Spiritele Naturii

[Heru]

                                                                         Spiritele Naturii

Am deschis acest topic pentru a discuta cu voi despre multitudinea de entitati care traiesc in alte dimensiuni si care sunt strans legate de elemente naturale cum ar fii apa, pamantul, pietrele, copacii si asa mai departe. Aceste entitati au fost denumite simplu, spirite ale naturii unde in aceasta categorie fac parte si elementalii. Elementalii sunt entitati care locuiesc in interiorul Elementelor (Pamant, Apa, Aer si Foc). Acestea 4 sunt cele mai importante elemente, elemente primordiale si cele mai cunoscute de marea majoritate. Mai sunt si alte elemente cum ar fi Vantul, Electricitatea, etcaetera.

Cati dintre voi a scapat din mijlocul orasului poluat si a facut o scurta plimbare prin natura si a observat ca odata ce au patruns in acea lume de basm s au schimbat radical : au scapat de stres, negura ce impanzea mintea a disparut ca prin minune, s au relaxat si s au simtit foarte comfortabil ? Cati dintre voi simte imbratisarea calduroasa a naturii si cati dintre voi a observat ca intr o padure sunt priviti de ochi invizibili ? Toate acestea se intampla nu numai datorita impactului naturii asupra corpului uman ci si datorita unor entitati.

Multi considera ca elementalii sunt entitati care nu poseda constiinta si acestea fac si bine dar si rau in acelasi timp, altii spun ca sunt deasupra regnului uman dar mai involuate decat ingerii din Biblie. Eu le consider ca fiind entitati care se afla intr o alta dimensiune diferita de a noastra, dar fiind asemanatoare cu omul din anumite privinte.

Voi incepe sa scriu despre cateva entitati care populeaza cele patru elemente.

                                                                         Elementalii Pamantului

In categoria aceasta fac parte Zanele, Gnomii si Piticii acestia fiind cei mai cunoscuti. Zanele sa nu fie confundate cu elementalii Aerului, este o diferenta.

Zanele

Cu totii am auzit despre zane care le intalnim in diferite basme, legende care mai de care mai fantastice si mai frumoase. Acestea au aspect uman (nu neaparat cum le vedem in imagini de pe internet, filme, sau ca detinand o pereche sau mai multe de aripi), inaltimea variaza intre dimensiunile unui deget si ale unei persoane normale. Sunt influentate de Luna (ca si oamenii) si pot fi vazute dansand pe pajisti curate departe de ochii oamenilor (vezi Sanziene, Ielele). In unele traditii populare, cercurile formate in special din ciuperci se crede ca sunt formate de horele Zanelor, ca si la romani dansul Ielelor (o "specie" de zane). Multe superstitii spun ca aceste zane pot aduce beneficii oamenilor dar de asemenea pot arunca si blesteme asupra lor. De fel daca desacralizezi un lucru sacru (padurea spre exemplu) poti pleca de acolo cu dureri de cap, vlaguit, etc. Aceste entitati iubesc foarte mult copii, putand sa ii calmeze, sa ii faca sa rada, sa ii proteje daca se ratacesc prin locuri necunoscute sau sa ii scape de anumite boli.Sunt atrase de parfumuri, dulciuri, fructe proaspete si de o companie placuta, ceea ce oamenii nu prea le ofera din pacate. O legenda spune ca acestea sunt conduse de catre regina lor Titania si consortul acesteia si ca regatul acestora este in Taramul Subteran. Povesti sau nu...nu vreau sa ma pronunt, dar ce stiu este ca orice poveste are un strop de adevar in ea.

 
            Titania - regina zanelor

Gnomii

Gnomii sunt ca niste pitici care au aspect aproape uman, iar din cauza aspectului lor oamenii se pot speria, culoarea care le predomina aspectul este cel pamantiu, maro, negru sau caramiziu inchis. Marimea lor difera la fel ca in cazul zanelor, acestia putand avea si inaltimi mai mari. Sunt foarte zburdalnici, niciodata "nu au stare" si rad copios pe seama celor care incearca sa ii caute cu inversunare. Se pierd cu firea foarte repede si pot fi foarte rautaciosi, ca in cazul demonilor ei pot face rau fara sa isi dea seama, de aceea recomand sa nu se invoce sau cauta astfel de entitati, deoarece pot fi foarte periculoase si de multe ori nu mai poti scapa de ei.


   
Piticii

Piticii sunt o varietate de gnomi, acestia fiind mai pasnici de fel. Dupa cum li se spune, inaltimea lor nu depaseste niciodata un metru, de fel avand inaltimea de un cot sau o palma. Acestia traiesc mai mult prin zonele rurale sau prin preajma, prin gospodariile oamenilor, si pot fi vazuti dimineata inainte de rasaritul soarelui printre florile din gradina.

                                                                         Elementalii Apei

In aceasta categorie intalnim Sirenele, Nimfele, Ondinele si Nereidele. Acestea sunt strans legate de mari si oceane (Sirenele, Nereidele,Ondinele) si rauri (Nimfele, Ondinele)

Sirenele

Sirenele sunt spirite care traiesc in mari si oceane si pot fi vazute rareori la suprafata. Descrierile sunt diversificate (grecii le vedeau ca fiind Pasari mari cu cap de om), iar de cele mai multe ori sunt descrise ca fiind entitati feminine cu bust uman si coada de peste. Acestea sunt intalnite de la povestile scotiene pana la credintele haitiene. Acestea sunt spirite pasnice, care atrag oamenii prin cantecul lor, ghideaza oamenii care navigheaza pe mare si pe ocean, ajuta naufragiatii. Pot ajuta oamenii in ritualuri de purificare, protectie, linistirea si limpezirea mintii si a sufletului, etc. Dimensiunile lor difera ca in cazul gnomilor (vezi Noctilucele) dar de cele mai multe ori sunt vazute ca avand dimensiune naturala. O veche legenda spune ca Sirenele au oferit Acvamarinul (cristal) pamantenilor.



Nereidele

Nereidele sunt spirite care o escortau pe zeita Afrodita. Acestea guverneaza in Marea Mediterana si se spune ca traiesc in grotele subacvatice. Sunt de obicei infatisate ca fiind spirite feminine imbracate in voaluri semi transparente si vaporoase.

Ondinele

Cuvantul Ondina vine din latinescul "Unda" care inseamna "val".  Locuiesc in rauri, in special in zonele in care se produce cascade sau unde raul curge printre stanci. Se pot vedea si in valurile marii sau al oceanelor uneori fiind reprezentarea valurilor. Traiesc pe malurile marii in zone mai ascunse. Au forma difuza dand impresia de fragilitate si feminitate, dar uneori aparentele insala. Vezi mitologia greceasca.

Nimfele

Numele provine din grecescul "nymphe" si din latinescul "lympha" care inseamna "apa". Acestea sunt strans legate de lacuri, rauri, izvoare chiar si fantani. Sunt asemanatoare cu frumusetea si erotismul Ielelor din folclorul romanesc. Pot fi foarte bune dar te pot trage si in mrejele lor, fiind foarte rautacioase si capricioase. Sunt experte in lucrari magice, pietre pretioase.



                                                                         Elementalii Aerului

In aceasta categorie fac parte Silfii si prea cunoscutii Elfi.

Silfii

Silfi traiesc in exclusivitate in aer, sunt foarte greu de perceput din cauza faptului ca sunt instabili, avand miscari foarte rapide. Doar chipul poate fi vazut ca fiind uman, corpul fiind indescifrabil. De multe ori sunt vazuti ca detinand o pereche de aripi sau mai multe, aripile fiind de o frumusete rapitoare si asemanatoare ingerilor. Nu stau niciodata locului si alearga incontinuu.


Elfii

Elfii nu sunt personaje asa cum se gasesc prin cartile de copii sau filme (Stapanul inelelor) si sunt foarte usor confundati cu zanele, elementali ai Pamantului.

De obicei traiesc in jurul florilor, copacilor (in special in si imprejurul coroanei) si de obicei au forma de fluturi superbi si nemaivazuti. Copiaza infatisari umane, atat feminine cat si masculine. Au puteri de vindecare si sunt foarte energici. Obisnuiesc sa danseze in cerc in aer si sa imprastie un miros rapitor. Acestia sunt foarte mici, dimensiunile fiind intre un deget si o palma. Sunt foarte gratiosi si de multe ori pot fi vazuti dormind sau ascultand sunetele Naturii.



                                                                         Elementalii Focului

In aceasta categorie fac parte Salamandrele si Baziliscul
 
Salamandrele

Acestia sunt singurii elementali care cred ca nu au forma umana (la fel ca si Baziliscul).Sunt vazute ca avand doua sau trei perechi de picioare. Acestia sunt stransi legati de elementul Foc, putand fi vazuti in focuri mari. Sunt foarte periculoase acestea atacand sistemul nervos al omului. Marimea lor difera de la cativa centimetru la metri.



Baziliscul

Nu stiu sigur daca face parte din categoria elementalilor dar eu il pun.

Baziliscul (Vazilisc, Vasilisc, Basilisc) este o reptila fabuloasa fiind vazut ca avand combinatie de cocos si sarpe, putand ucide pe orice cu privirea sa dar si cu respiratia. Multe povesti spun cum acesta poate lua nastere dintr un ou de gaina clocit de un sarpe sau o broasca raioasa, si acestea difera de la credinta la credinta.



Cam atat a fost spus pe scurt despre spiritele Naturii si Elementali. Rog administratorul forumului si/sau moderatorii sa mute topicul in alta parte, eventual sa deschida o sectiune cu numele "Creaturi mitologice" daca se poate, cum a fost deschis si pe forumul anterior, deoarece aici nu cred ca este locul lui potrivit, la sectiunea Demonologie, chiar daca unii ar fi foarte multumiti sa vada cum aceste entitati se numesc demoni.

[bookworm]

Daca nu gresesc acelasi material l-ai postat si pe ,,vechiul" forum doar ca imaginile difera un pic.

[Heru]

Da, intr adevar, este aproape acelasi. Si imaginile sunt aceleasi dar cu cateva adaugiri.

[bookworm]

Dar ce poti spune/gasi referitor la creaturile din mitologia autohtona?

[sakura]

Cumva acesti elementali se gasesc in hermetism?

[IulianCC]

Cumva acesti elementali se gasesc in hermetism?

In cartea lui Bardon te invata cum sa ii creezi!!!!

[Heru]

In cartea lui Bardon te invata cum sa ii creezi!!!!

Este foarte periculos sa creezi entitati voluntar, plus ca pentru a ajunge la acel nivel trebuie sa parcurgi toate etapele si nivelele din practicile expuse de Bardon in cartea sa, in sens contrar acest lucru iti poate fi fatal.

[Heru]

Dar ce poti spune/gasi referitor la creaturile din mitologia autohtona?

Voi incepe sa scriu putin despre unele dintre cele mai cunoscute creaturi din mitologia romaneasca, si acestea fiind Ielele.

Ielele

Ielele sunt zane intalnite in mitologia romaneasca, foarte raspandite prin superstitii, cel mai frecvent sunt descrise ca niste fecioare foarte seducatoare cu puteri magice, fiind asimilate foarte mult cu Nimfele, Sirenele, Dryadele sau Naiadele. Acestea locuiesc in cer, in paduri, in pesteri, in munti sau in stanci, pe malul lacurilor si a raurilor, si putand fi vazute peste tot, in special la rascruci de drumuri, in preajma locurilor parasite. Se spune din batrani ca acestea apar noaptea cand Luna este plina, ca si zanele fiind influentate de Luna plina, le place sa danseze la fel ca acestea din urma pe pajisti curate, in hora, aceasta hora fiind denumita popular "Hora Ielelor" sau "Jocul Ielelor", iar adesea superstitiile spun ca in locul in care s a jucat "Hora Ielelor" v a fi ca si ars si in forma de cerc (vezi "Inelele Vrajite" sau "Cercul Zanelor" din diferitele superstitii scandinave, englezesti...) iar in locul respectiv nu v a creste iarba mult timp, dar cand v a creste aceasta v a avea alt aspect si v a fi ocolita de catre animale. Se spune ca cine este prins in "Jocul Ielelor" acesta v a inebuni, si v a fi blestemat de catre acestea la fel ca si cei care calca in cercul facut de acestea.

Sunt adesea confundate cu Sanzienele, ceea ce este o mare diferenta. Originea lor este necunoscuta, superstitiile difera de la zona rurala la alta, unele spunand ca ar fi spirite rebele si malitioase (asta din cauza bisericii Crestine), altele ne spun ca sunt zane care traiesc prin paduri, iar eu le voi spune ca sunt o "specie" de zane, deoarece au foarte multe lucruri in comun, si le voi incadra in categoria Spiritelor Naturii; sunt entitati carora nu le place sa fie vazute cand danseaza pe jumatate dezbracate, sau auzite cand canta. Nu le place prezenta oamenilor prin preajma lor, in special atunci cand acestea isi desfasoara activitatile nocturne sub lumina Lunii. Acestea, la fel ca in cazul zanelor, le place sa se stranga (in numar impar deobicei si cel mai adesea in numar de trei; Una, cinci, sapte si cel mai mult 12 sau 13 la numar) in noptile cu Luna plina pentru a dansa si canta in hora lor pe pajistile curate unde omul nu a calcat in ziua respectiva si departe de ochii lumii. Acestea pot avea aripi ca in cazul zanelor, sau nu, putand brazda cerul cu o viteza impresionanta.



Le place sa stea noaptea in fantani, si sa bea apa din acestea, iar cei care beau dupa Dansele se vor pocii sau imbolnavii, la fel si cei care lasa noaptea afara apa sau mancare nesupravegheata. Unul dintre pomii lor preferati este Nucul, iar de obicei pe cine prinde dormind sub pomul lor sacru, acesta isi v a pierde mintile din cauza dansului pe care il fac acestea in jurul copacului. Cine le aude cantul acela v a surzi, orbi sau amuti in cel mai rau caz, de obicei aceia care aud cantecul lor si incearca sa il reproduca vor amuti pe loc. Nu le plac prezenta oamenilor rai, cu sufletul patat, legandu se de acestia. Acestea sunt de o frumusete nemaiintalnita, putand atrage orice barbat in mrejele lor, la fel ca in cazul Nimfelor. Acestea rapesc barbatii frumosi care se ratacesc, iar acestia nu mai sunt gasiti niciodata. O superstitie spune ca acestea apar barbatilor frumosi sub chip de femei tinere si seducatoare, propunandu le acestora o noapte de amor, iar daca acestia accepta, se pot transforma sub forma unor babe urate si omorandu l pe cel care a acceptat oferta Ielelor.

Originea acestui nume nu se cunoaste, acestea fiind denumite doare "Ielele" de la pronumele "ele" rostit popular, dar acestea avand si diferite nume, ca acestea : Ana, Foiofia, Bugiana, Dumernica, Lacargia, Tiranda, Magdalina, Ruxanda, Cosanziana, Trandafira; si foarte des intalnim epitete : Iele, Danse, Dragaice, Valve, Irodite, Iezme, Rusalii, Nagode, Vantoase, Frumoasele, Imparatesele, Maiestrele.

Cei care au bunici care traiesc in zonele rurale, sau cei care se duc vara pe la tara, acestia pot auzi diferite superstitii si povestiri despre aceste minunate fapturi si multi sunt cei care au auzit de blestemele Ielelor aruncate asupra oamenilor sub forma de pocituri, smucituri, nebunie, si asa mai departe. De prin toate regiunile tarii, blestemul Danselor poate fi indepartat prin descantece specifice fiecarei zone in parte (descantecele "De Maiestre", "De pocitura", "De Dansele", etcaetera), iar unul dintre cele mai bune remedii pentru a scapa de blestemul Soimanelor este acela de a dansa Calusarii pe vatamatul sau vatamata. De obicei acestea striga noaptea pe la casele oamenilor si doar cel strigat le v a putea auzi chemarea (de multe ori schimbandu si vocile) si cine raspunde la strigatul acestora v a fi pocit, isi v a pierde vederea, auzul sau pretioasa voce. Nu le plac persoanele care le desacralizeaza locurile lor sfinte si se pot razbuna foarte usor, asa ca aveti grija.

Am scris acest articol mai scurt (daca am omis ceva, sa mi se atraga atentia) pentru a vorbi impreuna despre diferitele superstitii auzite din mosi stramosi, unele mai frumoase decat celelalte, si mi ar face mare placere daca ati posta superstitii auzite de la cunostinte sau de la bunicii din zonele rurale.

Asa deci, puteti posta aici diferite povestiri, superstitii pe care le stiti si pe care le ati auzit de la alte persoane.

[Heru]

Acum voi scrie putin si despre Rusalii, fiind atat o sarbatoare din punct de vedere crestin dar si o asemanare cu Ielele si superstitiile referitoare la acestea din Urma.

Rusaliile

Rusaliile sunt sarbatorite la 50 de zile dupa Pasti timp de trei sau o saptamana diferind de la zona rurala la alta. Unele superstitii le aseamana cu entitati feminine malitioase, existand in special in vazduh si in paduri si acestea isi fac aparitia doar Vara, iar alte superstitii le asimileaza cu Ielele, Rusaliile fiind alta denumire data Ielelor.

Cuvantul Rusalii provine din cuvantul latin "Rosalia”, care inseamna "Sarbatoarea Trandafirilor".

Sarbatoarea Rusaliilor sau "Coborarea" ("Pogararea") Sfantului Duh este o sarbatoare tipic crestina care se oficiaza Duminica de la 50 de zile dupa Paste.

In Ajunul Rusaliilor se tin "Mosii de Vara" sau de Rusalii unde oamenii tin targuri si este un prilej de veselie. Se crede ca sufletele mortilor (mosilor), dupa ce parasesc mormintele in "Joia Mare" (cea de dinaintea Pastilor), se preumbla printre cei vii, inapoindu se la locul lor in Ajunul Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor, impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s au pastrat pana astazi in unele sate, dar traditiile pe parcursul timpului si odata cu modernizarea se pierd si lumea le dau uitarii, ramanand doar superstitii si povesti.

Se spune ca cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele unde acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodii. Se spune ca daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber vei fi prins sub puterea Ielelor si acestea te vor chinui. In ziua de Rusalii nu se face treaba, nu se fac treburi la camp, nu se imbaiaza, in sens contrar oamenii vor simti mania Ielelor. Cei care se scalda vor fi inecati iar cei care isi continua treburile gospodaresti vor fi smintiti, pociti sau chinuiti sau vor da foc gospodariei. Unele superstitii spun ca daca faci treaba in ziua de Rusalii, Ielele te vor ridica in vartejuri in aer si te vor inebuni sau chinuii.

Legat de Rusalii este si faimosul joc al Calusarilor, dans ritual care vine de la saritul peste foc pentru a scapa de blestemul Ielelor.  Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit "Dansul Ielelor" ce i a luat mintile, acesta fiind si singurul leac. Dansul Calusarilor este un dans pastrat din vechimi si care urmareste sa indeparteze orice urma de blestem aruncat asupra oamenilor de catre Iele.

In continuare voi scrie despre Sanziene si Dragaica pentru a se face clara distinctie dintre Sanziene si Iele, Rusalii si Dragaica.

[Heru]

Sanzienele si Dragaica

Sanzienele sunt niste entitati feminine foarte des confundate cu Ielele, acestea fiind de obicei binevoitoare fata de om. Sunt asemanatoare Ielelor, acestea traind in paduri, in vazduh, la marginea raurilor. Zilele in care acestea isi fac cel mai bine simtita prezenta sunt in "Noaptea de Sanziene" si "Dragaica". Numele acestora este compus din "Sant - ziene", "Sant" care inseamna "sfant" si "ziene" care inseamna "zana" sau "zeita". Superstitiile difera de la zona rurala la alta, iar una dintre ele ne spuna ca acestea "iau glasul Cucului", unde incepand de pe 24 Iunie, cucul nu mai canta, iar din mila, acestea ii redau uneori glasul o data sau de doua ori, dar dupa 24 Iunie, cine il aude, acela v a stii ca este semn rau si bine ar fi ca nimeni sa nu il auda.

Ultima zi de culegere a florilor de leac fiind in "Ziua de Sanziene", dupa aceasta florile incep sa isi piarda puterile vindecatoare si de obicei fetele culeg florile de Sanziene in aceasta zi pentru a le folosi in scopuri curative si vindecatoare. In "Noaptea de Sanziene" acestea pot fi vazute dansand in hora in aer deasupra caselor, lanurilor de grau sau porumb, atarna de streasina caselor. Baietii pentru a isi afla aleasa culeg o floare de Sanziene si il pun la geam in afara casei, iar Sanzienele ii aduc acestuia o suvita din parul fetei sau ceva asemanator, iar dimineata daca flacaul nu gaseste nimic se spune ca acela nu se va insura anul respectiv. Sanzienele incurajeaza iubirea dintre doua persoane care se iubesc. In "Noaptea de Sanziene" se spune ca "cerurile se deschid" iar firul care desparte lumea vazuta de cea nevazuta fiind foarte subtire, permitand entitatilor de toate felurile sa patrunda in lumea noastra. In noaptea aceasta comunicarea dintre oameni si spiritele Naturii este la apogeu, putand fi facute lucrari de dragoste, vraji si ritualuri de tot soiul, dar de preferat sa nu, deoarece este o noapte sfanta si trebuie tratata ca atare. Cu o saptamana inainte de Dragaica, eventual doua, este recomandat sa nu se scalde nimeni in rauri si lacuri, deoarece acestea din urma fiind lucruri sacre pentru Sanziene si cine pateaza apa poate suferi foarte mult de pe urma aceasta, si presupun ca ati auzit si voi destule cazuri de inec in aceasta perioada a anului si nu dupa aceasta. Am uitat sa mentionez ca, de multe ori copiii sufera, iar blestemul aruncat de Iele si de Sanziene cade pe copiii oamenilor care defaimeaza aceste lucruri sacre.

Dragaica este un ritual de origine agrara, pagana, si se mai numeste si "Cap de Vara" iar acest ritual este facut pentru a proteja culturile, si pentru a aduce prosperitate.

De obicei, in "Noaptea de Sanziene" oamenii din sat se strang si aprind focuri foarte mari pentru a marca Solstitiul de Vara, focul reprezentand Soarele si acesta din urma fiind incurajat prin buturugile aruncate in focul mistuitor, unde se mai incurajeaza fertilitatea si roadele Pamantului, aceasta noapte fiind punctul culminant in care ziua este mai lunga iar noptea mai scurta. Se observa aici elemente apartinand paganismului care s au pastrat pana in ziua de astazi, aceasta sarbatoare fiind una "legala", iar acest lucru nu a avut un impact negativ asupra simbolisticii Sanzienelor, acestea fiind considerate entitati binevoitoare. Se danseaza si se chiuie in jurul focului, iar flacaii si batranii satului dau cu biciul in rauri sau pe Pamant pentru a le imbuna pe Sanziene.

In ziua de Sanziene, dis de dimineata fetele si batranele satului se duc sa stranga roua de pe campurile curate, crezand ca acolo au dantuit Sanzienele noaptea, roua stransa fiind folosita in scopuri curative. Se fac ghirlande de flori ( Sanziana) si se arunca pe casa, iar ghirlandele care raman acestea fiind un semn de prosperitate si buna voie pentru tot restul anului. Fecioarele dis de dimineata odata cu rasaritul Soarelui se duc intr un loc necalcat de om se dezbraca si se spala cu roua care sta pe iarba Pamantului, aceasta avand un rol purificator, de energizare si de purificare a trupului si sufletului, dar nu in ultimul rand, de infrumusetare.

Acestea au fost spuse despre Sanziene, acestea fiind partea pozitiva a Ielelor si despre Dragaica, si sper sa sa faca distinctia dintre acestea, deoarece foarte des sunt confundate din pacate.

[everytime]

Cu totii ati auzit de iele mai mult sau mai putin.
In Dex definitia ielelor este : Ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, șoimanele, vântoasele, drăgaicele.
Acest subiect este folosit,dezbatut atat in muzica,filme cat si literatura.
De exemplu, Camil Petrescu are o opera intitulata ‘’Jocul ielelor’’.Aceasta este o drama,dorinta eroului de a atinge ideea de dreptate absoluta.Titlul reprezinta o metafora a ideii de dreptate in absolut fiind implicit explicitata in structura jocul ielelor - jocul ideilor. Fiinte miraculoase, ielele, il vrajesc pe cel care le-a zarit determinandu-l sa le caute la nesfarsit si sa-si gaseasca moartea in dorinta gasirii absolutului.
La baza ei stau cunoscutele mituri specifice autorului: al jocului ielelor si al patului procustian. intr-o nota care insoteste lista personajelor, autorul arata ca lucrarea este, in intentia sa, o drama a absolutului".

Regele ielelor
      de Johann Wolfgang Goethe
Dar cine goneşte prin noapte şi vânt?
Un tată călare cu fiul plăpând.
În braţe îşi ţine copilul cuprins
Şi braţul se strânge mai cald, într-adins.

- Obrazul, copile, de ce ţi-l fereşti?
- O, tată, pe-al ielelor rege-l zăreşti?
Tu nu-i vezi cununa şi coada de vrac?
- Sunt neguri copile, ce-n vânt se desfac.

"O, dragă băiete, cu mine nu vii?...
În jocuri voioase juca-vom zglobii!
Flori multe, pestriţe, se-nşiră pe plaur,
Iar maică-mea are veşminte de aur!"

- O, tată, o, tată, chiar el mi-a şoptit,
Al ielelor rege mi-a făgăduit...
- Te-alină, copile, ascultă-mi cuvântul,
Prin frunze uscate doar freamătă vântul!

"Vrei, dragă băiete, cu mine să vii?
Fecioarele mele cu drag te-or sluji,
Fecioarele mele în noapte-or cânta,
În dansuri şi jocuri te vor legăna!"

- O, tată, în preajmă-ţi să vezi tu nu ştii?
Sunt iele, crăiese, pe plaiuri pustii.
- Iubite copile, privesc în zadar,
Sunt surele sălcii, cu frunzetul rar...

"Îmi placi, chipul tău mă aţâţă... Ehei!
Te-oi lua dar cu sila, chiar dacă nu vrei!"
- O, tată, acuma mă strânge-nzecit,
Al ielelor rege nespus m-a rănit!

Părintele-n tremuri se-ntrece gonind,
Mai strâns prinde-n braţe copilul gemând;
Ajunge acasă de trudă învins,
În braţele sale copilul s-a stins.

Ielele
      de Iancu Vacarescu
 Umbre se plimbă,
    Vîntul se schimbă,
    Neguri s-adună,
    Maluri răsună,
        Chiote !
        Ţipete !
        Chicote !
        Urlete !
    Hurur brumb ! Brumb
 Trec zgomotoase
    Scrîşniri dintoase,
        Fluieră
        Relele,
        Danţeră
        Ielele !
    Hurur brumb ! Brumb !

    Cu mac pe frunte,
    Păşsesc spre munte
    În pielea goală ;
    Înghit din oală
    Prea nodoroase
    Găluşti vîrtoase ;
    Deşert pahare
    Acre, amare,
        Capul îşi
        Cleatănă,
        Trupul îşi
        Leagănă,
    Hurur brumb !

    Una e chioară,
    C-un ochi de cioară ;
    Alta spetită,
    Mult obosită ;
    Alta guşată
    Tot ceartă cată ;
    Alta bîrfeşte,
    Prea neghiobeşte ;
    Una gîngavă
    Stă pe gîlceavă ;
    Alta bogată,
    Şchioapă-ngînfată ;
    Alta calică,
    Gheboasă, mică ;
    Cea mai snovoasă
    E ofticoasă ;
    Şi cea mai bună
    E cea nebună ;
    Toate pizmaşe,
    De om vrăjmaşe.
    Neruşinate,
    Înverşunate ;
    Cît simt răcoare
    Dau din picioare ;
    Toţi dracii strigă,
    Ca să le frigă ;
    Ei lor plăcere
    Fac cum le-o cere.
    Cu draci voioase
    Zbor piste case ;
    Înfricoşate
    Trec piste sate,
    Mult mai trufaşe
    Merg la oraşe,
        Hîrîie
        Mîrîie,
        Duduie,
        Zguduie.
    Hurur brumb ! Hurur brumb !

    Tot miaurlăire !
    Tot chiuire !
    Tot de turbare
    Rîs ! Văietare !
    Hurur brumb !
    Cîrduri şi gloate
    Se car pe roate,
    Hurur brumb ! Brumb !

    Iar cînd frîng cară
    Osînd-amară !
    Foc şi pieire !
    Pe omenire !
    Hurur brumb !

    De om oricare
    Iau mădulare,
    Lipsa să-şi dreagă ;
    Cu sînge-o-ncheagă.
    Ard şi ususcă
    Orice apucă.
        Chiote !
        Ţipete !
        Chicote !
        Urlete !

        Fluieră
        Relele,
        Danţeră
        Ielele,
        Capul îşi
        Cleatănă,
        Trupul îşi
        Leagănă.
        Hîrîie,
        Mîrîie,
        Duduie,
        Zguduie.
    Hurur brumb ! Brumb !

    Iar miaurlăire !
    Iar chiuire !
    Iar de turbare
    Rîs ! Văietare !
    Hurur brumb !
II
    Baba Neacşa, Moş Crăciun
    Aşa povestesc şi spun :
    Acum zic că s-au lăsat
    Nu mai vin ielele-n sat,
    De cînd un unchiaş bătrîn
    A învăţat pe român,
    Să nu puie lor prinos
    Cîte-o roată de prisos,
    Precum ei obişnueau
    Pe streaşină de puneau ;
    Acum caru-l pun întreg
    De lemn ce-ntr-adîns aleg.
    De atunci nu b]ntuiesc
    Decît lăcaşul popesc,
    Casa de proprietar,
    Unde n-au pe străşini car ;
    Ş-acasă pe la zapciu
    Des s-aude vai ! şi chiu !
    Iele prin oraşe fac
    Năravul lor după plac.
    Mîini, picioare nu răpesc,
    Nici alt mădular trupesc ;
    Acum pe unde se duc
    Numai creierii usuc ;
    Cînd îşi frîng caru ş-îl dreg
    De minţi de oameni se leg.
    Aleşi preoţi, dregători,
    Prezidenţi, judecători,
    Coconaşi mai însemnaţi
    Pe drum rămîn fermecaţi.
    Şi matroane vor, nu vor
    Se fac astfel jertfa lor.
    La aşa împrejurări
    N-auzi decît văietări !
    Norodul se plînge mult,
    Stăpînii vrăjiţi n-ascult,
    Stau ţepeni, grei, ca de plumb ;
    Prea rar răspund: hurur brumb.
III
    Asta-a bătrînilor povestire
    De pricini multe-mi dă tălmăcire.
    Cunosc acuma a cui e vina,
    De ce zănatică-mi e vecina,
    Ce rochi tot cumpără şi rochi nare ;
    Via, moşia-şi dă spre vînzare.
    De ce neomul ia nărăvire
    Recunoştinţa a-i fi pieire.
    De ce la doctori nu găsim vină
    Cînd ne omoară cu iod sau chină
    De ce moş popa citind pe carte
    Altele spune băsniri deşarte.
    De ce la poşte cui nu aflarăm,
    Ci cu birjarii pe drum plecarăm.
    De ce găsirăm în cîrmuire
    Loc de ispravnic, om în uimire,
    Avînd întocmai asemănare
    Cu sfrejit iepure-n leşinare !
    Crezul dodată c-înnebunise,
    Căci boier mare îl coconise ;
    Cocon numindu-l, mintea-i zburase ;
    Ielele hîrca-i goală lăsase.
    Pe din afară iele-o pîrliră,
    De păr cu totul îl jăfuiră.
    Dar nu e-n stare nimeni s-înşire
    A înielirii lui însuşire.
    Cui nu e milă, vrînd să s-încrează,
    Cînd joacă bietul, vie să-l vază !
    Auză-i jalea ! îşi spune doru :
    De copii boala i-a dat amoru.
    Văzînd nu vede, urechi de are
    Tot le lungeşte spre îngîmfare.
    Numai rău ! Doamne, milă să-ţi fie
    D-înviforat-aşa sămeşie !
    Ielele, ielele sînt de vină
    C-a rămas mintea aşa puţină !
    D-asta românu rămase moale
    Ca cel ce zace de mii de boale ;
    Se zmreduiră de cusuraşe
    Şi orăşalele ca oraşe.
    Şi astă boală ia drum, fireşte,
    Precum ia drumul boala în peşte,
    Făr-a fi unu măcar să poată
    Să-şi ia căciula, să dea în gloată,
    De loc nădejde nu mai rămîne,
    Căci cad ca muşte, bătrîni, bătrîne ;
    Ş-întrec pe tineri la nebunie.
    Tot mă mir doctor cine-o să fie ?
IV
                Literaţii
    Voi carii sunteţi îmboldiţi
    Spre-a artelor cultură,
    Şi asudaţi, şi vă trudiţi
    Muncind literatură !
    Tot spini sădiţi, tot stînci săpaţi ;
    Rod vouă nu se coace !
    Oare de cine v-însuflaţi
    D-un sfert de vac încoace ?
    Acele care danţu-ntind,
    Pe lîngă voi, cucoane
    Sînt coconiţele din Pind :
    Dar s-au nuntat ş-au toane.
    Ele d-Apolon îşi bat joc :
    Carpaţii şi Caucazii
    Le dau de lăcuinţă loc,
    Şi dafini le sînt brazii.
    Bucegiul l-au pe Elicon ;
    De cînd se pripăşiră,
    De răcnet glasul lor ia ton,
    Urîte-mbătrîniră.
    Moşnegi cum mi-au împărtăşit
    Ascunsa lor ştiinţă,
    Din număr eu am bănuit
    A ielelor fiinţă.
    Buna, nebun-am cunoscut
    Şoptindu-mi la ureche :
    — „Muzele-aşa ne-am prefăcut,
    În oameni băgăm streche !
    Şchioapa le-arată mincinos
    Izvor de bogăţie :
    Mulţi limbii-n loc ai da folos,
    Dau şchioapă Românie.”

Muzica: Cargo "Ziua vrajitoarelor"
            Loredana "Lele"
           Tiarra"Ielele"
....si ar mai fi,dar nu vreau sa ma lungesc...

[everytime]

Superstitii :
  "Luatul din iele" -cine vedea ielele dansand,sau le vorbea sau mergea la ele ramanea pocit
                           -cine le aude cantand ramane surd
                          -locurile in care danseaza raman arse de foc,iarba nu mai creste
                          -cine nu le raspunde la chemare,ramane mut
                          -te poti apara de ele purtand 3 catei de usturoi la brau
                         -se spune ca locuies in varf de munte,intr-un loc ascuns numit "palatul ielelor",iar portiile acelui palat nu pot fi deschise decat cu planta numita "iarba fiarelor" care descuie orice incuietoare;In Maramures se spune despre haiducul Pintea ca avea "iarba fiarelor" pe care o primise de la moasa lui;
depinde de actiunea lor in vis - te ajuta
- apelezi la ea - sau iti face rau? Simti ca nu mai ai controlul asupra problemelor tale, ori au devenit prea mari si ti se pare ca esti sub influenta unor ghinioane, ori dai vina pe alte forte, pentru ca nu-ti poti recunoaste vina la greselile comise. Daca visul pune accent pe dragoste, esti atras nebuneste de cineva, desi logica iti spune ca nu merita dragostea ta; daca are legatura cu planul intelectual, financiar sau profesional, dai piept cu tot felul de piedici carora nu le gasesti rezolvarea si nici macar explicatia; ai impresia ca cineva iti face rau, teama ca aui dusmani puternici, incapacitatea de a depasi problemele actuale, dand vina pe altii sau asteptand solutii de la altii; te temi de destin sau de viitor, esti implicat in evenimente de destin in fata carora te lasi in voia sortii - teama de forte oculte, ti se pare ca cineva iti vrea raul;

Etimologia numelui  ” iele ”, este controversată şi ipotetică. Lazăr Şăineanu consideră că numele vine de la cuvântul cuman yel care înseamnă vânt. B.P. Haşdeu crede că este în legătură cu sanscritul Vel , a se mişca, sau vela , moarte năpraznică, boală. Alţi folclorişi cred că pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronunţat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit ” Stăpânele vântului ”. In mitologia română Ielele zboară (având sau nu aripi), de cele mai multe ori sunt dezbrăcate, sau poartă văluri albe şi părul despletit pe umeri, în general sunt nevăzute de oameni , dar uneori noaptea se fac văzute, au voce extrem de frumoasă, le place să danseze iar jocul specific lor este hora pe care o incing în poieni rotunde, în jurul unui copac ale cărui frunze sunt apoi ca arse de foc iar pe locul unde au dănţuit iarba este pălită, iar când creşte este întunecată şi nu e păscută de vite. Pe acest loc cresc ciupercile comestibile ”  lingura zânei ”. Copacul în jurul căruia dansează este considerat de mulţi cercetători ,în sensul hermetic al mitologiei folclorice ”  Axis mundi”…hora ielelor are o semnificaţie centripetă, nu numai de rotire în sens închis, dar de constrângere a lumii la o mişcare perpetuă, o împiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o mişcare centrifugă (existentă în tendinţa fizică a oricărei rotiri naturale), adică de a se dizolva în nefiinţă. ( Victor Kernbach – Universul mitic al românilor).

Legenda sau mitul dansului ielelor poate fi pus în legătură cu dansurile din tradiţia Bacanalelor, sărbătoare romană dedicată zeului Bachus. Ele nu umblă printre oameni decât cinci săptămâni, adică până la Rusitori. Ielele când sunt apucate de furie devin foarte rele: ucid oameni şi vite, aduc inundaţii, usucă pomii, distrug baraje, mori de apă, incendiază case şi acareturi, zmulg acoperişuri, fură copii, ridică în trombe şi vârtejuri pe cei care lucrează şi nu respectă zilele dedicate lor (Rusaliile, Todorusaliile, Stratul, Sfredelul Rusaliilor sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de după Paşte, Marina, Sf. Foca) îi chinuiesc şi îi înebunesc de cap, iar cei care păşesc pe locurile unde dănţuiesc, sunt obligaţi să intre în hora lor şi să joace până îşi pierd minţile, adică se imbolnăvesc foarte grav de o boala numită in limbaj popular “luat de Rusalii” ” luat de Şoimane ”, îi schilodesc sau îi paralizează parţial, neutralizează însuşirile plantelor de leac (dar numai pe perioada până la Sânziene), şi pelinul şi usturoiul pus noaptea sub pernă sau purtat la brâu, la pălărie, sau în sân , le poate pune pe fugă iar cu avrămeasa, odolean şi cârstineasă se făceau vrăji de însănătoşire.
Usturoiul şi pelinul purtat de Rusalii trebuie ţinut în casă până la următoarele Rusalii, astfel eşti ferit de farmece şi necazuri un an întreg. ( Gh.F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român).
Credinţa în horele ielelor este foarte veche, astfel istoricul, omul politic şi scriitorul Publius Cornelius Tacitus (55-120) în ” Istoriile ” sale aminteşte de nişte soldaţi romani care ,ar fi văzut o nimfă a unui izvor, după care au fost brusc cuprinşi de delir şi s-au năpustit cu săbiile scoase asupra centurionului-. ( V. Kernbach).
In tradiţia populară se crede că există 9 iele, fiecare având caracteristici psihologice proprii care, ar fi determinat naşterea anumitor ritmuri şi forme muzicale folclorice.
Iată ce ne dezvăluie T. Rudică şi D. Costea în cartea ” Aspecte psihologice , în mituri, legende şi credinţe populare ”, citându-l pe R. Vulcănescu: ” Dintre cele nouă şoimane, patru sunt cunoscute de folclorişti: Doina, Hora, Avrămeasa şi Creştineasa. Doina este o zeiţă melancolică, ce locuieşte mai mult printre munţi şi văi şi are darul să înmoaie pietrele şi să mişte copacii din loc cu vocea ei dulce…( )…. Concepută eminamente ca zână a cântecului liric, Doina se transformă uneori prin contrast în zână epică, a cântecului războinic de apărare a fiinţei neamului. Indiferent de categorie (de jale, de dragoste sau războinică) doina îndeplineşte o funcţiune cathartică.
Cea de a doua şoimană, ” Hora ”, este o zână a dansului magico-mitic al soarelui. Ea exprimă sentimentul profund de adorare a sfântului Soare, în toate condiţiile domestice, comunitare şi istorice de viaţă. Şi Hora la rândul ei îndeplineşte o funcţie cathartică, prin conţinutul şi interpreţii ei. ” Avrămeasa ”! şi ”  Creştineasa ” ( nume dat şi unor plante de leac) deşi considerate a fi două ” eroine cereşti de lumină ” sunt de fapt două zâne cu trăsături magico-mitice şi însuşiri magico-medicale. Sunt totodată înfăţişate ca zâne ale descântecului cântat şi ale sacrificiului..
Odată luat de Iele, existau două modalităţi de exorcizare: Dansul ritual Căluşarii şi farmecele, descântecele şi vrăjile babelor satului, făcute cu apă neâncepută, luată într-un ulcior nou, la anume ceas al zilei, într-un anume loc…
Descântec de iele… :
” Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zănatecelor,/ Bătrânelor,/ Urâtelor,/ Răşchiratelor,/ Ţâfnoaselor,/ Scârboaselor,/ Ce v-a făcut / de nu v-a plăcut? / De ce l-aţi pocit şi nenorocit?/ pe omul iubit?/ De ce i-aţi luat/ glasul de bărbat?/ şi glas de femeie i-aţi dat?/ De ce i-aţi luat bărăbţia?/ De ce i-aţi luat mândria?/ De ce l-aţi nenorocit/ în câmp înverzit?/ Daţi-i înapoi,/ tot ce i-aţi luat,/ glasul,/ bărbăţia/ şi mândria,/ c-am să vă bat,/ cu vergeaua de alun înodurat,/ în pădure, / în câmp înflorit / şi-am să vă toc,/ cu melitorul,/ cu toporul,/ cu securea până aţi pieri, / şi zâne n-aţi mai fi./ Fireaţi voi să fiţi,/ de fete bătrâne,/ urâte şi spâne,/ de zâne spurcate, / de babe-nţărcate,/ de destrăbălate  ” …

Descântec de cuţit şi iele… :
Cuţite din Sfintele,
Milostivele,
m-au izbit,
m-au pocit,
cuţite în furca pieptului,
mi-a înfipt,
veniţi Şoimanelor,
Şoimanilor,
veniţi de-mi luaţi din piept,
cuţitele,
ascuţite,
uncitele,
şamcele,
ace înţăposate,
săbii însăbiete,
veniţi de-mi luaţi,
boala ce mi-aţi dat,
şi-mi aduceţi,
sănătatea ce mi-aţi luat,
şi lăsaţi-mă,
curat,
Luminat,
ca lumina Cerului,
ca soare când răsare,
ca câmpul când înfloare….

sursa:superstitii.ro,wordpress,emaraures

[Heru]

Foarte frumos expus everytime, se observa ca povestile privitoare la Iele sunt foarte raspandite, aproape in toate zonele Romaniei si nu numai. Povestile sunt care mai de care mai minunate si intrigante in acelasi timp si descantecele la fel ca si povestile si superstitiile difera de la zona rurala la alta. Ielele cred ca sunt printrele putinele fiinte supranaturale care si au pastrat identitatea pana in zilele acestea si asa v a ramane mult timp, chiar daca sunt considerate fapturi rele de catre marea majoritate.

O ruda imi povestea cum oamenii din satul bunicii acesteia statea noaptea pe prispa caspei pentru a le auzi cantecele frumoase ale Ielelor si imi spunea ca aceste cantece erau asa de frumoase incat oamenii nu se mai saturau sa le asculte.

Alta cunostinta mi a povestit cum unchiul acesteia le a vazut noaptea pe camp cum dansau si cantau si acestuia nu i a fost frica de acestea, omul continuandusi drumul inapoi spre casa in care locuia.

Alta superstitie foarte des intalnita de mine spune ca Ielele ies noapte dupa cantatul cocosilor, si de mult ma intrebam de ce in anumite zone ale tarii cocosii nu canta deloc noaptea, iar in altele canta din ora in ora aproape.

[parsifal]

MUMA SI FATA PADURII

Spirite ale naturii cu infatisare de femei  inalte cat casa , acoperite  din cap pana in picioare cu par lung si imbracate in scoarta sau muschi de copac. Ele pot fi auzit jelindu-se sau vajaind printre copaci . 
Fata padurii amageste feciorii , lunad infatisarea iubitei lor , sau infatisare de zana ., ii rapeste, le face uneori copii si apoi ii lasa rataciti prin padure .
Muma padurii este in schimb batrana si necajita mai ales atunci ca se taie copacii (copii ei ). Este stapana peste tot ce  traieste si creste in padure , are copii urati si plangaciosei , motiv pt ca re incearca prin diferite mijloace sa ii schimbe cucopii femeilor din alte sate . Atat fata cat si muma padurii  inbolnavest nou-nascutii de "sperietoare" si le fura somnul.

[Heru]

Muma Padurii mai are si denumirea populara de "Baba Cloanta" din cauza aspectului sau mai putin placut majoritatii oamenilor.

Acest spirit al padurilor si protectoarea acestora, la fel ca in cazul Ielelor si al Sanzienelor daca li se desacralizau obiectele sacre, in cazul de fata padurile se razbunau pe rautatea oamenilor si prostia acestora, dar puteau fi si binevoitoare omului; se poate vedea acest lucru in diferite povestiri si superstitii rurale.

Multe superstitii ne arata bunatatea acestora fata de copiii pamanteni care se rataceau prin paduri noaptea, acestia fiind calauziti de acestea si ajutati sa ajunga la casele parintilor lor dand dovada de compasiune.