Solomonarii

[Admin]

     Cuvantul solomonar este regasit pe teritoriul Romaniei. Solomonarii se spune ca sunt oameni cu puteri supranaturale care pot controla elementele din Natura, pot calari pe Dragoni/Balauri/Zmei (ultimele doua fiinte fiind regasite in mitologia romaneasca, fiind sinonime pentru dragonul universal), ca pot zbura printre nori sau ca pot aduce pagube oamenilor din zonele rurale. Sunt mai multe relatari despre aceste personaje mitologice. Unele ne spun ca acestia vin tocmai de la poporul dac si ca sunt nemuritori, iar altele ne spun ca acestia ar fi de fapt Valvele. Despre Valve rog sa aruncati un ochi si aici : http://forum.paranormal.ro/index.php?topic=182.30 , dar despre acestea vom discuta mai pe larg in urmatoarele randuri. Se spune despre acestia ca traiesc in Natura, in mijlocul padurilor comunicand cu animalele si fiarele de prin salbaticie. Se spune ca au o putere extraordinar de mare putand controla elementele foarte usor si produce pagube enorme in randul oamenilor sau a satelor. Se spune ca acestia sunt tocmai de pe vremea stravechilor daci si ca ar fi fost vracii dacilor de demult, ei fiind nemuritori, puterea lor si aparitiilor lor fiind vazute in timpul actual. Folclorul romanesc ne spune despre acestia ca sunt barbati foarte inalti, robustii,solizi, avand uneori aspect hidos si purtand haine zdrentaroase. Se mai spune despre acestia ca stau foarte multi ani sa invete tainele magiei uneori stand sub Pamant sa invete tainele ascunse ale magiei, iar foarte putini ajungand un solomonar in adevaratul sens al cuvantului. Se spune despre acestia ca sunt Valvele care se nasc din impreunarea a doi oameni, iar Valva, este rapita si antrenata de catre solomonarii avansati, initiind Valva respectiva sa ajunga Solomonar, Valva avand inclinatii spre magia practicata de acestia. Un exemplu ar fi controlul elementelor, polimorfismul (abilitatea de a se preschimba la voie in orice animal pe care acesta doreste.)Se spune ca acestia calaresc pe balauri sau pe zmei (cele doua nume fiind sinonime pentru prea cunoscutii dragoni).

     Cateva articole preluate de pe internet, de aici : http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/solomonari.htm , in care ne spune foarte multe despre Solomonari, din vorbe ale batranilor auzite si preluate articolele, iar pentru cei interesati de acest subiect ii recomand sa arunce un ochi si pe acea pagina de mai sus pentru a citi mai multe despre Solomonari. In articolul de mai jos este vorba despre puterea Solomonarilor de a subjuga un zmeu, de a l imlanzi, putand in cele din urma sa calareasca pe acesta, Balaurul ajutandu l pe Solomonar sa arunce grindina si toate cele rele unde vede cu ochii.


Solomonar calarind un Balaur


     ,,La culme, la Ieda, acolo, or venit doi solomonari, si-or cetit, si-or cetit, pana o bolborosit apa. Si-o iesit de-acolo un zmeu. Atunci solomonarii i-or pus capastru pe cap, cu ochelari ca de cal, si-or sarit pe el. Mergeau paste sate si dadeau grindina. Ne-au spus si noua altii. Astia, solomonarii, sunt cei ce invata de toate, dar nu pot face nimica. Invata de popa, invata de ciobanie sau de batut fiara. Dar nu-i nici popa, nici cioban, nici potcoava la cal nu poate pune. Atunci sa face solomonar. Tot un fel de farmecatori is. Acum nu mai stau prin paduri si prin munti, stau la orasele mari, amestecati cu poporul care nu stie cine is. Ei stiu aduce ploaie si imprastia nouri, dar mai bine te aperi cu rugaciuni. Unde vezi norul de grindina, te rogi si il imprastii cu inchinare. Si mai poti face contra albiturii de grindina ceva: iei de la biserica cununa de spice de grau de la prapur si-o pui la icoana. Si nu-i grindina sau foc sa nu te ocoleasca. Ma-ntelegi? Sau lumina de la Pasti. Lumanarea cu care meri la Invierea Domnului o tai si o pui in casa. Si cand vine grindina o aprinzi. Ui ase face grindina, da roata si nu bate pe tine, nici pe hotarul tau. Fa asa, daca nu merge, sa vii sa-mi spui: ,,Mai Babule, m-ai mintit. Ca nu-i solomanar sa sa poata pune cu puterile Domnului. Unde-i credinta, si Dumnezeu fereste de piatra si de foc si de nenorociri. Iar noi, aici, pe sub munte, mai mult oameni cu frica lui Dumnezeu avem."


     Am gasit niste informatii, articole despre Solomonari si le am expus mai jos, fiecare putand sa isi faca o idee din ceea ce relateaza batranii si ce spun povestile batranilor despre acestia. Primul articol ne v a spune despre puterea Solomonarilor si despre acestia in general dar cel mai mult despre abilitatea acestora de a calarii si zbura pe Dragoni (Zmei, Balauri sau cum se spune mai jos Sarcani) :


Solomatul, imblanzitor de sarcani

     Povestea valvelor se apropie de sfarsit. Cade seara, si parca dinadins, Nana Chiva a pastrat pentru despartire povestea cea mai grozava: ,,solomatul" (solomonarul), vrajitorul-vrajitorilor, cel mai puternic dintre toti caciulatii care vin pe lume! Asemenea valve se nasc rar, doar la secete mari sau cand se aduna in lume prea multa dusmanie intre oameni. La ordinul ,,solomatilor" vin ,,sarcanii", acei serpi fantastici, inaripati, care traiesc numai prin ,,taurile" (lacurile) intunecate ale muntilor. Asadar, solomatul supunand sarcanul (solomonarul supunand balaurul) - una din cele mai vechi si mai complexe teme ale folclorului mitic romanesc, cu radacini in milenarele scoli de samanism, in ordinele antice ale preotilor-magicieni geto-daci, sau chiar in ,,cerul" zeitatilor uraniene, conducatoare ale furtunilor si stihiilor. La toate aceste peripetii tainice a luat parte candva, ,,pe viu", Nana Chiva. Chiar aici, in Muntii Zarandului, in satul ei drag, Varfurile. ,,Apai, sa-ti spun, mai dragu' mnieu... Sarcanu' ii un serpe care vreme de noua ani n-o vazut lumina soarelui. Noua ani! Orice serpe, daca sta noua ani de zale incheiati intr-o apa, or intr-o pestera, unde nu-i soare, se face musai sarcan. Aceia is serpi grosi, lungi, da-s serpi cu aripi. Zboara prin aer. Si numa' solomatu' poate sa-l calareasca si sa-i hie sarcanului stapan. Solomatu' ii vrajitor puternic - el umbla si iarna descult pa neaua -, ii cel mai puternic dintre tati cei nascuti cu caciula pa cap. Sa vedeti cum o fost: amu-s vreo cinspe ani de-atunci. S-o-ntamplat aicea, pa Muntele Gaina - dealu' cela mare ce se vede in fata, pa fereastra. Acolo sus, in Varfu Biharii, ii un tau mare si patrat, la care-i zace ,,Tau' Fara Fund", fiindca nimenea, oricat de-adanc s-o cufundat, nu i-o gasat niciodata capatu'. Pa malu' taului acela era acu' vreo cinspe ani multi muncitori, care lucra' la padure. Intre ei, o fost si-un cumnat de-a' mnieu, unu' Sofronie. T'ar povesti el in persoana, da' amu' el ii mort. Si el mi-o spus tat ce-o vazut. Zace ca numa' deodata, cum sta tati lemnarii in cabana lor, numa' ce vine din senin on viscol maaare!, maaare!, maaare!, care tat imburda pa copaci. Tat imburda pa copaci! Sa-ndoia copacii pana la pamant! Or iesat tati oaminii afara din cabana si numa' ce vad deasupra padurii cum sa-nalta un serpoi maaare, greoi, cu aripi, si pa el statea calare un om. Mi-o zas el, cumnatu', asta nu-i minciuna! Zace ca zburau amandoi, da' zburau halandala, sa-nvarteau pa deasupra copacilor! Atuncea, unu' dintre lemnari, mai batran, fuge catra ei si straga cat poate: ,,Maaaaa, mai sus maaa, mai sus! Tane-l mai sus maaa, ca si eu am fost doispe ani solomat, da' nu l-am lasat asa gios!...". Ceilalti s-or mirat tare cand or auzat ca tovarasu' lor o fost atatia ani solomat si nu le-o zas nimic la niciunu'. Da' acuma nu mai era, ca i se implinise ,,terminu'" de doispe ani, cat o fost el ,,hotarat" sa hie valva, si-acuma era din nou om ca tati oaminii. Si le-o esplicat la tati ca ce s-o-ntamplat, ce-o fost cu viscolu' si furtuna ceea mare. Acolo, inauntru, in Tau' Fara Fund al Biharii, acolo cresc sarcani. Si dupa noua ani, pa malu' taului o vinit solomatu' ,,stragat" din nastere sa hie solomat. S-o pus la marginea apei si-o-nceput a-l blastama pa sarcan, sa iasa afara. L-o fost blestamand sa n-aiba liniste si hodina acolo, sub ape, pana nu iese afara! Pana nu iese afara!... il blastama! il tat blastama! ,,Iesi afara!". ,,Iesi afara!". Si-atunci, numa' ce-o-nceput a bulbuci tata apa din adancu' taului, fierbea tata apa si zbura apa-n sus, pana la nori! Asta o fost furtuna pe care-o auzat-o lemnarii din cabana. Si, de la un timp, sarcanu' o iesat! Maaare, cu aripi, gros de-un meter jumatate si lung de vreo zece meteri. Ceva de spariat! O iesat afara din apa, si atunci solomatu' l-o luat in primire. La ordinu' lui, sarcanu s-o pus gios, pa pamant. Cuminte, bland. Solomatu' s-o dus si l-o legat la ochi c-o naframa, ca sa nu vada, ca daca sarcanu' vede pa inde (unde) ii si agiunge in zbor pasta sate, pantre oamini, prapad face in calea lui, sparge tat ce nimereste! Imburda copacii, sfarma tate casele, prapad face! De aceea, solomatu' l-o legat la ochi si, dupa ce l-o legat, s-o putut sui calare pa el si l-o indurumat prin vazduh, asa cum indurumi calu'. Asa l-o vazut si cumnatu-meu, Sofronie, zburand pa deasupra padurii. Si-ntatdeuna, cand iese cate un sarcan, intatdeuna ii furtuna, ceva nemaipominit! Si-atuncea tata lumea stie, din mosi stramosi, ca indeva o iesat un sarcan. Ies oaminii din ograzi, se uita la cer, scuipa in san si straga: ,,Ptiu, sarcanu'!...". No. Asa ii situatia, mai dragu' mnieu..."

     In articolul de mai sus putem vedea puterea unui Solomonar si cum devine cineva un Solomonar. Articolul de mai sus ne arata ca un Solomonar este de fapt o Valva care aceasta detine puteri magice si poate controla absolut orice din jurul acesteia. In articolele de mai jos avem expuse doua articole despre Valve, puterile Valvelor si cateva intamplari cu Valve de unde putem trage foarte multe lucruri despre acestia si putem spune ca Valvele de fapt sunt Solomonarii initiati, sau Solomonarii inainte de initiere, Valvele fiind oamenii care pot ajunge Solomonari dar care nu sunt initiate de catre adevaratii maestrii Solomonari.


Valva lupchilor

     ,,Vra sa zica, ce-nsamna valva? Unu' cu putere mare, cu ordin. Adica acolo inde-i valva lor, acolo tati s-aduna, la ordinu' lui. Daca-i valva lupchilor, atuncea lupchii s-aduna la ordinu' lui. Era aicea unu', Ilie a lu' Arsanie. O murit amu-s cativa ani. N-o fost insurat, n-o avut copchii, n-o avut casa si-o fost strain vinit in satu' nost'. Vinitic. Traia tot timpu' sangur, prin padure. Umbla p-aici, cu paru' zburlit, zdrentaros ca un cersator, si cerea de mancare pe la unu' altu', da' lumea stia ca are puteri mari si se temea de dansu'. Zacea ca-i valva la lupchi. Cerea putana mancare - numa' de post, nu de dulce - si, daca nu-i dadeai, imediat sa ducea-n padure si bauna (urla) ca lupchii, s-apai tati lupchii vineau la el. Pa urma sa preschimba si el in lupc si se ducea, si imediat iti lua din turma o oaie, or o vaca, or on porc... Imediat! Pentru ca n-ai vrut sa-i dai de mancare, sa-i faci milostenie. Eu l-am vazut, am vorbit cu omu' cela. M-o intarasat sa vad ca ce zace si cum sa poarta. Noi, pruncii, ne temeam rau de el, ca ne manca oile. Si n-o fost numa' el. Amu-s vreo douaj' de ani, o vinit la noi in sat o groaza de maramuresani care lucra la padure. Barbati tari, nu gluma. Sadeau in padure, radeau, n-aveau teama de nimic. Si tati or auzit ca-n mijlocu' codrului ii un pom maaare, gros, la care vine in fiecare sara valva lupchilor, si tati lupchii s-aduna-n juru' lui si bauna si sa musca si sa-nvartesc si sa gioaca acolo-ntre ei. Atuncea, unu' dintre maramuresani, mai obraznic, mai intapat, zace: ,,No lasa, ca maine sara ma duc eu si ma sui in pomu' acela si vad daca vin lupchii si ce fac!". Zas si facut. S-o dus omu', s-o suit in pom si o sazut acolo. Pa la miezu' noptii, o vazut cum sa strangeau lupchii tati si bauna ac'lo, ca la balamuc. Si abia la sfarsit o vinit valva si s-o bagat intre ei, fara teama. Era un om. Un om subtire, span, om ca tati oaminii. Da' de la un timp, s-o-ntors asa, de cateva ori pasta cap, si s-o facut lupc. Maramuresanu' din copac vedea tat. L-auzea pa lupc cum graia cu glas de om si cum le-o data ordin la tati: ,,Tu mei acolo, tu mei acolo, tu faci asa, tu faci asa!...". Si numa' la urma zace catra ultimu' lupc: ,,Tu nu mei nicari, tu in noaptea asta ai sa manci pe-aista care-i in pom!". Sus, in copac, omu' o-nghetat. Nu s-o dat gios din pom, pana ce n-o plecat lupcu' care dadea roata subt el. S-o dus inspaimat la ceialalti maramuresani si le-o zas ce-o patat, c-o sa-l mance in noaptea asta lupcu'. Aia o ras tati: ,,N-ai treaba, ca noi te punem in mijlocu' nost' si nu poate nicicum sa treaca la tine. Doar nu ne temem noi atatia barbati de-un sangur lupc!...". S-or culcat tati in juru' omului si, cand s-or sculat dimineata, omu' nu mai era nicari. I-or gasat lesu' mancat la cativa kilometeri, departe, in padure... Eu i-am vazut pa maramuresanii aceia cand s-or intors in sat. Era tristi, cu capu-n pamant, si-or povestit tat, asa cum v-am spus. Cine-o avut atunci urechi de auzat, o auzat... Si-o stiut sa se pazasca. Azi, lumea ii tot mai rea, nu mai tane sama de cele ,,nevazute". Nu-i vorba, si-acuma li-i frica la tati de valve, da' mai degraba le-ar omori, decat sa le faca milostenie. Ca daca le faci milostenie, ele te lasa-n pace, nu-ti manca nimic din turma. O fost, amu-s vreo cinci ani, aicea in sat, o femeie saraca si-avea o fatuta. O fatuta frumoasa foc, cu paru' bucalat, ca un inger era. Si se stia ca fatuta-i valva la lupchi. Ea umbla sangura, sarmana, din casa-n casa, si cerea o tirica de mancare de la oamini, da' oaminii nu-i dadeau. Sara, fatuta iesea afara din casa si se ducea salbatica departe, spre Avram Iancu, intr-o padurice, si statea acolo sangura, in paduricea ei. Odata, doi barbati or urmarit-o. Si zace ca, imediat cum o agiuns in hotaru' paduricii, fatuta s-o-ntors de trii ori pasta cap pa iarba si n-o mai vazut-o nicicum. O disparut! Si ei n-or mai apucat sa vada daca s-o facut lupc. Da' a doua zi, s-o dus tat satu' la ea, o scos fatuta din casa si i-o deschis gura cu forta. Or gasat oaminii carne vie si par de salbataciune intre dinti, la fatuta. Atuncea s-o maniat satu' si le-or alungat din casa lor, si pa fatuta, si pa mama ei. Pa fatuta or internat-o la o casa de copchii. Pa femeie or dus-o departe, i-or cumparat alta casa si n-o mai lasat-o sa se apropie de sat niciodata. Azi, lumea nu mai giudeca drept, nu mai ia sama la pacatele parintilor. Dar eu, cand ma gandesc la tate valvele pa care le-am vazut in viata mea, parca ma cuprinde olecuta si mila..."

     Articolul de mai jos este un alt exemplu de Valva, de data aceasta se vorbeste despre Valva Vacilor, unde cele spuse mai jos vor vorbi de la sine :


     Nana Chiva trage putin perdeaua ferestrei si, brusc, isi aminteste de Lucreta, femeia-valva de care-mi spusese la inceput. Singura valva care mai traieste si acum in sat, printre oameni. ,,Sede aci, inde vezi coperisu' 'cela. O luat-o in tanere un om, mai la deal de mine. Da' ea nu sta in casa. Daca sede in casa, doua ceasuri intr-o zi. Ea pleaca! Tat pleaca sangura, salbaticita, pa imasuri, sus, pa munti... O vazut-o oaminii, zdrentaroasa, cum merge sangura pa pajisti si sa pune-n genunchi si suge laptele de la vaci, tot asa cum sug vitaii. Pune gura acolo, la uger, si suge! Vineau femeile sara, de la imas, si-o vedeau pa ea, despletita, cum urca. Si numa' se trezea cate una dimineata, ca vaca ei nu mai are lapte, ca ugeru' ii tat stors, ca tat laptele-i supt. Da' si la vaci le place de valva lor. Vacile o iubesc! Ca Lucreta le dezmiarda si le mangaie, si le pupa, s'apai tate vacile di pa imas rag dupa ea, sa urce la ele. Ele rag, si ea sa duce! Are tot infatisare de femeie, da' nu mai stie de ea, se poarta ca si o vaca. Pa mine m-o interesat, am fost la ea in casa, am vorbit cu dansa si cu nepoata-sa. Are o nepoata care o spala, o curata, o cheaptana. Si nepoata ei mi-o zas c-o vazut-o odata in pchelea goala-goala, cand o spala, si ca are in spate coada atata! Subtare, lunga cat palma, si la varfu' cozii, si-ncoace, si-ncoace, ii in trei codite. Asta stiu de la nepoata ei si asta-i sigur ca ii adevarat. Asta ii valva vacilor! Si ea traieste si acuma, in ziua de azi, pantre noi..."

Sursele articolelor :

http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/solomonari.htm
http://www.spiritelenaturii.go.ro/folclor/valve.htm

     Cei care vor sa afle mai multe despre Valve si Solomonari pot citi si celelalte articole despre acestia, articole preluate de la vorbele batranilor si din credintele acestora in fortele Solomonarilor.