Uriasii Popular : Jidovi

[Admin]

     Uriasii sunt intalniti in mai toate culturile si credintele, de la mayasi, in biblie pana pe teritoriul Romaniei. Acestia se spune din Batrani ca sunt la fel ca noi oamenii numai ca difera inaltimea lor, acestia atingand chiar si cativa metrii inaltime. Se spune din batrani ca acestia au trait cu mult inainte noastra si ei populau Pamantul, dupa care omul a fost creat si urasii impreuna cu oamenii au trait pe acelasi Pamant. Multe legende ne spun ca acestia au coabitat iar altele ne spun ca acestia se dujmaneau pana la luptele dintre acestia. Se spune despre acestia ca puteau vorbi de pe piscul unui munte pe altul sunetul fiind atat de puternic, fiind asemuit cu tunetul. Au pasul de o posta si sunt foarte gurmanzi. Din ce reiesi din povestirile batranilor si legendele romanesti aflam ca acestia traiau la fel ca si oamenii, isi construiau locuinte, aveau gospodarii si se comportau la fel ca si noi, tot ce difera fiind dimensiunea acestora si evident si locuintele acestora. O "specie" de  uriasi ar fi Ciclopii (uriasi avand doar un singur ochi, in frunte) de care vom vorbi mai pe larg in posturile care vor urma.

     Schelete de Uriasi gasite peste tot in lume, doar o cautare pe gugal si veti gasi foarte multe imagini si articole despre acestia.   



     Una dintre legende ne spune ca Decebal i a lasat pe Uriasi sa traiasca printre oameni in pace, cu o conditie, si aceea fiind sa ii pazeasca comorile din aur din munti. Alte legende ne spun ca acestia au construit castelele din munti unde era foarte greu sa se ajunga prin acele locuri. O legenda mayasa ne spune ca uriasi au construit piramidele grandioase din acele locuri.

     Uriasii apar adesea si in Biblie, multi spunand ca fii lui Dumnezeu impreunandu se cu femeile pamantene au rezultat uriasii. In superstitiile romanesti se poate observa ca inainte de aparitia omului au existat uriasii, iar mai apoi Dumnezeu L a creat pe om, superstitiile spunand ca oamenii vor impanzi lumea si uriasii vor murii, lasandu le primilor sa locuiasca pe Pamant.

     Unul dintre cele mai raspandite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se spune din batrani ca Decebal a fost de acord sa i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu condita ca acesatia sa i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batranii care dispareau de pe acesata lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intamplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30 de ani in urma. O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de langa Ardeu, toata lumea si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice. Unul dintre ei, Aurel Florea :

- Am tot dat cu crampu' (tarnacop) pana cand am ajuns la aproape un metru adancime. Apoi am dat sa mai scoatem pamantul cu lopetile. Ne am vazut de treaba linistiti cand am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c o fi o oala cu grau de pe vremea dacilor, ori cu bani, ca s or mai gasit atatea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apo am curatat tot Pamantul cu grija. N o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cat un bostan sanatos. Ne am speriat rau de tot si l am ingropat la loc, duca care am sapat groapa mai incolo, la doi metri.

     Aurel FLorea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce v a cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace : "Sa nu aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n or mai avut cat or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre oi o murit otravit de oameni."

     Batranii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de langa Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le a ascuns intr o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata n fiu, nescrisa insa niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intamplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, afland de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s au incumetat in munti. Si au luat cu ei sabii, coase, furci si tarnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce sa si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu randul de tatal si fiul cel mare din familia Uriesilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al Uriasilor. Cu mancare la el, parintii l au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei paini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i ar fi spus celui mic :

- "Ramai tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amandoi."

     Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de Uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I a vazut pe omuleti agitandu se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sunt, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l a intins in fata lui. Infometat, micul urias nu a stat pe ganduri si s a infruptat din mancarea otravita de oameni. Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cand s a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pana acasa si i a spus mamei sale ce s a intamplat cu mezinul. Uriasa n a crezut pana cand nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i au omorat copilul au fost inghititi de Pamant, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca Pamantul. Batranii din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate, pe care, de veacuri l au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pana la urma cu 20 de ani.

     Tot asa a aparut si blestemul pe care l ar fi rostit atunci strigand mama uriasilor, blestem de care s a temut si Aurel Florea cand a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias. Ultima data cand oamenii asezati in apropiere s au intalnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aruel Florea :

     "Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cand era copil, a merc cu parintii la arat sus, pe o culme, aproape de locul in care se spune ca ar fi murit copilul de urias. Deodata a venit un urias, i a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le o zis numa' atat : Voi sinteti viermii Pamantului. Rascoliti Pamantul in alta parte, nu aici!"

Sursa articolului : http://www.dirobenelu.com/romania-pitoreasca-f6/legende-romanesti-t1174.htm

     Foarte frumos articolul si miscator in acelasi timp, adevar sau nu, ce parere aveti? In satul in care frecventam vara se spunea ca Uriasii traiau inainte oamenilor pe Pamant si ca un Potop i a decimat pe acestia, iar apoi Dumnezeu creandu l pe Om. Daca stiti si voi superstii sau povesti auzite din batrani (cea mai buna sursa) postati aici pentru a discuta cu calm si cu placere despre aceste legende si aceste fapturi superbe.