acela care are stăpânirea morţii, adică pe diavol". La Judecata de Apoi, domnia diavolului va fi frântă în mod desăvârşit şi definitiv.
* ispitirea la păcat (cf. 1 Pt 5,, ca în următoarele exemple biblice: păcatul protopărinţilor, fratricidul lui Cain, trădarea lui Iuda, tăgăduirea lui Petru, minciuna lui Anania. Prin ispitirea diavolului, voinţa omului nu este constrânsă la păcat, ci îşi păstrează libertatea naturală. Diavolul îl poate ispiti pe om numai atât cât îngăduie Dumnezeu, în Înţelepciunea lui .
* pricinuirea răului fizic (lat. infestatio).
* Un gen deosebit de atac al diavolului este posedarea, îndrăcirea (obsessio, possessio), în care spiritul rău ia în stăpânire cu violenţă trupul omului, astfel încât organele corpului şi puterile inferioare ale sufletului sunt stăpânite de el, nu însă puterile superioare ale sufletului.
În mod tradiţional, se consideră că indiciile posesiunii demonice pot fi, printre altele:
* vorbirea unei limbi necunoscute posedatului sau înţelegerea ei;
* dezvăluirea unor lucruri aflate la mare distanţă sau ascunse;
* puteri fizice anormale ţinând seama de vârsta sau condiţia persoanei respective.
Tipologia biblică a posesiunii demonice cuprinde următoarele (Willem van Dam):
* Rezistenţă puternică împotriva oricăror influenţe divine (Mc 1,24; 5,7; Mt 8,29; Lc 4,34; 8,28).
* Forţă fizică surprinzătoare (Mc 5,3s; Fapte 19,16).
* Tulburări în funcţiile organice (Mc 9,17.25; Mt 9,32ss; 12,22ss; Lc 11,14).
* Vorbirea altcuiva prin intermediul îndrăcitului (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7.9-12; Mt 8,29; Lc 4,34.41; 8,28; Fapte 16,17; 19,15).
* Rănirea propriei persoane (Mc 5,5) şi tentative de sinucidere (Mc 9,22).
* Purtare agresivă şi neliniştită, furie (Mc 1,23; 5,7; 9,18.20).
* Putere de percepţie ieşită din comun, cunoştinţe supranaturale, divinaţie (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7; 9,20; Lc 4,41; Fapte 16,17; 19,15).
* Fenomene extraordinare la plecarea demonului: crampe, strigăte, căderi la pământ (Mc 1,26; 5,13; 9,26; Lc 4,35-41; Fapte 8,7).
* Epuizare, dar vindecare perfectă după izgonire (Mc 5,15; 7,30; 9,26ss; Fapte 5,16).
În primul rând, păcatul poate "deschide poarta", în special apostazia (lepădarea de credinţă) sau recurgerea la vrăjitoare[9]. Alte cauze pot fi blestemarea din partea altor persoane sau un pact cu diavolul, prin care se dă acestuia dreptul la posesiune[10]. Însă chiar numai invocarea diavolului poate avea, uneori, acelaşi efect. Există practici oculte şi spiritiste ce orientează spre posesiune demoniacă. Totuşi, posesiunea nu este neapărat legată de vina îndrăcitului (după cum arată cazurile de sfinţi, posedaţi temporar[11]). De regulă, îndrăciţii pot fi eliberaţi numai dacă vor.
Întreaga viaţă şi acţiune a lui Christos are în vedere victoria asupra Răului. În repetatele episoade din Evanghelie în care Isus eliberează îndrăciţi, se întâmplă uneori ca boala să se îmbine cu posedarea diabolică. În plus, în opinia timpului, se atribuiau demonului şi fenomene care astăzi sunt recunoscute ca ţinând de domeniul psihiatriei. Orice boală însă este un semn al puterii Răului asupra omului, ca urmare a păcatului strămoşesc.
Totuşi, există şi cazuri foarte clare de posedare (Mc 1, 23 s; 5, 6). Posibilitatea şi realitatea posedării este arătată aşadar de mărturia explicită a lui Cristos, care a izgonit El însuşi duhuri rele (cf. Marcu 1, 23-26; Luca 8, 26-39) şi le-a dat ucenicilor săi - deci Bisericii - putere asupra duhurilor rele (cf. Mc 3, 15; 6, 7. 13; 16, 17). Aceste exorcisme, prin care Isus i-a eliberat pe unii oameni de sub puterea diavolilor, anticipează marea victorie a lui Isus asupra Satanei (Ioan 12, 31). Împărăţia lui Dumnezeu va fi definitiv statornicită prin Crucea lui Christos.
Un exorcism simplu se face la orice Botez, deoarece şi Botezul în sine cuprinde şi aspectul eliberării de păcat şi de cel care l-a instigat, diavolul. Exorcismul de la Botez îl pregăteşte pe candidat să se lepede de Satana şi să mărturisească credinţa Bisericii[15].
Există şi alte practici bisericeşti care se îndreaptă şi spre înlăturarea influenţelor nefaste, cum ar fi apa sfinţită şi postul, care încă în Biserica primară era legat de izbânda asupra diavolului (cf. Mt 17, 21).
Exorcismul solemn sau "exorcismul mare" are în vedere, în mod specific, alungarea demonilor sau eliberarea de sub influenţa diabolică a unui om posedat. El poate fi săvârşit numai de un preot care are de la Episcop licenţă expresă în acest scop. Licenţa de a săvârşi exorcisme trebuie acordată numai preoţilor care se disting prin evlavie, ştiinţă, prudenţă şi viaţă integră. Se cere ca acest exorcist să acţioneze cu prudenţă, respectând cu stricteţe normele stabilite de Biserică.
În afară de exorcismul propriu-zis, există rugăciuni care se pot recita public, de către un preot, cu permisiunea Episcopului, atunci când se consideră, după judecată prudentă, că există o influenţă satanică asupra unor locuri, obiecte sau persoane, fără a se ajunge la stadiul unei posesiuni propriu-zise. Exemplu: Exorcism împotriva satanei şi a îngerilor răzvrătiţi; în limba latină: Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos
Pe lângă aceasta, există rugăciuni care pot fi recitate în particular de către toţi credincioşii, atunci când au motive întemeiate să considere că sunt supuşi la influenţe diabolice. Un exemplu de astfel de rugăciune este următoarea invocaţie către Arhanghelul Mihail:
Sancte Michael Archangele, defende nos in proelio; contra nequitiam et insidias diaboli esto praesidium. Imperet illi Deus, supplices deprecamur: tuque, princeps militiae caelestis, satanam aliosque spiritus malignos, qui ad perditionem animarum pervagantur in mundo, divina virtute in inferno detrude. Amen.
Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă; împotriva răutăţii şi a curselor diavolului fii-ne ocrotire. Ne rugăm cu umilinţă să-l certe pe el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oştirii cereşti, pe satana şi pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgoneşte-le în iad prin puterea dumnezeiască. Amin.
Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorciştilor preferă să-l folosească pe cel vechi):
* Pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie şi celebrarea Sfintei Liturghii
* Litania tuturor Sfinţilor
* Tatăl nostru
* Psalmul 53/54[19]
* rugăciune de eliberare
* poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-şi dezvăluie numele şi momentul în care va ieşi, precum şi de a nu-i mai dăuna posedatului
* Citiri din Evanghelie: In 1, 1-14[20]Mc 16, 15-18[21]Lc 10, 17-20[22] Lc 11, 14-22[23]
* Rugăciune pentru a cere puterea de ataca demonul
* Punând stola (patrafirul) pe gâtul îndrăcitului, mâna dreaptă pe capul lui şi făcând semnul crucii pe fruntea şi pe pieptul acestuia, precum şi asupra celor de faţă, preotul rosteşte 3 exorcisme, prin care se porunceşte diavolului să iasă din posedat, făcându-i loc lui Christos, şi să nu se mai întoarcă. Acestea pot fi repetate de mai multe ori, până la eliberarea completă
* Alte rugăciuni folositoare: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie,[24] Crezul, Magnificat (Lc 1, 46-55),[25] Benedictus (Lc 1, 68-79),[26] Slavă Tatălui, Simbolul atanasian, Psalmii 90, 67, 69, 53, 117, 34, 30, 21, 3, 10
* Rugăciune după eliberare, pentru ca spiritul rău să nu mai aibă putere asupra celui eliberat[27]
Înainte de a celebra exorcismul, este important să se stabilească dacă este vorba de o prezenţă a diavolului şi nu de o boală psihică, a cărei îngrijire este de domeniul ştiinţelor medicale.
Pe de o parte, concepţia raţionalistă potrivit căreia posedaţii de care vorbeşte Biblia ar fi fost doar bolnavi trupeşte şi sufleteşte şi că Isus s-ar fi adaptat la credinţa în diavol a poporului iudeu, nu se poate concilia cu demnitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu adevărul şi sfinţenia Fiului lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, la presupunerea unor influenţe demonice, trebuie evitată credulitatea facilă necritică tot atât de mult ca şi concepţia raţionalistă. Dat fiind că provocarea unui rău fizic este o formă ieşită din comun a influenţei diabolice, mai întâi trebuie verificat dacă nu cumva efectul se poate explica prin cauze naturale. Tendinţa exagerată de a considera orice manifestări ciudate drept lucrări ale diavolului a dus, spre sfârşitul Evului Mediu, la tristele devieri ale vânătorii de vrăjitoare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Exorcism
Acţiunea demonului asupra oamenilor
Potrivit învăţăturii Bisericii, din cauza păcatului strămoşesc, diavolul are o anumită stăpânire asupra oamenilor. Christos îl descrie pe diavol drept stăpânitor al acestei lumi (In 12, 31; 14, 30). Apostolul Pavel îl numeşte dumnezeu al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Prin lucrarea de răscumpărare a lui Christos, domnia diavolului a fost învinsă de principiu. In 12, 31: ,,Acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară". Evr 2, 14: El a luat trup şi sânge ,,ca să nimicească prin moartea sa pe acela care are stăpânirea morţii, adică pe diavol". La Judecata de Apoi, domnia diavolului va fi frântă în mod desăvârşit şi definitiv.
* ispitirea la păcat (cf. 1 Pt 5,
, ca în următoarele exemple biblice: păcatul protopărinţilor, fratricidul lui Cain, trădarea lui Iuda, tăgăduirea lui Petru, minciuna lui Anania. Prin ispitirea diavolului, voinţa omului nu este constrânsă la păcat, ci îşi păstrează libertatea naturală. Diavolul îl poate ispiti pe om numai atât cât îngăduie Dumnezeu, în Înţelepciunea lui .* pricinuirea răului fizic (lat. infestatio).
* Un gen deosebit de atac al diavolului este posedarea, îndrăcirea (obsessio, possessio), în care spiritul rău ia în stăpânire cu violenţă trupul omului, astfel încât organele corpului şi puterile inferioare ale sufletului sunt stăpânite de el, nu însă puterile superioare ale sufletului.
În mod tradiţional, se consideră că indiciile posesiunii demonice pot fi, printre altele:
* vorbirea unei limbi necunoscute posedatului sau înţelegerea ei;
* dezvăluirea unor lucruri aflate la mare distanţă sau ascunse;
* puteri fizice anormale ţinând seama de vârsta sau condiţia persoanei respective.
Tipologia biblică a posesiunii demonice cuprinde următoarele (Willem van Dam):
* Rezistenţă puternică împotriva oricăror influenţe divine (Mc 1,24; 5,7; Mt 8,29; Lc 4,34; 8,28).
* Forţă fizică surprinzătoare (Mc 5,3s; Fapte 19,16).
* Tulburări în funcţiile organice (Mc 9,17.25; Mt 9,32ss; 12,22ss; Lc 11,14).
* Vorbirea altcuiva prin intermediul îndrăcitului (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7.9-12; Mt 8,29; Lc 4,34.41; 8,28; Fapte 16,17; 19,15).
* Rănirea propriei persoane (Mc 5,5) şi tentative de sinucidere (Mc 9,22).
* Purtare agresivă şi neliniştită, furie (Mc 1,23; 5,7; 9,18.20).
* Putere de percepţie ieşită din comun, cunoştinţe supranaturale, divinaţie (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7; 9,20; Lc 4,41; Fapte 16,17; 19,15).
* Fenomene extraordinare la plecarea demonului: crampe, strigăte, căderi la pământ (Mc 1,26; 5,13; 9,26; Lc 4,35-41; Fapte 8,7).
* Epuizare, dar vindecare perfectă după izgonire (Mc 5,15; 7,30; 9,26ss; Fapte 5,16).
În primul rând, păcatul poate "deschide poarta", în special apostazia (lepădarea de credinţă) sau recurgerea la vrăjitoare[9]. Alte cauze pot fi blestemarea din partea altor persoane sau un pact cu diavolul, prin care se dă acestuia dreptul la posesiune[10]. Însă chiar numai invocarea diavolului poate avea, uneori, acelaşi efect. Există practici oculte şi spiritiste ce orientează spre posesiune demoniacă. Totuşi, posesiunea nu este neapărat legată de vina îndrăcitului (după cum arată cazurile de sfinţi, posedaţi temporar[11]). De regulă, îndrăciţii pot fi eliberaţi numai dacă vor.
Întreaga viaţă şi acţiune a lui Christos are în vedere victoria asupra Răului. În repetatele episoade din Evanghelie în care Isus eliberează îndrăciţi, se întâmplă uneori ca boala să se îmbine cu posedarea diabolică. În plus, în opinia timpului, se atribuiau demonului şi fenomene care astăzi sunt recunoscute ca ţinând de domeniul psihiatriei. Orice boală însă este un semn al puterii Răului asupra omului, ca urmare a păcatului strămoşesc.
Totuşi, există şi cazuri foarte clare de posedare (Mc 1, 23 s; 5, 6). Posibilitatea şi realitatea posedării este arătată aşadar de mărturia explicită a lui Cristos, care a izgonit El însuşi duhuri rele (cf. Marcu 1, 23-26; Luca 8, 26-39) şi le-a dat ucenicilor săi - deci Bisericii - putere asupra duhurilor rele (cf. Mc 3, 15; 6, 7. 13; 16, 17). Aceste exorcisme, prin care Isus i-a eliberat pe unii oameni de sub puterea diavolilor, anticipează marea victorie a lui Isus asupra Satanei (Ioan 12, 31). Împărăţia lui Dumnezeu va fi definitiv statornicită prin Crucea lui Christos.
Un exorcism simplu se face la orice Botez, deoarece şi Botezul în sine cuprinde şi aspectul eliberării de păcat şi de cel care l-a instigat, diavolul. Exorcismul de la Botez îl pregăteşte pe candidat să se lepede de Satana şi să mărturisească credinţa Bisericii[15].
Există şi alte practici bisericeşti care se îndreaptă şi spre înlăturarea influenţelor nefaste, cum ar fi apa sfinţită şi postul, care încă în Biserica primară era legat de izbânda asupra diavolului (cf. Mt 17, 21).
Exorcismul solemn sau "exorcismul mare" are în vedere, în mod specific, alungarea demonilor sau eliberarea de sub influenţa diabolică a unui om posedat. El poate fi săvârşit numai de un preot care are de la Episcop licenţă expresă în acest scop. Licenţa de a săvârşi exorcisme trebuie acordată numai preoţilor care se disting prin evlavie, ştiinţă, prudenţă şi viaţă integră. Se cere ca acest exorcist să acţioneze cu prudenţă, respectând cu stricteţe normele stabilite de Biserică.
În afară de exorcismul propriu-zis, există rugăciuni care se pot recita public, de către un preot, cu permisiunea Episcopului, atunci când se consideră, după judecată prudentă, că există o influenţă satanică asupra unor locuri, obiecte sau persoane, fără a se ajunge la stadiul unei posesiuni propriu-zise. Exemplu: Exorcism împotriva satanei şi a îngerilor răzvrătiţi; în limba latină: Exorcismus in Satanam et angelos apostaticos
Pe lângă aceasta, există rugăciuni care pot fi recitate în particular de către toţi credincioşii, atunci când au motive întemeiate să considere că sunt supuşi la influenţe diabolice. Un exemplu de astfel de rugăciune este următoarea invocaţie către Arhanghelul Mihail:
Sancte Michael Archangele, defende nos in proelio; contra nequitiam et insidias diaboli esto praesidium. Imperet illi Deus, supplices deprecamur: tuque, princeps militiae caelestis, satanam aliosque spiritus malignos, qui ad perditionem animarum pervagantur in mundo, divina virtute in inferno detrude. Amen.
Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă; împotriva răutăţii şi a curselor diavolului fii-ne ocrotire. Ne rugăm cu umilinţă să-l certe pe el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oştirii cereşti, pe satana şi pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgoneşte-le în iad prin puterea dumnezeiască. Amin.
Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorciştilor preferă să-l folosească pe cel vechi):
* Pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie şi celebrarea Sfintei Liturghii
* Litania tuturor Sfinţilor
* Tatăl nostru
* Psalmul 53/54[19]
* rugăciune de eliberare
* poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-şi dezvăluie numele şi momentul în care va ieşi, precum şi de a nu-i mai dăuna posedatului
* Citiri din Evanghelie: In 1, 1-14[20]Mc 16, 15-18[21]Lc 10, 17-20[22] Lc 11, 14-22[23]
* Rugăciune pentru a cere puterea de ataca demonul
* Punând stola (patrafirul) pe gâtul îndrăcitului, mâna dreaptă pe capul lui şi făcând semnul crucii pe fruntea şi pe pieptul acestuia, precum şi asupra celor de faţă, preotul rosteşte 3 exorcisme, prin care se porunceşte diavolului să iasă din posedat, făcându-i loc lui Christos, şi să nu se mai întoarcă. Acestea pot fi repetate de mai multe ori, până la eliberarea completă
* Alte rugăciuni folositoare: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie,[24] Crezul, Magnificat (Lc 1, 46-55),[25] Benedictus (Lc 1, 68-79),[26] Slavă Tatălui, Simbolul atanasian, Psalmii 90, 67, 69, 53, 117, 34, 30, 21, 3, 10
* Rugăciune după eliberare, pentru ca spiritul rău să nu mai aibă putere asupra celui eliberat[27]
Înainte de a celebra exorcismul, este important să se stabilească dacă este vorba de o prezenţă a diavolului şi nu de o boală psihică, a cărei îngrijire este de domeniul ştiinţelor medicale.
Pe de o parte, concepţia raţionalistă potrivit căreia posedaţii de care vorbeşte Biblia ar fi fost doar bolnavi trupeşte şi sufleteşte şi că Isus s-ar fi adaptat la credinţa în diavol a poporului iudeu, nu se poate concilia cu demnitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu adevărul şi sfinţenia Fiului lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, la presupunerea unor influenţe demonice, trebuie evitată credulitatea facilă necritică tot atât de mult ca şi concepţia raţionalistă. Dat fiind că provocarea unui rău fizic este o formă ieşită din comun a influenţei diabolice, mai întâi trebuie verificat dacă nu cumva efectul se poate explica prin cauze naturale. Tendinţa exagerată de a considera orice manifestări ciudate drept lucrări ale diavolului a dus, spre sfârşitul Evului Mediu, la tristele devieri ale vânătorii de vrăjitoare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Exorcism
#17
Francmasoneria este societatea initiatica formata din "zidarii liberi" care incearca sa reconstruiasca,simbolic, templul lui Solomon. Templul reprezinta societatea ideala care are la baza libertatea, egalitatea si fraternitatea intre oameni.Ea este caracterizata de credinta intru-un singur Dumnezeu care este numit "Marele Arhitect".
Un francmason este "piatra cubica", adica omul eliberat de vicii si defecte, spiritul care a reusit sa supuna materia.
Asa cum este definita de Albert Pike, "Francmasoneria este supunerea umanului din om de catre Divin, biruirea poftelor si pasiunilor de catre simtul moral si de de ratiune, stradania si lupta continua a spiritului impotriva a ceea ce este material si senzual. Aceasta biruinta, cand a fost repurtata si pastrata si cand biruitorul se poate odihni pe scutul sau, incununat cu laurii victorii, este adevarata imparatie a cerurilor."
Decalogul Masoneriei este :
1) Dumnezeu este Vesnic, Atotputernic, este Intelpciunea imuabila, Inteligenta suprema si Iubirea inepuizabila.
Sa-l adori, sa-l venerezi si sa-L iubesti!
Sa-l cinstesti prin practicarea virtutilor!
2) Religia ta sa fie savarsirea binelui, pe care sa-l implinesti cu bucurie, si nu ca o datorie.
Sa te faci prieten cu omul intelept si sa-i urmezi sfaturile!
Sufletul tau este nemuritor! Sa nu faci nimic care l-ar putea degrada!
3) Sa lupti neincetat impotriva viciului!
Sa nu faci altora ceea ce nu ai vrea sa-ti faca ei tie!
Sa te supui sortii tale si sa tii aprinsa lumina intelepciunii!
4) Sa-ti cinstesti parintii!
sa-i respecti si sa-i cinstesti pe cei varstnici!
Sa-i inveti pe cei tineri!
Sa ocrotesti si sa aperi copilaria si nevinovatia!
5) Sa porti de grija sotiei si copiilor tai!
Sa-ti iubesti tara si sa te supui legilor ei!
6) Prietenul tau sa fie pentru tine un al doilea eu!
Nenorocirea sa nu te indeparteze de el!
Sa faci pentru memoria lui ceea ce ai face pentru el daca ar fi in viata!
7) Sa eviti prieteniile nesincere si sa fugi de ele!
Sa te infranezi de la exces in orice vei intreprinde!
Sa te feresti de la a savarsi ceva care sa-ti intineze memoria!
Sa nu ingadui nici unei patimi sa te stapaneasca!
Sa-ti fie invatatura patimile celorlalti!
Sa fii ingaduitor fata de greseli!
9) Sa asculti mult,sa vorbesti putin, sa actionezi bine!
Sa dai uitarii nedreptatile!
Sa rasplatesti raul cu binele!
Sa nu abuzezi de puterea sau de superioritatea ta!
Sa te feresti de vanitate!
10) Sa inveti sa cunosti oamenii, si prin aceasta, vei invata sa te cunosti pe tine insuti!
Sa cauti intotdeauna virtutea!
Sa fii drept!
Sa te feresti de vanitate!
Insa marea porunca a masoneriei este:
"Sa va iubiti unii pe altii! Acela care spune ca este in lumina dar isi uraste fratele, ramane in intuneric."
(Albert Pike - Morala si dogma)
Un francmason este "piatra cubica", adica omul eliberat de vicii si defecte, spiritul care a reusit sa supuna materia.
Asa cum este definita de Albert Pike, "Francmasoneria este supunerea umanului din om de catre Divin, biruirea poftelor si pasiunilor de catre simtul moral si de de ratiune, stradania si lupta continua a spiritului impotriva a ceea ce este material si senzual. Aceasta biruinta, cand a fost repurtata si pastrata si cand biruitorul se poate odihni pe scutul sau, incununat cu laurii victorii, este adevarata imparatie a cerurilor."
Decalogul Masoneriei este :
1) Dumnezeu este Vesnic, Atotputernic, este Intelpciunea imuabila, Inteligenta suprema si Iubirea inepuizabila.
Sa-l adori, sa-l venerezi si sa-L iubesti!
Sa-l cinstesti prin practicarea virtutilor!
2) Religia ta sa fie savarsirea binelui, pe care sa-l implinesti cu bucurie, si nu ca o datorie.
Sa te faci prieten cu omul intelept si sa-i urmezi sfaturile!
Sufletul tau este nemuritor! Sa nu faci nimic care l-ar putea degrada!
3) Sa lupti neincetat impotriva viciului!
Sa nu faci altora ceea ce nu ai vrea sa-ti faca ei tie!
Sa te supui sortii tale si sa tii aprinsa lumina intelepciunii!
4) Sa-ti cinstesti parintii!
sa-i respecti si sa-i cinstesti pe cei varstnici!
Sa-i inveti pe cei tineri!
Sa ocrotesti si sa aperi copilaria si nevinovatia!
5) Sa porti de grija sotiei si copiilor tai!
Sa-ti iubesti tara si sa te supui legilor ei!
6) Prietenul tau sa fie pentru tine un al doilea eu!
Nenorocirea sa nu te indeparteze de el!
Sa faci pentru memoria lui ceea ce ai face pentru el daca ar fi in viata!
7) Sa eviti prieteniile nesincere si sa fugi de ele!
Sa te infranezi de la exces in orice vei intreprinde!
Sa te feresti de la a savarsi ceva care sa-ti intineze memoria!
Sa nu ingadui nici unei patimi sa te stapaneasca!Sa-ti fie invatatura patimile celorlalti!
Sa fii ingaduitor fata de greseli!
9) Sa asculti mult,sa vorbesti putin, sa actionezi bine!
Sa dai uitarii nedreptatile!
Sa rasplatesti raul cu binele!
Sa nu abuzezi de puterea sau de superioritatea ta!
Sa te feresti de vanitate!
10) Sa inveti sa cunosti oamenii, si prin aceasta, vei invata sa te cunosti pe tine insuti!
Sa cauti intotdeauna virtutea!
Sa fii drept!
Sa te feresti de vanitate!
Insa marea porunca a masoneriei este:
"Sa va iubiti unii pe altii! Acela care spune ca este in lumina dar isi uraste fratele, ramane in intuneric."
(Albert Pike - Morala si dogma)
#18
Sau instrumentele de baza ale magicianului.
Armele elementale sunt cele patru instrumente de baza ale magicianului si sunt reprezentative celor patru elemente alchimice: Pamant, Apa, Aer, Foc. La atribuirea Armelor acelor Elemente s-a muncit indelung si s-a facut in urma indicatiilor date de Golden Dawn. Asocierea este urmatoarea:
Bagheta-Foc
Pumnal(athame)-Aer
Cupa-Apa
Pentaclu-Pamant
Problema cu aceasta asociere este urmatoarea: daca analizati atent, in profunzime, veti observa ca atributele celor doua arme active(bagheta si pumnalul) au fost inversate.*
Ele pot fi caracterizate precum urmeaza:
1. Pumnalul(Foc)-este facut din fier sau otel, calit sub flacara, ascutit si incisiv ca si aceasta. Cum este o arma, ii este asociat lui Marte, a carei culoare este rosu, culoarea Focului.
2.Bagheta(Aer) ca si Caduceus-ul este insemnul lui Mercur, mesagerul inaripat al zeilor. Mercur este in mod traditional asociat cu Aerul, iar patronajul calatorilor confirma inca odata atribuirea Baghetei la Aer. Bagheta este Arma lui Hod, sephirah a lui Mercur si a magiei.
3.Cupa(Apa) este evident de ce a fost atribuita apei prin simpla sa intrebuintare. Pe Copacul Vietii ea se suprapune lui Netzach care prin asocierile sale Venusiene si prin receptivitatea emotionala se imbina cu fluiditatea Apei.
4.Pentaclul(Pamant) este cel mai solid dintre arme si constitue o baza, o fundatie pentru Lucrare si pentru celelalte trei elemente. Se aseamana unui scut si este o arma pasiva si defensiva. Pentagrama care este adesea asociata Pentaclului, insumeaza uniunea celor patru elemente, la fel cum Pamantul este uniunea si manifestarea fizica a celorlalte trei elemente.
*Asta nu inseamna ca Armele nu vor functiona daca atributiile lor sunt inversate. Vor functiona foarte bine daca Consacrarea a fost bine facuta. Desi logic poate fi dificil sa snopesti pe cineva in bataie cu un pumnal si sa-l injunghii de moarte cu o bagheta.
Armele elementale sunt cele patru instrumente de baza ale magicianului si sunt reprezentative celor patru elemente alchimice: Pamant, Apa, Aer, Foc. La atribuirea Armelor acelor Elemente s-a muncit indelung si s-a facut in urma indicatiilor date de Golden Dawn. Asocierea este urmatoarea:
Bagheta-Foc
Pumnal(athame)-Aer
Cupa-Apa
Pentaclu-Pamant
Problema cu aceasta asociere este urmatoarea: daca analizati atent, in profunzime, veti observa ca atributele celor doua arme active(bagheta si pumnalul) au fost inversate.*
Ele pot fi caracterizate precum urmeaza:
1. Pumnalul(Foc)-este facut din fier sau otel, calit sub flacara, ascutit si incisiv ca si aceasta. Cum este o arma, ii este asociat lui Marte, a carei culoare este rosu, culoarea Focului.
2.Bagheta(Aer) ca si Caduceus-ul este insemnul lui Mercur, mesagerul inaripat al zeilor. Mercur este in mod traditional asociat cu Aerul, iar patronajul calatorilor confirma inca odata atribuirea Baghetei la Aer. Bagheta este Arma lui Hod, sephirah a lui Mercur si a magiei.
3.Cupa(Apa) este evident de ce a fost atribuita apei prin simpla sa intrebuintare. Pe Copacul Vietii ea se suprapune lui Netzach care prin asocierile sale Venusiene si prin receptivitatea emotionala se imbina cu fluiditatea Apei.
4.Pentaclul(Pamant) este cel mai solid dintre arme si constitue o baza, o fundatie pentru Lucrare si pentru celelalte trei elemente. Se aseamana unui scut si este o arma pasiva si defensiva. Pentagrama care este adesea asociata Pentaclului, insumeaza uniunea celor patru elemente, la fel cum Pamantul este uniunea si manifestarea fizica a celorlalte trei elemente.
*Asta nu inseamna ca Armele nu vor functiona daca atributiile lor sunt inversate. Vor functiona foarte bine daca Consacrarea a fost bine facuta. Desi logic poate fi dificil sa snopesti pe cineva in bataie cu un pumnal si sa-l injunghii de moarte cu o bagheta.
#19
Cateva lucruri esentiale :
Dezvoltarea vointei se incepe prin exercitii psihologice sau psihice si se realizeaza prin antrenarea organelor de expresie ale omului, care sunt in numar de patru: privirea, limbajul, gestul si mersul sau actiunea generala. Ori magia luand in calcul, mai presus de toate semnele exterioare ale raporturilor oculte ale lucrurilor, atribuie fiecaruia dintre aceste organe de expresie diferite instrumente simbolice, dintre care cunoasterea este indispensabila pentru student.
Astfel: oglinzile magice servesc mai ales la educarea privirii, bagheta magica si sabia (sau spada) la educarea gestului, la fel si figurile pentaculare, in mod comun numite talismane iar cercurile si marsurile vor servi la educarea ultimului dintre organele de expresie ale omului .
Text adaptat dupa :Papus - Tratat elementar de magie practica.
Bagheta magica
Pentru a indica si pentru a conduce proiectarea vointei sale , magul poseda un instrument alcatut din lemn si fier magnetic numit baston sau bagheta magica.
Aceasta bageta are ca scop acela de a conduce o mare cantitate de fluid emanata de operator sau de substantele dispuse de el pt a a avea acest efect si de a conduce proiectia acestui flluid intr-un punct determinat. Este vorba despre sustinerea fortei astrale condensata de catre operator in jurul lui. El singur nu are nici o putere misterioasa si nu face decat sa suporte reactiile fortelor fizice; de asemenea oamenii sa nu isi imagineze ca e suficient sa ai in posesie o bagheta magica pt a crea fenomene magice, un bun magician intai trebuie sa stie sa o folosesasca si sa intelega fenomenul din spatele ei.
Un operator magician expert va putea lua ca sprijin un mediator fluidic, orice bagheta compusa dintr-o substanta izolanta; deoarece aici e tot secretul .
Papus - Tratat elementare de magie practica.
Dezvoltarea vointei se incepe prin exercitii psihologice sau psihice si se realizeaza prin antrenarea organelor de expresie ale omului, care sunt in numar de patru: privirea, limbajul, gestul si mersul sau actiunea generala. Ori magia luand in calcul, mai presus de toate semnele exterioare ale raporturilor oculte ale lucrurilor, atribuie fiecaruia dintre aceste organe de expresie diferite instrumente simbolice, dintre care cunoasterea este indispensabila pentru student.
Astfel: oglinzile magice servesc mai ales la educarea privirii, bagheta magica si sabia (sau spada) la educarea gestului, la fel si figurile pentaculare, in mod comun numite talismane iar cercurile si marsurile vor servi la educarea ultimului dintre organele de expresie ale omului .
Text adaptat dupa :Papus - Tratat elementar de magie practica.
Bagheta magica
Pentru a indica si pentru a conduce proiectarea vointei sale , magul poseda un instrument alcatut din lemn si fier magnetic numit baston sau bagheta magica.
Aceasta bageta are ca scop acela de a conduce o mare cantitate de fluid emanata de operator sau de substantele dispuse de el pt a a avea acest efect si de a conduce proiectia acestui flluid intr-un punct determinat. Este vorba despre sustinerea fortei astrale condensata de catre operator in jurul lui. El singur nu are nici o putere misterioasa si nu face decat sa suporte reactiile fortelor fizice; de asemenea oamenii sa nu isi imagineze ca e suficient sa ai in posesie o bagheta magica pt a crea fenomene magice, un bun magician intai trebuie sa stie sa o folosesasca si sa intelega fenomenul din spatele ei.
Un operator magician expert va putea lua ca sprijin un mediator fluidic, orice bagheta compusa dintr-o substanta izolanta; deoarece aici e tot secretul .
Papus - Tratat elementare de magie practica.
#20
Pumnalul(Foc)
Idealistic vorbind acesta ar trebui confectionat chiar de catre magician dintr-o bucata de fier sau otel pur; cum in zilele noastre nu este atat de usor sa ne construim singuri uneletele-cum spun vechile grimoire- nu vad nicio problema daca veti incepe cu un cutit cumparat.(desi se pare ca este mai bine daca veti folosi acest cutit la producerea celorlalte unelte).
Indirect, inceperea cu aceasta unealta ne sugereaza apartenenta sa la elementul primordial Foc-"Sa fie Lumina!".
Presupunand ca magicianul a cumparat pumnalul, de preferinta cu un maner(plasele) simplu, fara ornamente, este de datoria sa ca macar sa-l graveze.
Acest lucru se poate face fie prin gravare(ca si la bijuterii cand gravezi numele iubitului pe verigheta), prin dizolvare* sau, mai putin recomandat, prin pictare.
Cea mai simpla inscriere este cea cu propriul nume magic, dar pentru cei care doresc sa o faca "profesional" ar trebui sa adauge Numele Domnului-ELOHIM-אלוהים si numele Arhanghelului elementului Foc-Mihail-מיכאל
*Acest lucru se poate face in felul urmator: Se incinge lama pumnalului si se acopera uniform cu ceara naturala(nu cu parafina) sau se poate introduce lama in ceara topita. Ideea e sa se obtina un strat fin si uniform de ceara pe toata suprafata lamei. Dupa aceea veti zgria numele sacre cu ajutorului unui cui sau ac, atent insa sa nu se sparga pojghita de ceara. Daca acest lucru se intampla, refaceti stratul.
Ulterior trebuie introdus cu atentie intr-o solutie acida sau coroziva, usor diluata(produse de curatat aragazul gen "Triumf" sau diversi dizolvanti de la Brico) si lasat in aceasta solutie pana cand aceasta va "arde" numele pe lama. Nu lasati prea mult deoarece protectia oferita de ceara este limitata, iar solutia poate incepe sa arda si pe laterala.
Dupa ce ati terminat, curatati ceara fie in apa calda fie prin incalzire si lustruiti.
Bagheta(Aer)
Eliphas Levi spune ca "Bagheta magica trebuie sa fie o ramura perfect dreapta de alun sau migdal, taiata dintr-o singura lovitura cu pumnalul magic sau cu o secera de aur, inainte de rasaritul soarelui, chiar in momentul in care arborele este pe cale sa infloreasca. Ca trebuie sa fie gaurita pe toata lungimea sa fara a o crapa sau rupe, iar in aceast canal sa fie inserat un ac lung(sau sarma) de fier magnetizat. La unul dintre capete trebuie fixata o prisma poligonala, taiata in forma de triunghi, iar in capatul opus o forma similara dar din rasina neagra.
Doua inele, unul de cupru si unul de zinc trebuie sa fie plasate la mijlocul baghetei, care mai tarziu va trebui aurita catre partea cu rasina si argintata catre partea cu prisma, delimitarea fiind cele doua inele. Ulterior trebuie acoperita cu matase fara a include insa extremitatile.
Consacrarea baghetei trebuie sa dureze sapte zile, incepand de la "luna noua" si trebuie facuta de catre un initiat care are acces la "Marea Arcana" si care are totodata o bagheta consacrata."
Cu toate astea, parerea mea este ca cel care vrea sa devina magician nu ar trebui sa intampine atatea greutati si sa complice lucrurile atat de mult. Consider suficient sa faca rost de o ramura de frasin sau de alun, cat mai dreapta posibil, sa ii dea jos scoarta(coaja) si sa o scurteze la aproximativ 40-45cm avand totusi grija ca diametrul sa fie suficient de mare cat sa poata inscrie numele sau magic cat si Numele Sacru YHVH-יהוה si numele Arhanghelului elementului Aer-Rafael-רפאל
Cupa(Apa)
Cupa este prima dintre armele inactive(pasive), Bagheta si Pumnalul fiind elemente active ale Magiei. Prin insasi forma sa sugereaza(ca si Pentaclul) ca primul ei obiectiv este receptivitatea.
In mod ideal ar trebui facuta din argint, dar o cupa de sticla va functiona foarte bine.
Trebuie inscriptionata cu numele magic al persoanei care o va utiliza, cu numele sacru El-אל si cu numele Arhanghelului elementului Apa- Gavril-גבריאל
Pentaclul(Pamant)
Pentaclul(sau si mai corect Pantaclul, deoarece nu este neaparat necesar sa aiba o pentagrama inscrisa in el) ar trebui sa fie facut dintr-un disc de zinc, piatra sau lemn. Diametrul sa fie de aproximativ 10cm cu o margine(bordura) de un centimetru.
In acest spatiu trebuie scris numele tau magic, cu literele astfel distantate incat sa fie egal departate una de cealalta si sa ocupe tot spatiul.
Pe cealalta parte(pe verso), in acelasi spatiu trebuie scris Numele Sacru Adonai-אדני si numele Arhanghelului elementului Pamant-Uriel-אוריאל
In interiorul marginii, trebuie inscrisa o pentagrama- pe partea cu numele tau magic- si o hexagrama(Steaua lui David) pe partea cu Numele Sacru.
Pentaclul simbolizeaza uniunea esentiala dintre Om si Univers,dintre microcosmos si macrocosmos, prin pentagrama si hexagrama. "Ce e deasupra e si dedesubt"- prima credinta in hermetism.
Partea pe care este folosit Pentaclul variaza in functie de ce operatiune vrei sa indeplinesti.
Sabia
Desi nu este o arma elementala, este un instrument des folosit in Magie. Trebuie spus de la inceput ca Pumnalul si Sabia nu sunt unul si acelasi lucru si nici nu pot fi folosite unul in locul celuilalt.
Desi amandoua sunt atribuite elmentului Foc si se aseamana ca si arme de lupta, Pumnalul este consacrat lui Tipareth(Soarelui) pe cand sabia aprtine lui Geburah(Marte) si nu are niciun rol in Magia Elementala nefiind folosita decat pentru lucruri mai putin obisnuite sau anumite invocari.
Desi nu este indicat, in cazul in care folositi scriere sau pictare pentru a inscriptiona fie Numele Sacre fie numele vostru magic, ar trebui sa folositi urmatoarele culori:
Foc - rosu
Aer - galben
Apa - albastru
Pamant - negru, sau in parti egale, citrin, caramiziu, verde oliv si negru
Pentru a folosi armele elementale ele trebuie consacrate, altfel nefiind decat niste obiectele in sine, nereprezentind elementele si neavind niciun efect in Lucrare.
Surse: Shah, Bardon, Regardie, Mathers-diverse lucrari
Idealistic vorbind acesta ar trebui confectionat chiar de catre magician dintr-o bucata de fier sau otel pur; cum in zilele noastre nu este atat de usor sa ne construim singuri uneletele-cum spun vechile grimoire- nu vad nicio problema daca veti incepe cu un cutit cumparat.(desi se pare ca este mai bine daca veti folosi acest cutit la producerea celorlalte unelte).
Indirect, inceperea cu aceasta unealta ne sugereaza apartenenta sa la elementul primordial Foc-"Sa fie Lumina!".
Presupunand ca magicianul a cumparat pumnalul, de preferinta cu un maner(plasele) simplu, fara ornamente, este de datoria sa ca macar sa-l graveze.
Acest lucru se poate face fie prin gravare(ca si la bijuterii cand gravezi numele iubitului pe verigheta), prin dizolvare* sau, mai putin recomandat, prin pictare.
Cea mai simpla inscriere este cea cu propriul nume magic, dar pentru cei care doresc sa o faca "profesional" ar trebui sa adauge Numele Domnului-ELOHIM-אלוהים si numele Arhanghelului elementului Foc-Mihail-מיכאל
*Acest lucru se poate face in felul urmator: Se incinge lama pumnalului si se acopera uniform cu ceara naturala(nu cu parafina) sau se poate introduce lama in ceara topita. Ideea e sa se obtina un strat fin si uniform de ceara pe toata suprafata lamei. Dupa aceea veti zgria numele sacre cu ajutorului unui cui sau ac, atent insa sa nu se sparga pojghita de ceara. Daca acest lucru se intampla, refaceti stratul.
Ulterior trebuie introdus cu atentie intr-o solutie acida sau coroziva, usor diluata(produse de curatat aragazul gen "Triumf" sau diversi dizolvanti de la Brico) si lasat in aceasta solutie pana cand aceasta va "arde" numele pe lama. Nu lasati prea mult deoarece protectia oferita de ceara este limitata, iar solutia poate incepe sa arda si pe laterala.
Dupa ce ati terminat, curatati ceara fie in apa calda fie prin incalzire si lustruiti.
Bagheta(Aer)
Eliphas Levi spune ca "Bagheta magica trebuie sa fie o ramura perfect dreapta de alun sau migdal, taiata dintr-o singura lovitura cu pumnalul magic sau cu o secera de aur, inainte de rasaritul soarelui, chiar in momentul in care arborele este pe cale sa infloreasca. Ca trebuie sa fie gaurita pe toata lungimea sa fara a o crapa sau rupe, iar in aceast canal sa fie inserat un ac lung(sau sarma) de fier magnetizat. La unul dintre capete trebuie fixata o prisma poligonala, taiata in forma de triunghi, iar in capatul opus o forma similara dar din rasina neagra.
Doua inele, unul de cupru si unul de zinc trebuie sa fie plasate la mijlocul baghetei, care mai tarziu va trebui aurita catre partea cu rasina si argintata catre partea cu prisma, delimitarea fiind cele doua inele. Ulterior trebuie acoperita cu matase fara a include insa extremitatile.
Consacrarea baghetei trebuie sa dureze sapte zile, incepand de la "luna noua" si trebuie facuta de catre un initiat care are acces la "Marea Arcana" si care are totodata o bagheta consacrata."
Cu toate astea, parerea mea este ca cel care vrea sa devina magician nu ar trebui sa intampine atatea greutati si sa complice lucrurile atat de mult. Consider suficient sa faca rost de o ramura de frasin sau de alun, cat mai dreapta posibil, sa ii dea jos scoarta(coaja) si sa o scurteze la aproximativ 40-45cm avand totusi grija ca diametrul sa fie suficient de mare cat sa poata inscrie numele sau magic cat si Numele Sacru YHVH-יהוה si numele Arhanghelului elementului Aer-Rafael-רפאל
Cupa(Apa)
Cupa este prima dintre armele inactive(pasive), Bagheta si Pumnalul fiind elemente active ale Magiei. Prin insasi forma sa sugereaza(ca si Pentaclul) ca primul ei obiectiv este receptivitatea.
In mod ideal ar trebui facuta din argint, dar o cupa de sticla va functiona foarte bine.
Trebuie inscriptionata cu numele magic al persoanei care o va utiliza, cu numele sacru El-אל si cu numele Arhanghelului elementului Apa- Gavril-גבריאל
Pentaclul(Pamant)
Pentaclul(sau si mai corect Pantaclul, deoarece nu este neaparat necesar sa aiba o pentagrama inscrisa in el) ar trebui sa fie facut dintr-un disc de zinc, piatra sau lemn. Diametrul sa fie de aproximativ 10cm cu o margine(bordura) de un centimetru.
In acest spatiu trebuie scris numele tau magic, cu literele astfel distantate incat sa fie egal departate una de cealalta si sa ocupe tot spatiul.
Pe cealalta parte(pe verso), in acelasi spatiu trebuie scris Numele Sacru Adonai-אדני si numele Arhanghelului elementului Pamant-Uriel-אוריאל
In interiorul marginii, trebuie inscrisa o pentagrama- pe partea cu numele tau magic- si o hexagrama(Steaua lui David) pe partea cu Numele Sacru.
Pentaclul simbolizeaza uniunea esentiala dintre Om si Univers,dintre microcosmos si macrocosmos, prin pentagrama si hexagrama. "Ce e deasupra e si dedesubt"- prima credinta in hermetism.
Partea pe care este folosit Pentaclul variaza in functie de ce operatiune vrei sa indeplinesti.
Sabia
Desi nu este o arma elementala, este un instrument des folosit in Magie. Trebuie spus de la inceput ca Pumnalul si Sabia nu sunt unul si acelasi lucru si nici nu pot fi folosite unul in locul celuilalt.
Desi amandoua sunt atribuite elmentului Foc si se aseamana ca si arme de lupta, Pumnalul este consacrat lui Tipareth(Soarelui) pe cand sabia aprtine lui Geburah(Marte) si nu are niciun rol in Magia Elementala nefiind folosita decat pentru lucruri mai putin obisnuite sau anumite invocari.
Desi nu este indicat, in cazul in care folositi scriere sau pictare pentru a inscriptiona fie Numele Sacre fie numele vostru magic, ar trebui sa folositi urmatoarele culori:
Foc - rosu
Aer - galben
Apa - albastru
Pamant - negru, sau in parti egale, citrin, caramiziu, verde oliv si negru
Pentru a folosi armele elementale ele trebuie consacrate, altfel nefiind decat niste obiectele in sine, nereprezentind elementele si neavind niciun efect in Lucrare.
Surse: Shah, Bardon, Regardie, Mathers-diverse lucrari